București – între legendă și istorie
București, capitala României, este un oraș cu o identitate complexă, iar numele său păstrează povești, legende și interpretări istorice variate.
Originea numelui
Există mai multe teorii legate de originea toponimului:
-
Legenda lui Bucur ciobanul – cea mai cunoscută poveste spune că orașul ar fi fost întemeiat de un cioban pe nume Bucur, care și-ar fi ridicat o colibă și o biserică pe malurile Dâmboviței. De la numele său ar fi derivat denumirea „București”.
-
Etimologia slavă – unii lingviști consideră că numele ar proveni din cuvântul slav „buk” (fag) sau „bukuro” (frumos), ceea ce ar sugera „locul frumos” ori „pădure de fagi”.
-
Semnificația „bucurie” – o altă interpretare populară asociază numele orașului cu sentimentul de bucurie, ceea ce ar face din București „orașul bucuriei”.
Primele mențiuni
Numele București apare pentru prima dată într-un document emis de Vlad Țepeș în anul 1459, unde este menționată Cetatea București. Aceasta arată importanța strategică a locului, aflat între Dunăre și Carpați.
Toponimul și identitatea orașului
Bucureștiul a devenit capitala Țării Românești în 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, iar apoi, în 1862, a fost proclamat capitala României unite, după unificarea principatelor de către Alexandru Ioan Cuza. Toponimul „București” a ajuns să desemneze nu doar orașul, ci și simbolul modernității românești.
Astăzi, „Micul Paris” – așa cum a fost supranumit în perioada interbelică – păstrează în numele său o poveste simplă și totodată complexă: între legendă, etimologie și istorie.
Bucureștiul pe mărci poștale românești pot fi admirate aici.
Mai multe despre București pe red-digitala.ro