Salina Praid – Studiu de caz al unei catastrofe hidrologice pe un masiv de sare

 

Salina Praid (https://xn--urlaub-in-rumnien-2qb.de)

Introducere: Conflictul dintre sare și apă

Salina Praid, situată în Depresiunea Praid-Sovata din Podișul Transilvaniei, este cunoscută pentru imensul său zăcământ de sare gemă – unul dintre cele mai mari din Europa. Din punct de vedere geologic, masivul de sare (format în Miocen, acum circa 13,5 milioane de ani) reprezintă o resursă strategică și o atracție turistică vitală.

Praid, vedere aeriană (Google Earth)

Totuși, tocmai această natură geologică – sarea, un mineral extrem de solubil – face ca zona să fie extrem de vulnerabilă în fața apei de suprafață. Inundația majoră care a lovit salina în vara anului 2025 nu a fost un eveniment izolat, ci punctul culminant al unui conflict geologico-hidrologic cronic, exacerbat de factori climatici și de subevaluarea riscului.

Cauzele geografice și hidrologice ale dezastrului

Catastrofa de la Praid este rezultatul intersecției a trei factori geografici principali:

1. Vulnerabilitatea geologică (fenomenul de sufoziune): Zăcământul de sare este traversat de pârâul Corund. Deși parțial regularizat, pârâul curge pe o zonă unde masivul de sare este aproape de suprafață. Apa de suprafață, în contact cu sarea, provoacă fenomenul de sufoziune (dizolvarea și transportul materialului solubil). În timp, acest proces creează goluri subterane și fisuri care permit apei să pătrundă în galeriile salinei.

2. Evenimentul climatic extrem: În luna mai 2025, zona a fost afectată de precipitații abundente, mult peste media multianuală. Aceste ploi au determinat o creștere rapidă și masivă a debitului pârâului Corund, atingând valori de peste 100 de ori mai mari decât cele obișnuite (raportate la 60 mc/s, un eveniment probabil o dată la 10 ani).

3. Localizarea strategică a apei: Creșterea debitului a suprasolicitat și, în cele din urmă, a depășit capacitatea sistemelor de deviere și protecție (baraje provizorii, panouri metalice, saci de nisip), forțând apa să intre direct în golurile de sufoziune și în zonele vechi de exploatare.

Efectele inundației asupra Praidului: un studiu de impact

Inundarea Salinei Praid nu a afectat doar minele, ci a declanșat o serie de efecte în lanț cu impact asupra mediului, economiei și comunității locale:

1. Impactul asupra zăcământului și producției (geo-economic)

• Inundarea minelor: Apa infiltrată a umplut galerii întregi, inclusiv zonele vechi de exploatare, distrugând echipamente și compromițând temporar producția de sare. S-au estimat volume masive de apă acumulate (milioane de metri cubi).

• Afectarea materiei prime: Deși rezervele de sare sunt uriașe (peste 500 de milioane de tone), infiltrațiile necontrolate riscă să afecteze calitatea zăcământului și stabilitatea sa pe termen lung.

• Risc geotehnic: Un efect secundar extrem de grav este riscul crescut de prăbușire a planșeului (tavanului) în minele vechi afectate, ceea ce a impus închiderea totală a salinei și evacuarea preventivă a unor gospodării și pensiuni aflate în proximitate.

2. Impactul socio-economic (geografia umană)

• Colapsul turismului: Salina Praid era motorul economic al întregii localități, atrăgând sute de mii de turiști anual. Închiderea salinei a dus la anularea în masă a rezervărilor și a paralizat afacerile locale (pensiuni, restaurante, magazine de suveniruri), lăsând sute de oameni din comunitate fără sursă de venit.

• Impactul regional: Praidul este un nod turistic, iar colapsul salinei afectează și localitățile învecinate (Sovata, Corund), care depind de fluxul de vizitatori adus de salină.

• Creșterea salinității: Apa provenită din masivul de sare s-a scurs în pârâul Corund și apoi în râurile mai mari (Târnava Mică, Mureș), afectând calitatea apei potabile în unele localități din aval din județul Mureș.

Concluzie: lecția de geografie aplicată

Inundarea Salinei Praid este un caz clasic de risc natural amplificat de vulnerabilitatea antropică. Rapoartele Corpului de Control au confirmat că riscul hidrologic a fost subevaluat constant și că măsurile de protecție hidrologică esențiale (cum ar fi impermeabilizarea cursului pârâului pe toată lungimea masivului de sare) au fost amânate sau implementate doar temporar.

Acest eveniment subliniază o lecție dură de Geografie Aplicată: interacțiunea dintre un factor natural puternic (ploile torențiale) și o vulnerabilitate geologică preexistentă (sarea solubilă) necesită o strategie de prevenire pe termen lung, susținută de investiții constante, pentru a proteja atât o resursă strategică națională, cât și mijloacele de trai ale unei întregi comunități.

Hazarduri naturale

 Hazardul este un fenomen întâmplător cu efecte negative. 

Cutremurele produc vibrații puternice ale scoarței terestre, măsurabile după efecte (scara Mercalli, cu 12 grade) și după magnitudine (scara Richter, cu 9 grade).

Ca număr total, anual au loc circa 1 milion de cutremure pe Terra. Încep să fie periculoase de la circa 5 grade Richter în sus sau foarte periculoase de la 6–7 grade Richter în sus (în funcție de adâncimea focarului), când produc dezastre. Cutremurele suboceanice cu magnitudine mare provoacă tsunami, cu număr mare de victime. 

În România, focarul principal al cutremurelor este în Vrancea.

Erupțiile vulcanice reprezintă fenomene de venire la zi a unor magme însoțite de gaze, vapori fierbinți de apă, explozii care împrăștie cenușă, lapili și bombe vulcanice. Devin dezastre prin afectarea unor localități, infectarea aerului, a plantelor sau a apei, a motoarelor, firelor electrice cu cenușă și elemente toxice sau acoperirea totală a unor așezări (Pompei, anul 79 d.Hr.).

Date despre cele mai devastatoare erupții vulcanice găsiți aici și aici.

Alunecările de teren -reprezintă deplasarea pe pante a unor mase de roci argiloase, umede și plastice, care pot antrena deasupra lor și alte tipuri de roci. Există o serie de factori care favorizează pregătirea și declanșarea alunecărilor, ca de exemplu: ajungerea apei la roca argiloasă, gradul de înclinare al pantei, ploile abundente. Pot fi luate mãsuri de prevenire sau de frânare a fenomenului: împãduriri, eliminarea rapidã a excesului de umiditate prin canalizãri subterane și de suprafațã, pãșunat rațional. România este una dintre țãrile europene cele mai afectate de alunecãri.

Prãbușirile de roci reprezintã cãderi sau rostogoliri bruște de stâncã și bolovani desprinși dintr-un versant abrupt, de obicei stâncos și fãrã vegetație. Cauza desprinderii acestora din roca rãmasã în loc se face prin dezagregãri provocate de îngheț–dezghețul repetat al apei pãtrunsã prin crãpãturile rocilor sau în urma unor ploi torențiale. 

Curgerile de noroi, se produc în mod deosebit pe versanții estici ai Anzilor, în zonele calde, în urma unor ploi torențiale. Mase mari de apã și mâl coboarã și inundã regiunile joase de la poala munților.

Avalanșele sunt deplasãri rapide și masive de zãpadã, desprinse din acumulãrile importante de pe pãrțile înalte ale unui versant montan. Se produc pe versanții despãduriți, pe abrupturile alpine. Sunt declanșate de vânturi, trepidații, zgomote, o încãlzire bruscã a aerului etc. Apar frecvent în Alpi, unde produc victime multe, în Himalaya, Anzi, chiar în Carpați.

Hazardurile climatice

Secetele se considerã instalate când mai mult de 10 zile din varã și peste 14 zile în sezonul rece nu cad precipitații, concomitent cu secãtuirea umezelii din sol. În România, regiunile cele mai afectate de secetã sunt: Bãrãganul, Dobrogea, Podișul Moldovei și alte areale din Câmpia Românã sau de Vest.

Ciclonii tropicali, numiți și uragane pentru efectele lor, iau naștere deasupra oceanelor la latitudini de 5–20º. Se deplaseazã apoi latitudinal, est-vest și afecteazã insule și fâșii continentale, sub formã de furtuni violente, cu ploi puternice și viteze cuprinse între 100–350 km/h. Anual pot apãrea pânã la 70 de cicloni tropicali.

Tornadele se manifestã ca un nor-vârtej sub formã de pâlnie sau coloanã, ce absoarbe și rupe totul pe unde trece. Se formeazã mai ales pe continent, între latitudinile de 20–60º și au caracter local. Tornadele apar mai ales în SUA (pânã la 160 de zile cu tornade), China, Europa, estul Rusiei etc. Pe ocean sunt rare și poartã numele de trombe marine.

Hazardele hidrologice scot în prim-plan inundațiile, cu enorm de multe victime și pagube. Dacã luncile sunt îndiguite necorespunzãtor, la viituri foarte mari digurile pot fi rupte și tot ce existã în lunca amenajatã de om este inundat și distrus. Exemple din România: inundațiile Timișului în Banat (2005), ale Siretului (debitul a atins 4 630 m/s în 14 iulie 2005) sau ale Dunãrii (aprilie–mai 2006).Inundații puternice și frecvente au loc datoritã musonilor, în sud-estul Asiei, în China, dar și în America de Sud, SUA, Canada, Japonia, vestul Europei. 

Hazardele oceanice, în afara unor accidente tehnice ale vapoarelor sau deteriorãri și scufundãri la furtuni, mai includ:

Valurile tsunami, care ating înãlțimi pânã la 30 m și pot izbi cu mare putere amenajãrile și așezãrile de la litoralele mai joase. Sunt provocate de cutremure suboceanice sau erupții vulcanice.

Aisbergurile, periculoase în trecut, de ele putându-se lovi vapoarele (cazul Titanicului).

El Niño, un fenomen complex (climato-oceanic) care inverseazã și încãlzește curentul de lângã coastele Perului și Ecuadorului, provocând pagube pescarilor și ploi puternice, dar, concomitent, și secetã în Australia, Indonezia și Filipine.

Hazardurile biologice declanșeazã diferite boli, epidemii mortale, distrugerea culturilor sau moartea în masã a animalelor. Se cunosc, mai ales în trecut, invazia lãcustelor, epidemiile de ciumã (25 milioane de morți în Europa medievalã), holerã, leprã (la Tichilești, Tulcea, mai sunt încã 23 de bolnavi de leprã), mai recent SIDA, iar în 2006, gripa aviarã, pandemia SARS CoV-2. 

Hazardurile antropice reprezintă evenimente accidentale datorate activităților omului: poluarea radioactivă, poluarea chimică,  explozii, atentate, incendii etc. toate acestea au efecte asupra omului și asupra mediului.