„Obcină” este un cuvânt care respiră munte, pădure și tradiție. Îl întâlnim mai ales în nordul Moldovei — în Bucovina — dar și în alte zone ale Carpaților Orientali, în nume de locuri ca Obcina Mare, Obcina Feredeului sau Obcina Mestecănișului.
Obcinele Bucovinei (https://www.descopera.ro)
Dar ce înseamnă de fapt o obcină?
Din punct de vedere geografic, obcina este o culme lungă, împădurită, ce desparte două văi paralele.
Se aseamănă cu un munte prelung, nu foarte înalt, dar care domină peisajul prin linia sa lină și continuă.
Originea cuvântului
Cuvântul „obcină” vine din slavul občina, care înseamnă „comunitate”, „pământ comun”, „hotar al satului”.
În trecut, obcinile erau pășuni și păduri aflate la marginea satului, folosite de toți locuitorii — de aici și legătura cu ideea de „obște”.
Cu timpul, sensul s-a mutat din sfera socială în cea geografică: de la „pământul obștii” la „culmea ce marginește satul”.
Peisajul obcinilor
Obcinile sunt acoperite de păduri de fag și molid, străbătute de drumuri de plai și poteci de transhumanță.
De pe vârfurile lor se deschid priveliști spectaculoase asupra văilor Moldoviței, Suceviței sau Moldovei.
Satele din aceste zone, risipite pe coaste, păstrează și astăzi case din lemn, grajduri vechi și toponime ce amintesc de obârșia lor comună: Obcina Măgurii, Obcina Stânișoarei, Obcina Frasinului.
Curiozitate
În graiul local, oamenii spun adesea „pe obcină” atunci când urcă la fâneață sau la stână.
Termenul a devenit un simbol al vieții de munte și al legăturii dintre om și natură.
Întrebare:
Știi și tu o „obcină” din apropierea ta? Cum arată? Ce povești se leagă de ea?
