Recent, Sarajevo (capitala Bosniei și Herțegovinei) a ocupat primul loc în clasamentul global IQAir al celor mai poluate orașe din lume. Această situație nu este doar un accident industrial, ci rezultatul unei combinații nefaste între geografie, meteorologie și infrastructură urbană.
1. Factorul geografic: „Capcana” din vale
Sarajevo este situat într-o depresiune îngustă, pe valea râului Miljacka, fiind înconjurat de munți înalți (Alpii Dinarici). Din punct de vedere geografic, acest relief depresionar funcționează ca un „castron”.
Inversiunea termică: Acesta este fenomenul cheie. În nopțile senine de iarnă, aerul rece (mai greu) coboară de pe versanți și se acumulează în fundul văii. Deasupra lui se așază un strat de aer mai cald, care acționează ca un „capac”.
Consecința: Poluanții emiși la nivelul solului (gaze de eșapament, fum de coș) nu se pot ridica și rămân prizonieri în oraș, creând un smog dens care poate persista zile întregi.
2. Factorul antropic: Sursele poluării
Deși geografia creează condițiile, omul furnizează „materia primă” pentru poluare:
Încălzirea rezidențială: Aproximativ 40.000 de locuințe folosesc încă lemne și cărbuni. Din cauza sărăciei sau a infrastructurii deficitare, doar o mică parte au trecut pe gaz.
Transportul: Peste 180.000 de vehicule circulă într-un spațiu restrâns, multe dintre ele fiind vechi și cu norme de poluare depășite.
Urbanizarea: Construcția de clădiri înalte în ultimii ani a blocat „coridoarele de aer” naturale care ajutau la ventilarea orașului.
3. Impactul în cifre: O criză de sănătate și economie
Datele furnizate de Banca Mondială și OMS sunt alarmante:
Mortalitate: Bosnia are a 5-a cea mai mare rată de mortalitate din cauza poluării atmosferice la nivel mondial.
Decese premature: Aproximativ 3.300 de decese anual sunt cauzate de particulele fine PM2.5.
Economie: Poluarea „înghite” peste 8% din PIB-ul țării prin costuri medicale și pierderea productivității.
4. Măsuri de urgență
Autoritățile au fost forțate să impună restricții severe:
Interzicerea camioanelor de peste 3,5 tone în zona centrală.
Stoparea lucrărilor de construcție (care ridică praf și particule).
Interzicerea adunărilor publice în aer liber pentru a proteja populația.
Concluzie:
Cazul Sarajevo ne învață că planificarea urbană nu trebuie să ignore niciodată geoclimatologia locului. Un oraș construit într-o vale necesită standarde de emisii mult mai stricte decât unul situat în câmpie, deoarece natura nu permite dispersia rapidă a poluanților.
