Harta politică a Asiei și marile aglomerări urbane

 

🌏 Lecție interactivă: Harta politică a Asiei și marile aglomerări urbane

Clasa a VII-a – Geografie

---

🔹 1. Descoperă diversitatea Asiei

🧭 Explorare:

caută:

• cea mai mare țară ca suprafață;

• cea mai mică țară insulară;

• o țară continentală fără ieșire la mare.

---

🔹 2. Regiunile politice ale Asiei

Asia are 47 de state independente, grupate în mai multe regiuni:

Regiune	Exemple de țări	Caracteristici
🕌 Orientul Apropiat	Turcia, Siria, Israel, Iordania	Ținuturi cu istorie și religii milenare
🛢️ Orientul Mijlociu	Arabia Saudită, Irak, Iran	Țări petroliere, climat arid
🏮 Orientul Îndepărtat	China, Japonia, Coreea de Sud	Tehnologie, orașe gigant, culturi asiatice tradiționale
⛰️ Asia Centrală	Kazahstan, Uzbekistan	Țări continentale, stepe întinse
🌿 Asia de Sud	India, Bangladesh	Densitate mare, climă musonică
🌴 Asia de Sud-Est	Thailanda, Vietnam, Indonezia	Țări insulare și peninsulare, turism
❄️ Asia de Nord	Rusia (partea asiatică)	Cea mai întinsă țară din lume
🏔️ Transcaucazia	Georgia, Armenia, Azerbaidjan	Zonă de legătură între Asia și Europa

---

🔹 3. Țări mari, țări mici

🏆 Cele mai întinse țări:

• Rusia – 17 mil. km² (13 mil. km² în Asia)

• China – 9,6 mil. km²

• India – 3,3 mil. km²

👥 Cele mai populate țări:

• India – 1,45 miliarde locuitori

• China – 1,43 miliarde locuitori

• Indonezia – 260 milioane locuitori

---

🔹 4. Poziția geografică și tipul țărilor

Tip de țară	Exemple
Continentală	Mongolia
Insulară	Japonia, Filipine
Peninsulară	India, Turcia, Thailanda

💡 Știați că...
Filipine are peste 7.000 de insule, iar Japonia peste 6.800?

---

🔹 5. Forme de guvernare

• Republici: Turcia, India, Indonezia

• Monarhii: Japonia, Brunei, Arabia Saudită

---

🔹 6. Marile aglomerări urbane ale Asiei

Asia găzduiește cele mai mari orașe ale lumii.
Populația totală a continentului: peste 4,6 miliarde de locuitori!

🏙️ Zone dens populate:

• Câmpia Indo-Gangetică (India, Pakistan)

• Marea Câmpie Chineză

• Peninsula Indochina

• Arhipelagul Japonez și Indonezian

🌆 Cele mai mari aglomerări urbane:

Oraş	Estimare populaţie
Tokyo (zona metropolitană)	~ 37 116 000-38 140 000 locuitori (în 2023-2024)
Jakarta (zona metropolitană)	~ 32 257 654 locuitori în 2024
Beijing (mun. Beijing)	~ 21 832 000 locuitori la sfârşitul lui 2024
Kolkata / Calcutta (zona metropolitană)	~ 15 845 000 locuitori în 2025
Manila (Metro Manila)	~ 14 001 751 locuitori în regiunea NCR, iulie 2024
Shanghai (municipalitate)	~ 24 870 000 locuitori în 2023 oraş propriu, ~ 29 868 000 în zona metropolitană în 2024

---

🔹 7. Gândire critică și aplicație

💭 Răspunde:

1. De ce cele mai mari orașe ale Asiei se află aproape de litoral sau în câmpii?

2. Ce probleme apar în megapolisuri precum Tokyo sau Jakarta?

3. Cum pot orașele asiatice să devină mai „verzi”?

🧩 Provocare finală (quiz rapid):

• Asia are _______ state independente.

• Cea mai întinsă țară este __________.

• Cea mai populată țară este __________.

• Tokyo se află în țara __________.

---

✅ Concluzie

Asia este un continent al contrastelor: vechi și nou, bogăție și sărăcie, tehnologie și tradiție. Harta sa politică reflectă o lume în continuă transformare, iar marile orașe asiatice sunt adevărate motoare ale civilizației moderne.

Despăduririle, deșertificarea și poluarea

Despăduririle, deșertificarea și poluarea duc la degradarea mediului.

Despăduririle

Dacă o perioadă lungă de timp defrișarea a fost un proces echilibrat, astăzi despăduririle au depășit puterea de regenerare a pădurilor. Lemnul este valorificat industrial: hârtie, mobilă, celuloză.

Suprafața inițială cu pădure (62 mil. kmp) s-a diminuat în ultimele două secole cu 1/3. Această distrugere a pădurii a condus la apariția unor fenomene negative:

- diminuarea biomasei

- distrugerea unui mediu complex

- reducerea cantității de oxigen cedat atmosferei

- reducerea diversității lumii vii

-eroziunea solului.

Cele mai mari suprafețe forestiere sunt ocupate cu taiga (12 mil kmp), pădurea ecuatorială (8 mil kmp), pădurile de foioase din zona temperată (6 mil kmp).

Deșertificarea

Deșertificarea este un proces de extindere a deșerturilor în arealele limitrofe. Cele mai mari suprafețe deșertice sunt în Africa (Sahara, Kalahari), Asia (Peninsula Arabia, Asia Centrală), Australia, America.

Poluarea

a. Poluarea aerului - presupune modificarea caracteristicilor aerului prin introducerea în atmosferă de către om a unor substanțe nocive  asupra lumii vii. Surse de poluare: industria energetică, siderurgică, chimică, transporturile. Efectele poluării sunt accentuate în așezările situate în depresiuni (calm atmosferic, ca în Los Angeles, Ciudad de Mexico, Tokyo).

b. poluarea apelor continentale (fluvii, râuri, lacuri) - surse: industria, agricultura, accidentele tehnologice

c. poluarea oceanelor - se petrece direct (deversări de substanțe poluante, chimice) sau indirect (prin aportul apelor poluate care se varsă în oceane). Cele mai poluate mări/oceane/țărmuri: Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Nordului, Golful Mexic, Marea Japoniei, litoralul pacific al Americii.

Hazarduri naturale

 Hazardul este un fenomen întâmplător cu efecte negative. 

Cutremurele produc vibrații puternice ale scoarței terestre, măsurabile după efecte (scara Mercalli, cu 12 grade) și după magnitudine (scara Richter, cu 9 grade).

Ca număr total, anual au loc circa 1 milion de cutremure pe Terra. Încep să fie periculoase de la circa 5 grade Richter în sus sau foarte periculoase de la 6–7 grade Richter în sus (în funcție de adâncimea focarului), când produc dezastre. Cutremurele suboceanice cu magnitudine mare provoacă tsunami, cu număr mare de victime. 

În România, focarul principal al cutremurelor este în Vrancea.

Erupțiile vulcanice reprezintă fenomene de venire la zi a unor magme însoțite de gaze, vapori fierbinți de apă, explozii care împrăștie cenușă, lapili și bombe vulcanice. Devin dezastre prin afectarea unor localități, infectarea aerului, a plantelor sau a apei, a motoarelor, firelor electrice cu cenușă și elemente toxice sau acoperirea totală a unor așezări (Pompei, anul 79 d.Hr.).

Date despre cele mai devastatoare erupții vulcanice găsiți aici și aici.

Alunecările de teren -reprezintă deplasarea pe pante a unor mase de roci argiloase, umede și plastice, care pot antrena deasupra lor și alte tipuri de roci. Există o serie de factori care favorizează pregătirea și declanșarea alunecărilor, ca de exemplu: ajungerea apei la roca argiloasă, gradul de înclinare al pantei, ploile abundente. Pot fi luate mãsuri de prevenire sau de frânare a fenomenului: împãduriri, eliminarea rapidã a excesului de umiditate prin canalizãri subterane și de suprafațã, pãșunat rațional. România este una dintre țãrile europene cele mai afectate de alunecãri.

Prãbușirile de roci reprezintã cãderi sau rostogoliri bruște de stâncã și bolovani desprinși dintr-un versant abrupt, de obicei stâncos și fãrã vegetație. Cauza desprinderii acestora din roca rãmasã în loc se face prin dezagregãri provocate de îngheț–dezghețul repetat al apei pãtrunsã prin crãpãturile rocilor sau în urma unor ploi torențiale. 

Curgerile de noroi, se produc în mod deosebit pe versanții estici ai Anzilor, în zonele calde, în urma unor ploi torențiale. Mase mari de apã și mâl coboarã și inundã regiunile joase de la poala munților.

Avalanșele sunt deplasãri rapide și masive de zãpadã, desprinse din acumulãrile importante de pe pãrțile înalte ale unui versant montan. Se produc pe versanții despãduriți, pe abrupturile alpine. Sunt declanșate de vânturi, trepidații, zgomote, o încãlzire bruscã a aerului etc. Apar frecvent în Alpi, unde produc victime multe, în Himalaya, Anzi, chiar în Carpați.

Hazardurile climatice

Secetele se considerã instalate când mai mult de 10 zile din varã și peste 14 zile în sezonul rece nu cad precipitații, concomitent cu secãtuirea umezelii din sol. În România, regiunile cele mai afectate de secetã sunt: Bãrãganul, Dobrogea, Podișul Moldovei și alte areale din Câmpia Românã sau de Vest.

Ciclonii tropicali, numiți și uragane pentru efectele lor, iau naștere deasupra oceanelor la latitudini de 5–20º. Se deplaseazã apoi latitudinal, est-vest și afecteazã insule și fâșii continentale, sub formã de furtuni violente, cu ploi puternice și viteze cuprinse între 100–350 km/h. Anual pot apãrea pânã la 70 de cicloni tropicali.

Tornadele se manifestã ca un nor-vârtej sub formã de pâlnie sau coloanã, ce absoarbe și rupe totul pe unde trece. Se formeazã mai ales pe continent, între latitudinile de 20–60º și au caracter local. Tornadele apar mai ales în SUA (pânã la 160 de zile cu tornade), China, Europa, estul Rusiei etc. Pe ocean sunt rare și poartã numele de trombe marine.

Hazardele hidrologice scot în prim-plan inundațiile, cu enorm de multe victime și pagube. Dacã luncile sunt îndiguite necorespunzãtor, la viituri foarte mari digurile pot fi rupte și tot ce existã în lunca amenajatã de om este inundat și distrus. Exemple din România: inundațiile Timișului în Banat (2005), ale Siretului (debitul a atins 4 630 m/s în 14 iulie 2005) sau ale Dunãrii (aprilie–mai 2006).Inundații puternice și frecvente au loc datoritã musonilor, în sud-estul Asiei, în China, dar și în America de Sud, SUA, Canada, Japonia, vestul Europei. 

Hazardele oceanice, în afara unor accidente tehnice ale vapoarelor sau deteriorãri și scufundãri la furtuni, mai includ:

Valurile tsunami, care ating înãlțimi pânã la 30 m și pot izbi cu mare putere amenajãrile și așezãrile de la litoralele mai joase. Sunt provocate de cutremure suboceanice sau erupții vulcanice.

Aisbergurile, periculoase în trecut, de ele putându-se lovi vapoarele (cazul Titanicului).

El Niño, un fenomen complex (climato-oceanic) care inverseazã și încãlzește curentul de lângã coastele Perului și Ecuadorului, provocând pagube pescarilor și ploi puternice, dar, concomitent, și secetã în Australia, Indonezia și Filipine.

Hazardurile biologice declanșeazã diferite boli, epidemii mortale, distrugerea culturilor sau moartea în masã a animalelor. Se cunosc, mai ales în trecut, invazia lãcustelor, epidemiile de ciumã (25 milioane de morți în Europa medievalã), holerã, leprã (la Tichilești, Tulcea, mai sunt încã 23 de bolnavi de leprã), mai recent SIDA, iar în 2006, gripa aviarã, pandemia SARS CoV-2. 

Hazardurile antropice reprezintă evenimente accidentale datorate activităților omului: poluarea radioactivă, poluarea chimică,  explozii, atentate, incendii etc. toate acestea au efecte asupra omului și asupra mediului.

Subcarpații

 Limite:

- de la valea Moldovei (N),

- până la Valea Motrului (V).

Caracteristicile reliefului

- s-au format odată cu Carpații prin încrețirea scoarței,

- sunt alcătuiți din gresii, marne și argile,

- sunt formați din dealuri și depresiuni,

- au altitudini de 300-1000 de metri,

- fac trecerea de la Carpați la unitățile de relief învecinate.

Diviziuni: SBC Moldovei, SBC de Curbură, SBC Getici

Subcarpații Moldovei

Limite
- la nord – valea Moldovei,
- la sud – valea Trotușului.
Geologia
- roci sedimentare cutate (gresii, marne).
Relieful
Aspecte specifice
- s-au format odată cu Carpații prin încrețirea scoarței,
- atitudinea maximă este de 911 m în Culmea Pleșului,
- fac trecerea de la Carpați la Podișul Moldovei,
- alcătuiți dintr-un singur șir de dealuri și de depresiuni.
Diviziuni :
- Depresiunea Neamțului, străbătută de râul Neamț (Ozana), închisă de Culmea Pleșului (911 m) ;
- Depresiunea Cracău-Bistrița, străbătută de râurile Cracău și Bistrița ; este închisă la exterior de Dealul Bistriței ;
- Depresiunea Tazlău-Cașin, traversată de râurile Tazlău și Cașin, afluenți ai Trotușului
Hidrografia
Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, cărbuni, lemn, sare, ape minerale (Bălțătești, Oglinzi).

Subcarpații de Curbură

Limite
- la nord – Valea Trotușului,
- la vest –Valea Dâmboviței.
Geologia
- roci sedimentare cutate (fliș): gresii, marne, argile.
Relieful
Aspecte specifice
- Subcarpații de Curbura fac trecerea de la Carpați direct la Câmpia Română,
- altitudinea maximă este de 996 m, în Măgura Odobești,
- reprezintă cel mai complex sector al Subcarpaților, fiind alcătuit din două șiruri de dealuri și de depresiuni ;
- sunt fragmentați,
- aici apar fenomene naturale deosebite : «vulcanii noroioși» (de la Berca și Arbănași) și «focurile vii» de la Andreiașu,
- în această regiune se produc frecvente cutremure.
Diviziuni:
- Depresiuni: Vrancei, Pucioasa, Câmpina, Vălenii de Munte;
- dealuri: Istrița, Dealu Mare, Mg. Odobești.
Hidrografia
- râurile: Putna, Milcov, Buzău, Teleajen,
Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, cărbuni, lemn, sare, ape minerale.

Subcarpații Getici

 Limite
- la est – Valea Dâmboviței,
- la vest – Valea Motrului.
Geologia
- roci sedimentare cutate: gresii, marne, argile.
Relieful
- Subcarpații de Curbură fac trecerea de la Carpații Meridionali la Podișul Getic,
- Altitudinea maxima este de 1218 m, în Măgura Chiciora și 1018 m în Măgura Mățău,
- Oltul îi împarte in două sectoare : unul la est de Olt cu depresiuni mici (Câmpulung) și unul la vest de Olt, cu depresiuni mari (Depresiunea Subcarpatică Olteană, Depresiunea Tg. Jiu),
- Sunt fragmentați, fiind străbătuți de numeroase râuri.
Diviziuni :
- Depresiuni : Câmpulung, Tismana, Horezu;
- dealuri: Bran, Mg. Slătioarei, Mg. Chiciora
Hidrografia
- râurile : Jiu cu Motru si Gilort ; Oltul cu afluenții Olteț si Topolog ; Argeș.
Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, cărbuni, lemn, sare, ape minerale.

Tipuri de peisaje geografice

Între caracteristicile mediului și aspectul lui exterior există o legătură directă. Aceste caracteristici sunt bine surprinse în peisajul geografic. De exemplu mediul pădurilor ecuatoriale cuprinde un peisaj cu vegetație bogată, variată și etajată.

În cadrul mediului înconjurător există un element central care dă personalitate mediului și peisajului:

• relieful - pentru mediul și peisajul montan,
• apa - pentru mediul și peisajul: lacurilor, deltelor, fluviilor,
• gheața - dacă discutăm de mediul și peisajul Groenlandei sau al Antarcticii,
• vegetația - când vorbim de mediul și peisajul corespunzător din taiga etc.

Mediul și peisajul se caracterizează și prin dinamică și prin evoluție. În urma evoluției, mediile și peisajele se pot modifica temporar sau definitiv.

Amintim în acest sens:

• eroziunea terenurilor - determinată de agenți externi (vânt, precipitații, om), cu efecte asupra scurgerii, a rețelei hidrografice, a vegetației și a solurilor,
• glaciațiile - au dus la modificări asupra reliefului, a vegetației, faunei,
• erupțiile vulcanice - aduc modificări rapide asupra atmosferei și asupra reliefului,
• cutremurele - modifică rapid peisajul,
• poluarea - aerului, apei, solului.

Tipuri de medii geografice

 Caracteristicile mediului înconjurător diferă în funcție de componentele sale, de evoluția acestora și de modul de interacțiune cu sistemele exterioare mediului.

La nivelul planetei se disting următoarele medii geografice:

• mediul pădurilor ecuatoriale
• se dezvoltă între 5-10° lat N/S
• temp de 24-26° C
• pp de 2000 mm/an
• vegetația este luxuriantă și etajată (40 m înălțime) și cuprinde mahonul, palisandrul, acaju
• fauna bogată: maimuțe, păsări, insecte
• soluri lateritice

• mediul pădurilor musonice
• Asia de S și SE
• 2 anotimpuri: unul ploios, unul secetos
• temp 20-30° C
• veg etajată (30 m), teckul
• fauna diversificată, reptile

• mediul savanelor
• Africa, America de S, Asia
• 2 anotimpuri (secetos/ploios)
• veg: ierburi (1-3 m), arbori (baobabul, acacia)
• fauna: ierbivore și carnivore (elefantul, girafa, leul)
• soluri roșii de savană

• mediul deșerturilor tropicale
• se formează în lungul tropicelor
• temp ziua de 40°C, noaptea 0° C
• pp sub 200 mm/an
• oaze

• mediul mediteranean
• S Europei
• ierni ploioase, veri secetoase
• veg pinul de Alep, maquis, gariga
• fauna: broasca țestoasă, vipera cu corn
• soluri terra rosa

• mediul stepelor
• E Europei, C Asiei
• ierburi și ierbivore
• cernoziomul 
• mediul forestier
• foioase și conifere
• N Americii, N Europei, N Asiei
• solurile sunt brune de pădure și podzolurile 

pădurile din zona temperată

taigaua 

• mediul montan
• impune etajarea climei și a vegetației (temperatura scade cu altitudinea, precipitațiile cresc cu altitudinea)

Geosistemul, ecosistemul și peisajul geografic

Geosistemul, ecosistemul și peisajul geografic sunt concepte care se referă la modele de organizare sistemică a mediului înconjurător. Studiul lor este abordat interdisciplinar. O caracteristică generală a acestor sisteme o constituie organizarea lor ierarhică, de la nivel local la nivel planetar, precum și evoluția lor prin stări de echilibre dinamice separate de momente șoc, praguri etc.

Știm deja că mediul înconjurător se raportează la societate și că maximum de complexitate a acestuia se află în  zona de contact scoarță (relief)- societate. Aici se întrepătrund elementele naturale și cele antropice formând un nou sistem, numit geosistem. 

Ca orice sistem, și geosistemul are coeziune internă, flux de materie, energie și informații. Trebuie precizat că geosistemul poate avea o dimensiune globală, regională, locală. 

Elementele care intră în alcătuirea geosistemului sunt:

• primare (rocile, relieful, apa, clima)
• derivate (vegetația, fauna, solul)
• omul și elementele antropice (așezări, agricultură, industrie, transporturi).

Schimbările bruște ale elementelor din sistem, dacă depășesc posibilitățile de autoreglare, pot conduce la dereglări rapide sau bruște (despăduririle conduc la eroziunea solului, alunecări de teren). 

Geografia este știința care studiază componentele mediului și oferă o viziune coerentă asupra interacțiunii dintre mediu și societate. În urma acestei interacțiuni rezultă un spațiu calitativ nou, denumit peisaj geografic.

Peisajul geografic are o dinamică în timp, de la peisajul inițial, nemodificat de om, până la peisajul actual, transformat, antropizat, artificializat de om. Transformarea peisajului poate avea efecte negative (defrișări, poluare), sau pozitive (amenajări, reconstrucții). Dpdv al stării actuale și al tendinței de evoluție, peisajele indică trei direcții:

• staționar
• progresiv
• regresiv

Ecosistemul este o unitate funcțională a biosferei în care se reunesc prin relații funcționale elemente biotice cu elemente abiotice. Știința care studiază ecosistemele se numește ecologia (ramură a biologiei)  

ecosisteme naturale terestre (prezentare ppt) - ecosistemul unei păduri.

Ecosistemele se subîmpart în 2 tipuri:

• naturale (de apă, de uscat, subterane, de pădure)
• artificiale (cele în care omul a intervenit prin înlăturarea unor elemente și introducerea altora).