Identitatea, uniformizarea și diversitatea lumii contemporane

Identitatea lumii contemporane presupune identificarea unor caracteristici ale omenirii. În acest sens se poate vorbi despre:

• comunitatea de rasă; practic specia umană reprezintă o singură rasă
• comunitatea caracteristicilor ca specie: fizionomie, vorbire, înclinații artistice, familie
• similaritatea proceselor tehnologice și abordarea cercetării științifice într-un mod similar
• existența unor caracteristici duale:
• cooperare și colaborare
• concurență și competiție
• existența unei singure civilizații pe planeta noastră cu mai multe culturi

Prin lansarea sondei spațiale Voyager 10, (1972), s-a realizat o primă „carte de vizită” care reda elementele semnificative ale societății terestre din acea perioadă. Astfel, pe o  placă de aluminiu anodizat cu aur (152 x 229 mm) sunt prezentați un bărbat și o femeie cu mai multe simboluri concepute pentru a oferi informații despre originea navei spațiale.

By Vectors by Oona Räisänen (Mysid); designed by Carl Sagan & Frank Drake; artwork by Linda Salzman Sagan - Vectorized in CorelDRAW from NASA image GPN-2000-001623, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=1433765

Astăzi, identitatea poate fi văzută și sub forma unui posibil proiect global care s-ar referi la:

-explorarea spațiului cosmic

- accelerarea dezvoltării economice cu accent pe dezvoltarea durabilă

- lupta împotriva degradării mediului.

Uniformitatea lumii contemporane este rezultatul elementelor de identitate comună.

Diversitatea lumii contemporane este evidentă și se identifică în:

• diversitatea lingvistică
• ideologică
• comportamentală
• de grup
• de comunitate
• de organizare socială
• adaptărilor la mediu

Prin tradiție țările și comunitățile insistă pe păstrarea diversității.

Regionalizarea

Câteva definiții ale regiunii:

Carta Comunitară a Regionalizării definește regiunea ca fiind „un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritoriu, în care există continuitate, în care populația posedă anumite elemente comune și care dorește să-și păstreze specificitatea astfel rezultată și să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural, social și economic“.

Regiunea, în accepțiunea Consiliului Europei, este o unitate administrativ-teritorială situată imediat sub nivelul statului-unitar, federal etc. –care are o autoritate aleasă a administrației publice și mijloace financiare de susținere a acestei autorități. 

Regionalizarea este procesul prin care se realizează instituirea unei capacități de acțiune autonomă, având ca obiectiv promovarea unui teritoriu și dezvoltarea potențialului său.

Tipuri de regionalizare:

a) regionalizare administrativă;

b) descentralizare regională;

c) regionalizare politică sau autonomie regională;

d) regionalizare prin intermediul colectivității locale;

e) regionalizare prin intermediul autorităților federale.

Procesul regionării desemnează tendința de apropiere din punct de vedere economic sau politic a statelor aparținând aceleiași regiuni geografice. 

Construcția europeană (UE), NAFTA și ASEAN constituie astăzi trei poli principali de regionalizare în lume. După nivelul de integrare economică, se disting următoarele niveluri de cooperare (fondate pe acorduri regionale):

• zona de liber-schimb (prin care se înlătură o mare parte din obstacolele aflate în calea liberei circulații a mărfurilor). De exemplu, Spațiul Economic European (EES), intrat în vigoare în 1993, Forumul de Cooperare Asia–Pacific (APEC), pentru crearea unei vaste zone de liber schimb ș.a.;
• piața comună; de exemplu, Uniunea Europeană, din 1993, a dispus libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și a capitalului;
• uniunea vamală, în cadrul căreia partenerii au adoptat o reglementare comercială comună în raport cu țările terțe, creând o zonă de liber schimb.
• uniunea economică este forma de cooperare economică cu cel mai ridicat nivel de integrare.

clasa a XI-a Managementul mediului înconjurător

Prin management se înțelege arta/știința de a conduce. Scopul managementului este de a obține rezultate maxime cu resursele materiale și umane de care dispui. Managementul presupune: organizare, planificare, activități, monitorizare și evaluare. Dacă inițial managementul se aplica în zona economicului, astăzi este prezent în toate domeniile de activitate, inclusiv în zona mediului înconjurător.