Resursele naturale. Impactul exploatării și valorificării resurselor asupra mediului

Resursele naturale sunt bogății utilizate de om în activități economice (industriale și agricole).

1. Resursele extraatmosferice și atmosferice

1.1. Energia solară este inepuizabilă, dar are un procent de valorificare scăzut (costuri mari de investiții). Zone cu cantități mari de energie solară: zona mediteraneană, Africa sahariană, Asia Centrală, Asia de SV, Centrul Australiei.

1.2. Energia eoliană are ca generator atmosfera și presupune valorificarea vântului. Pretabile sunt regiunile cu frecvență și viteză optimă a vântului. O serie de țări valorifică substanțial această formă de energie: Olanda, SUA, Canada, Franța, Marea Britanie.

2. Resursele hidrosferei

2.1. Resursele Oceanului Planetar presupun valorificarea mareelor, valurilor, curenților marini, variația pe verticală a temperaturii pe verticală a temperaturii dintre straturile de apă, a hidrogenului din apă, a substanțelor minerale (clor, natriu, magneziu, sulf, calciu).

2.2. Resursele apelor continentale cunosc o repartiție inegală pe suprafața continentelor. Este valorificată în cadrul irigațiilor, alimentarea cu apă a așezărilor, hidroenergie, transport, turism ș.a. Potențial foarte mare prezintă fluviile din Asia, Africa, America (Brahmaputra, Enisei, Columbia, Zair, Zambezi, Parana). Există o serie de state care valorifică acest potențial hidroenergetic: Norvegia, Suedia, Elveția, Italia; Brazilia, Paraguay, Argentina pe fluviul Parana; Rusia cu Volga, SUA cu Columbia și Colorado; Canada cu Sf. Laurențiu.

3. Resursele litosferei

3.1. Resursele energetice cuprind combustibilii și substanțele radioactive.

• cărbunii sunt exploatați din bazinele Eurasia (Peciora, Moscova, Siberia), Nord American (Apalași, Michigan și Dakota);
• petrolul este valorificat pe scară mare după anul 1900, odată cu inventarea motorului cu ardere internă. Importanță prezintă conductele de mari dimensiuni (magistralele) prin care sunt transportate aceste hidrocarburi din zona de extracție spre marii consumatori: din Orientul Mijlociu spre Europa. Mari producători: Orientul Apropiat și Mijlociu, Africa, America de Sud. 
• gazele naturale se găsesc în cantități mari în Rusia, EAU, Iran, Qatar, SUA, Venezuela, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Algeria, Australia;
• substanțele radioactive (uraniu, plutoniu, thoriu) se utilizează în centralele atomoelectrice (SUA, Rusia, Germania, Italia);
• energia geotermală valorifică apele fierbinți care vin din interiorul scoarței. Sunt prezente în zone vulcanice și postvulcanice: zona pacifică, riftul african, Italia, Islanda;
• minereurile feroase: fier, mangan, crom, nichel. Resurse însemnate se găsesc în Rusia, India, China, SUA, Canada, Brazilia, Africa de Sud;
• minereurile neferoase: cupru, plumb, zinc, aur, argint (Africa de Sud, Australia, SUA, China, Canada);
• roci de construcție: marmura (Grecia, Italia, Portugalia, România).

4. Resursele agricole

Agricultura astăzi poate fi încadrată în 2 tipuri majore:

• tradițională (de subzistență), specifică în Africa, Asia;
• modernă - America de Nord, Europa.

Resursele agricole sunt însă repartizate neuniform și formează regiuni agricole:

• a tropicelor umede - aici se cultivă orez, porumb, mei, cacao, arborele de cauciuc;
• a tropicelor cu umiditate sezonieră - orez, cafea, bumbac;
• aridă: orez, porumb, bumbac - în zonele din apropierea râurilor;
• subtropicală - mediteraneană (citrice, vița de vie) și musonică (orez, porumb, legume);
• temperată - cereale, pășuni, pomi fructiferi;
• subpolară - pășuni, creșterea animalelor.

Industria, agricultura și mediul natural

Activitățile economice își pun amprenta asupra calități mediului printr-o serie de poluanți care afectează aerul, solul, subsolul, apele).

Există și surse naturale de poluare:

• solul prin particulele fine împrăștiate de vânt (pe distanțe variabile);
• plantele prin polen și spori;
• vulcanismul prin emanațiile de gaze, vapori de apă, particule de praf;
• cutremurele prin efectele directe și indirecte;
• praful cosmic cu caracter radioactiv; pe Terra ajung 1.000 t/an;
• incendiile și inundațiile.

Evoluții geodemografice contemporane. Diferențieri regionale

Evoluții geodemografice

Creșterea rapidă a populației a devenit o problemă fundamentală a omenirii cu multiple implicații în zona socială, economică și a mediului.

Noțiuni introductive

Suprafața Pământului este de 149 mil kmp, din care 1/3 este spațiul locuit (oicumena). Zonele cu activitate economică dar nepopulate permanent (nordul Americii, nordul Siberiei, regiunile montane înalte, deșertul Gobi sau Sahara), formează așa-numita suboicumena. Regiunile lipsite de activitate economică și de populație (Groenlanda, în cea mai mare parte, Antactica, Arctica, arhipegagul nord-canadian) reprezintă anoicumena.

Repartiția teritorială a populației este influențată de o serie de factori:

• fizico-geografici: relief, climă, sol, resurse, apă
• sociali: evenimente istorice (conflicte, războaie, migrații, boli)
• tehnologici și economici - zone cu un înalt grad de dezvoltare au atras întotdeauna populația (Valea Rinului, Silicon Valley)

Dinamica și mobilitatea populației

Pe plan mondial se constată o tendință de scădere a natalității.

Valori mari (peste 30‰) se ating în Africa și unele state asiatice (Nepal, Bangladesh, Arabia Saudită, Yemen, Irak). Valori mici (cca 10‰) sunt specifice în Europa și America de Nord.

Mortalitatea are aceeași repartiție geografică, cu valori ridicate în Africa și Asia (Laos, Cambodgia, Yemen) și valori reduse (sub 10‰) în Australia, Europa, America de Nord.

Bilanțul natural (sau sporul natural) reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate. Este un indicator care ne arată tendința de crește / scădere a populației. Se adaugă bilanțul migratoriu care este diferența din plecați (emigranți) și sosiți (imigranți) într-un stat. 

Cauzele migrațiilor sunt multiple:

• conflictele militare sau religioase
• marile descoperiri geografice (au contribuit la plecări masive spre America)
• sociale - plecări la muncă, specifice mai ales după anii 1970

Astăzi se deosebesc fenomene negative legate de migrații: pe de o parte refugiații care din cauza persecuțiilor, a conflictelor sunt nevoiți să-și părăsească țara de origine, iar pe de altă parte apare traficul de persoane (pentru prostituție sau cerșetorie).

Tranziția demografică se referă la fenomenul prin care trec statele, de-a lungul timpului, prin cele 3 etape ale evoluției demografice:

 Diferențieri regionale

Repartiția populației Terrei (7,6 miliarde locuitori) este neuniformă la nivelul planetei. Factorii care influențează această repartiție au fost enumerați mai sus. Vom analiza influența climei și a reliefului (altitudinea) asupra răspândirii populației analizând aceste reprezentări grafice:

Evoluția numerică a populației Globului

evoluția în timp a populației poate fi urmărită aici

- pe la 40.000 - 35.000 î. Ch populația lumii număra cca 4 - 5 mil loc

- 6.000 - 5.000 î. Ch - 80 mil loc

- la începutul erei noastre se consideră că trăiau 250 mil loc

- din sec al XVIII - lea, odată cu revoluția industrială, populația începe să crească mai repede: 750 mil

- sec al XIX-lea populația ajunge la 950 mil loc

- 1900 - se depășește 1,6 miliarde loc

- 1950 - 2,5 mild

- astăzi suntem 7,6 mild loc.

- pentru anul 2050 se preconizează o populație de 9,2 mld.

Cele mai populate 10 țări, la nivelul anului 2021, sunt:

Dimensiunile și domeniile regionalizării și globalizării

 Globalizarea - aspecte generale

Prin globalizare se înțelege procesul de extindere a dimensiunii unui fenomen (social, economic, tehnic etc) la nivelul întregii planete.

Domeniile majore ale globalizării se referă la:

• globalizarea informațiilor - transmiterea acestora prin TV, radio, net, telefon instantaneu
• globalizarea schimbului de produse și servicii
• globalizarea circulației oamenilor
• globalizarea valorilor culturale (și a pseudovalorilor ocazionale)
• globalizarea limbii engleze.

O consecință pozitivă a globalizării o reprezintă accesul rapid la progresele științifice și tehnologice în orice loc de pe planetă. 

Ca efecte negative amintim: generalizarea unor modele, ștergerea diferențelor între comunitățile locale, diminuarea diversității. 

Alte consecințe ale globalizării se referă la:

• Relațiile om – spațiu geografic. Prin activitățile umane se modifică toate geosferele și relațiile dintre ele, iar acestea influențează direct dezvoltarea economică, socială și politică.
• Creșterea numerică a populației determină cele mai importante modificări globale ale spațiului geografic: sporirea consumului de energie, modificarea componentelor mediului, consum mai mare de resurse, modificări climatice, migrații ș.a.
• Activitățile industriale și dezvoltarea tehnologică generează transformări de mare întindere în desfășurarea circuitelor naturale de pe Terra; industria (energetică, chimică, de prelucrare a unor minerale) are efecte dintre cele mai puternice în spațiul geografic. Arderea combustibililor fosili (pentru necesități energetice) este considerată cauza principală a modificării antropice a climatului.
• Modificarea utilizării terenurilor. Extinderea agrosistemelor, despăduririlor și reducerea biodiversității au o influență directă asupra climatului, a ciclului hidrologic și a ciclurilor biogeografice.
• Poluarea transfrontalieră implică transmiterea de agenți poluanți prin aer, sol, apă, fie prin ploi acide, fie pe cursul râurilor peste granițele politice. 
• Presiunea tot mai accentuată a societății umane asupra componentelor spațiului geografic la nivel global are următoarele efecte: schimbări ale climei, reducerea stratului de ozon, modificări ale ciclurilor biogeochimice, modificări ale ciclului hidrologic și ale resurselor de apă, ridicarea nivelului Oceanului Planetar ș.a
• Atmosfera și sistemul climatic reprezintă resurse esențiale ale vieții care înglobează și depășesc statele și continentele. După cum nimeni nu stăpânește efectiv atmosfera, nimeni nu poate fi exclus de la a face uz de ea. 

Serviciile și globalizarea

Serviciile includ acele activități care contribuie la dezvoltarea economică și la creșterea calității vieții. Ele includ:

- căile de comunicație și transporturile (rutiere, feroviare, subterane; maritime, fluviale, pe lacuri; aeriene)

- sistemele speciale de transport (prin conducte, transportul energiei electrice)

- telecomunicațiile (telefon, televiziune, radio)

- servicii financiar-bancare

- servicii medicale și de asistență socială

- servicii educaționale

- tehnologie inteligentă (internet)

- comerț

- turism.  

Marile ansambluri economice și geopolitice ale lumii - clasa a X-a

Aspecte generale

Din Antichitate până în sec XX, marile ansambluri geopolitice au fost reprezentate de imperiile coloniale. Metropolele erau cele care decideau profilul economic, culturile agricole, exploatarea resurselor din regiunile cucerite.

Din sec al XX-lea divizarea lumii s-a făcut din motive politice, ideologice, economice: lumea a fost împărțită în EST (țări comuniste cu o economie centralizată, planificată) și VEST (țări capitaliste cu economie de piață). După 1989 (Căderea Zidului Berlinului), regimurile totalitare din Europa de EST dispar și opoziția Est -Vest dispare.

Ansambluri militare

În perioada anterioară anului 1990 au existat 2 blocuri militare rivale NATO și Organizația Tratatului de la Varșovia.

NATO a fost înființată în 1949, are sediul la Bruxelles și numără 30 de membri.

Obiectivul principal este menținerea și dezvoltarea capacității individuale și colective de rezistență împotriva unui atac armat, apărarea păcii, descurajarea oricărei forme de agresiune. Mai multe informații despre NATO găsiți aici.

Tratatul de la Varșovia a fost înființat în 1954, cu sediul la Moscova. A reunit 7 state (Bulgaria, Cehoslovacia, RD Germană, Polonia, România, Ungaria și URSS):

SEATO (Organizația Tratatului Asiei de SE) cu Australia, Filipine, Franța, Malaysia, Marea Britanie, Noua Zeelandă, SUA, și Marea Britanie; și

CENTO (Organizația Tratatului Central): Iran, Pakistan, Turcia, SUA, Marea Britanie) au avut, ambele o existență efemeră și s-au dizolvat.

Ansambluri economice

Atlantic - Asia - Pacific

Zona Atlanticului s-a impus datorită marilor imperii coloniale, apoi revoluția industrială a avut un rol decisiv în dezvoltarea accelerată a țărilor din V Europei și a SUA.

Din mileniul III zona Asia Pacific devine un pol de interes geoeconomic și geopolitic (China, Japonia, Coreea de Sud, Indonezia, Malayesia, Myanmar, Thailanda, Singapore)

UE

Cu cele 27 de țări componente, Uniunea Europeană continuă să joace un rol important în zona economică și geopolitică pe plan european și mondial. În cadrul UE există o piață unică, granițele sunt deschise pentru cetățenii uniunii, mărfurile circulă liber și există o monedă comună: euro.

Caracteristici economice:

• PIB egal cu al SUA
• industrie diversificată (automobile, aviaoane, electronice, nave, petrochimie, farmaceutică etc)
• locul I la exporturi și la importuri
• căile de comunicații cele mai dezvoltate din lume
• concentrează cele mai importante fluxuri turistice de pe Glob cu cele mai mari venituri din turism.
  

ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de SE)

Ocupă Peninsula Indochina și arhipelagurile Indonezian și Filipinez. Obiectivele asociației: creștere economică, progres social, dezvoltare culturală, promovarea păcii, zonă de liber schimb. Caracteristici economice:

• ritm de creștere economică rapid
• agricultură joacă un rol important (25% din producția de orez și 90% din producția de cauciuc natural)
• deține monopolul la zăcămintele și producția de staniu
• deficitară la infrastructură (transporturi)
• importantă zonă turistică mondială
  

Serviciile - clasa a X-a

Transporturile

Transporturile asigură deplasarea mărfurilor și a persoanelor, interconectarea localităților și dezvoltarea legăturilor economice și sociale cu alte țări.

Transporturile au cunoscut o creștere din a doua jumătate a secolului al XX-lea odată cu explozia demografică și economică pe care omenirea le-a înregistrat.

Caracteristicile sistemului de transporturi sunt:

• rețelele aeriene și maritime sunt tot mai dense
• diversificarea mijloacelor de transport
• viteză tot mai mare de deplasare (1000 km/h la avioanele cu reacție tip Boeing, 2000-2700 km/h la avioanele supersonice)
• aparișia trenurilor de mare viteză (250-300 km/h)
• camioanele ating 120 km/h pe autostrăzi
• creșterea capacității de transport (300.000-500.000 tdw la navele maritime și 500 locuri în aviaone).

Transporturile feroviare 

Prezintă importanță în transportul de persoane și de marfă pe distanțe medii și mari. Capacitatea, viteza și siguranța au făcut din transporturile feroviare printre cele mai importante mijloace de transport.

Apărute în sec. al XIX-lea, transporturile feroviare s-au dezvoltat în Europa și America de Nord apoi s-au răspândit și în celelalte continente. Cea mai extinsă rețea este prezentă în SUA.

Se remarcă magistralele transcontinentale:

• New York - Los Angeles,
• Boston - Chicago - Seattle,
• Jacksonville - New Orleans - Phoenix - Los Angeles
• Transandinul: Buenos Aires - Valparaiso
• Transaustralianul: Petrh - Melbourne - Sydney
• Lagos - Mombasa
• Transsiberianul: Moskova - Vladivostok (9.300 km) (alte informații aici, aici, aici și aici)
• transtibetanul: Qinghai - Tibet

Transporturile rutiere

Transporturile rutiere le completează pe cele feroviare putând ajunge în locuri mai greu accesibile.

Magistralele rutiere:

• Panamericana (27.000 km) - străbate america de la N-S, pe latura pacifică,
• Transamazonianul (5.500 km)
• Transsaharianul (3.200 km)

Cea mai mare rețea rutieră este în Europa și în America de nord. La polul opus se află regiunile deșertice (Sahara, Kalahari, Gobi, Arabia), cele nord canadiene, podișurile înalte (Pamir, Tibet) sau zonele acoperite cu păduri tropicale.

Importanță prezintă autostrăzile. Apărute în America de N și Europa Vestică, astăzi sunt prezente în tot mai multe țări (Japonia, Coreea de Sud, Arabia Saudită, EAU, Australia etc).

Cele mai mari parcuri auto sunt în SUA, Canada, Germania, Italia, Marea Britanie, Franța, Spania, Japonia ș.a.

Transporturile maritime

Prezintă importanță pentru transportul de mărfuri pe distanțe mari și foarte mari. Prezintă câteva avantaje: pot transporta cantități foarte mari de mărfuri și sunt cele mai ieftine mijloace de transport.

Transporturile maritime au permis dezvoltarea unor centre industriale în zona porturilor (primesc materiile prime de la distanțe mari).

Se deosebes 3 spații economice mari care sunt interconectate prin transporturile navale: America de Nord, Asia-Pacific și Europa Occidentală. 

Porturile

După structura traficului de mărfuri se deosebesc:

• petroliere - Ras Tannurah (Arabia Saudită), Mena al Ahmadi (Kuweit), Houston (SUA)
• miniere -  Narvik (Norvegia, min. de fier), Cardiff (Marea Britanie, cărbune), Gdansk (Polonia)
• pentru lemn - Arhanghelsk (Rusia)
• cerealiere - La Plata (Argentina)
• cafea - Santos (Brazilia)
• pentru pescuit - Reykjavik (Islanda)
• complexe: Rotterdam (cel mai mare port din lume, Olanda), Hamburg, Londra, Le Havre (Franța), Genova (Italia), Constanța (cel mai mare port la Marea Neagră), New York, Los Angeles, Rio de Janeiro, Tokyo, Shanghai, Hong Kong, Singapore, Melbourne, Cape Town, Port Suez ș.a. 

Transporturile fluviale și lacustre

Axe de transport fluvial: pe Rhin (Duisburg, cel mai mare port fluvial din lume), pe Dunăre, pe Volga, Oder-Elba, Mississippi, Sf. Laurențiu, La Plata, Amazon, Nil, Changjiang, Huang He, Mekong, Gange.

Lacuri pe care se practică un transport maritim intens sunt: Marile Lacuri Americane (porturi: Duluth, Chicago, Detroit, Toronto).

Transporturile aeriene

Acestea sunt cele mai rapide, mai sigure și mai scumpe mijloace de transport.Cele mai mari aeroporturi din lume sunt aici.

Comerțul

Comerțul reprezintă schimbul de produse prin vânzare - cumpărare. Se poate vorbi despre un comerț interior, desfășurat în interirul unui stat și despre un comerț exterior (internațional).

Principalii actori ai comerțului internațional de mărfuri, 2017 (miliarde EUR): UE, China, SUA.

Sursa: Eurostat (ext_lt_introle) și (ext_lt_intercc)

   

În domeniul exportului de materii prime minerale și agricole se remarcă:

• Golful Persic, Africa de N, Golful Mexic (petrol),
• America de S, Africa la S de Sahara, Australia (minereuri feroase și neferoase),
• America de N, Europa Occidentală (cereale),
• America Latină, Africa la S de Sahara, Asia de SE (plante tropicale),
• America Latină, Australia, Noua Zeelandă, Europa V (animale și produse animaliere)
• SUA, Canada, UE, Australia (grâu),
• Brazilia, India, Australia (zahăr),
• Europa V, SUA, Asia de SE, China (electronice)
• UE, SUA, Japonia (automobile)
• SUA, Canada, Australia (aluminiu).

Turismul

Turismul a devenit astăzi o activitate economică foarte importantă în PIB-ul țărilor. (în țări precum Bahamas sau Barbados, turismul reprezintă principala sursă de venituri, iar în Franța sau Spania, veniturile aduse de turism îl situează printre domeniile de economice de frunte).

Resurse turistice și forme de turism

• resurse naturale: potențialul reliefului (carstic, vulcanic, colinar, deltaic); potențialul hidrografic (fluvii, râuri, cascade, izvoare minerale sau termale); potențialul vegetației și faunei (păduri, parcuri și rezervații naturale), potențialul climei.
• resurse antropice: monumente istorice, arhitectonice și de artă, muzee, colecții etc.
  

Forme de turism:

• balnear-maritim - litoralul Mării Mediterane (Palma de Mallorca, Cannes, Nisa, San Remo; insulele grecești și stațiunile turcești: Antalya); litoralul Mării Negre (Mamaia, Neptun Saturn, Eforie, Ialta, Soci, Albena); litoralul Mării Caraibilor (Miami, Tampa, Malibu)
• montan - Alpii (Chamonix, Vale d Aosta, Davos, Saint Morritz, Innsbruck), Carpați (Sinaia, Poiana Brașov)
• de cură balneară - cu izvoare minerale - Evian, Karlovy Vary, Băile Herculane, Băile Felix (Europa), Palm Springs, Colorado Springs (America)
• cultural-istoric - „orașe muzeu” (Roma, Veneția, Toledo, Florența, Paris), castele (Franța - Valea Loirei)
• comercial-expozițional - Frankfurt (Târgul de Carte)
• sportiv - legate de mari competiții (olimpiade sau jocuri mondiale: Atlanta, Beijing, Sydney, Sapporo).

Marile zone turistice ale Terrei

1. Litoralul mediteranean și al Atlanticului de E (Franța, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Tunisia, Maroc)
2. Europa Central-Nordică - Alpii și Carpații
3. America de Nord - SUA, Canada, Mexic
4. America Centrală și de Sud
5. China și Indochina
6. India și țările din jurul Golfului Persic
   

Regiunile industriale clasa a X-a

Regiunile industriale

Industria a reușit să polarizeze, în timp, celelate activități socio-economice dintr-un teritoriu ducând la structurarea lor. Treptat s-a manifestat tendința de concentrare teritorială a industriei apărând astfel regiunile industriale.

Regiunile industriale sunt spații în care activitățile industriale sunt dominante. Această concentrare a industriei este determinată de o serie de factori:

• existența unor materii prime în apropiere,
• prezența unei forțe de muncă,
• infrastructură de transport,
• politici de investiții,
• tradiția unor activități industriale din arealul respectiv.

Pe glob se disting mai multe tipuri de regiuni industriale:

1. Regiuni industriale bazate pe tradiția meșteșugărească (textile, pielărie-încălțăminte, prelucrarea metalului sau a lemnului etc). Așa au apărut primele regiuni industriale în Flandra, Lyon, Catalonia (textile), Boemia centrală și Saxonia (sticlărie, porțelan), Elveția centrală (ceasornicărie). Apoi au s-au dezvoltat aici și alte ramuri industriale care dau azi un caracter complex acestor regiuni: ind. energetică, prelucrarea metalelor, construcții de mașini, ind. chimică (Lille, Barcelona, Praga, Dresda etc).

2. Regiuni industriale formate pe baza resurselor energetice și de minereuri - localizate în proximitatea acestor resurse. 

- regiuni carbonifere: West Middland în Anglia, Ruhr în Germania, Silezia Superioară în Polonia, Donbas în Ucraina sau Petroșani în țara noastră.

- regiuni petrolifere: Golful Mexic (SUA, Mexic, Venezuela), Golful Persic, Marea Caspică (Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan), Marea Nordului (Marea Britanie, Norvegia, Olanda),

- regiuni metalurgice - Lorena (Franța), Ural (Rusia), Baia Mare în România, Copper belt în Zambia.

3. Regiuni industriale de tip urban și portuar cu câteva subtipuri:

- regiuni urbane - capitalele (Moscova, Paris, Londra, Budapesta etc) sau „metropole economice” (Milano-Torino, Sao Paulo - Belo Horizonte),

- regiuni portuare -  Tamisa, Sena inferioară, Golful Tokyo, Shanghai, Hong Kong, New York, Rhin - Marea Nordului (Rotterdam - Amsterdam), Singapore.

4. Regiuni industriale mixte  - se suprapun peste conurbații și megalopolisuri: Ruhr - Rhin, Randstadt Holland, Marile Lacuri din America de Nord etc.

Temă
Caracterizați o regiune industrială la alegere precizând următoarele elemente: localizare, vârsta, factorii genetici ai apariției acestei regiuni industriale, profilul în timp (evoluția ramurilor industriale) și câteva caracteristici.

   

Industria energiei electrice clasa a X-a

🔌 Industria energiei electrice: curentul care mișcă lumea

Industria energiei electrice a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu valorificarea energiei apelor. Prima centrală electrică a fost o hidrocentrală, inaugurată pe râul Fox din Appleton, Wisconsin, SUA, la 30 septembrie 1882.

Astăzi, sursele s-au diversificat (termocentrale, atomocentrale, solare, eoliene, etc.). Iată tipurile principale care asigură producția mondială de 26.614.800 GWh (în 2018):

1. Termoenergia (cea mai mare pondere) ♨️

Termocentralele (TC) produc aproximativ 60-65% din energia totală la nivel global.

Detalii cheie:

• Termocentralele utilizează cărbuni, petrol și gaze naturale.
• Sunt preponderente în zone bogate în combustibili fosili: Golful Persic, Golful Mexic, Rusia, Germania, Polonia.
• Cea mai mare centrală pe cărbune din lume este Taichung (China), cu 5.500 MWe.

2. Hidroenergia (forța apei) 💧

Capacitatea hidroenergetică a râurilor de pe Glob este de aproximativ 6 milioane MW.

Repartiția geografică:

• Cel mai mare potențial îl au râurile din Asia (+40%).
• Urmează râurile din America și Africa (câte 20% fiecare).
• Fluvii renumite: Congo, Nil, Dunărea, Changjiang (unde se află barajul Three Gorges Dam, China).
• Țări cu pondere mare a hidroenergiei: Norvegia, Canada, Brazilia.

3. Atomoenergia (energia nucleară) ☢️

Apare și se dezvoltă de la mijlocul secolului al XX-lea, utilizând elemente radioactive (uraniu, plutoniu, thoriu).

Situația actuală:

• La începutul mileniului III erau în funcțiune 450 atomocentrale (AC) în peste 30 de țări.
• După accidentele de la Cernobîl și Fukushima-Daiichi, utilizarea lor s-a temperat.
• Germania, de exemplu, intenționează să își închidă toate AC până în 2022.

☀️ Viziunea viitorului (surse regenerabile) 💨

4. Centralele geotermale

Acestea utilizează căldura din interiorul scoarței terestre.

Sunt valorificate în țări situate în: Cercul de Foc al Pacificului (SUA, Japonia, Filipine) sau Dorsala Medio-Atlantică (Islanda).

Există trei tipuri de centrale geotermale: uscat, flash și binar, folosite în funcție de starea fluidului (vapori sau lichid) și temperatura acestuia.

5. Centralele mareemotrice

Valorifică energia mareelor. Se pot amplasa unde mareele ating minim 5 metri înălțime.

Exemple de locații: Franța (la Rance – prima CM de pe Glob), Marea Britanie, Rusia, Canada.

6. Centralele solare (CS) 🌞

Radiația solară este cea mai importantă sursă inepuizabilă, având un potențial imens. Deși nu poluează, capacitatea lor este în prezent mică din cauza restricțiilor tehnice.

Energia solară poate fi folosită pentru:

• Generarea de electricitate prin celule solare (fotovoltaice).
• Generarea de electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale).
• Încălzirea clădirilor (direct, prin pompe de căldură sau prin panouri solare termice).

7. Centralele eoliene 🌬️

Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite ale Americii, Germania și Spania.

În România, la începutul anului 2012, ponderea energiei eoliene era de 3% din consumul intern, jumătate dintre turbine fiind amplasate în Dobrogea.

• Emisia zero de substanțe poluante și gaze cu efect de seră (nu se ard combustibili).
• Nu produc deșeuri.
• Costuri reduse pe unitate de energie produsă.

Industria clasa a X-a

🚀 O călătorie în timp: De la abur la inteligența artificială

Industria este o ramură a economiei care extrage și prelucrează materii prime, transformându-le în produse finite.

Epochile Industriale

1. Revoluția industrială (Secolul al XVIII-lea) ⚙️

Industria apare și se dezvoltă odată cu prima revoluție industrială, facilitată de invenția motorului cu abur (James Watt, 1783).

• Motorul cu abur înlocuiește utilajul rudimentar.
• Cărbunele înlocuiește lemnul ca sursă de energie.
• Producția în masă mașinistă debutează în Anglia și se extinde în Germania, Franța, SUA, Japonia ș.a.
• Centrele industriale apar în vecinătatea resurselor și în porturi (pentru importul de materii prime).

2. A doua revoluție industrială (Sfârșitul Secolului al XIX-lea) ⚡

Această etapă aduce o inovație majoră: electricitatea. Află cum a transformat lumea:

• Producerea și folosirea energiei electrice.
• Utilizarea motorului cu ardere internă (pe bază de produse petroliere).
• Utilizarea mijloacelor de transport moderne.
• Apar ramuri industriale noi: chimică, electrometalurgică, aeronautica etc.
• Localizarea centrelor industriale se mută în marile orașe (forță de muncă și piață de desfacere).
• Producția industrială atinge valori foarte mari, nemaîntâlnite.

3. A treia revoluție industrială (Sfârșitul Secolului al XX-lea) 💡

Numită și revoluția digitală, ea a schimbat modul în care comunicăm și producem.

• Progres rapid al științei și tehnologiei.
• Utilizarea energiei nucleare.
• Apariția produselor electronice (tranzistor, microprocesor).
• Dezvoltarea telecomunicațiilor și a computerelor.
• Integrarea roboților industriali în procesul de producție.

4. A patra revoluție industrială (Mileniul III) 🌐

Aceasta este revoluția din prezent! A debutat odată cu apariția internetului și se bazează pe digitalizare și interconectare.

---

❓ Viitorul este... Câte Revoluții?

Pentru a descoperi care va fi a cincea revoluție industrială, te invit să citești articolul de aici și să urmărești acel grafic cu cele mai mari companii din lume care și-au schimbat ierarhia de-a lungul ultimilor ani. Este foarte interesant!