Podișul Tibet – „Acoperișul lumii”

Podișul Tibet este cea mai înaltă regiune de podiș din lume, situată în Asia Centrală, la o altitudine medie de peste 4.500 m. Supranumit și „Acoperișul lumii”, el se întinde pe o suprafață de aproape 2,5 milioane km², fiind de mărimea Europei de Vest.

Palatul Potala

Imagine de <a href="https://pixabay.com/ro/users/nrxfly-1104945/?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=895493">nrxfly</a> de la <a href="https://pixabay.com/ro//?utm_source=link-attribution&utm_medium=referral&utm_campaign=image&utm_content=895493">Pixabay</a>

Geografie și limite naturale

Podișul este mărginit de:

• Himalaya la sud, cu cel mai înalt vârf al lumii, Everest (8.848 m).

• Munții Kunlun și Tian Shan la nord.

• Lanțurile Karakorum și Pamir spre vest.

Prin această poziție, Podișul Tibet devine un adevărat „turn de apă” al Asiei, din care izvorăsc unele dintre cele mai mari fluvii ale lumii: Gange, Indus, Brahmaputra, Mekong, Yangtze și Fluviul Galben.

Origine și formare

Podișul Tibet s-a format prin coliziunea plăcii indiene cu placa eurasiatică, un proces tectonic început acum aproximativ 50 de milioane de ani și care continuă și astăzi. Acest fenomen a dat naștere celor mai înalte lanțuri muntoase de pe glob.

Clima și particularități naturale

• Clima este extrem de aspră, cu ierni lungi și geroase, veri scurte și secetoase.

• Aerul rarefiat face ca nivelul de oxigen să fie aproape la jumătate față de cel de la nivelul mării.

• Vegetația este predominant de stepă alpină și pășuni montane, cu puține zone forestiere.

Populație și cultură

Deși condițiile naturale sunt dificile, Podișul Tibet este locuit de populații adaptate la altitudine, în special tibetanii, recunoscuți pentru tradițiile lor, arhitectura mănăstirilor budiste și modul de viață pastoral. Capitala regiunii autonome Tibet este Lhasa, oraș renumit pentru Palatul Potala, fosta reședință a lui Dalai Lama.

Importanță geopolitică și ecologică

• Podișul Tibet are un rol strategic major în Asia, fiind parte a Chinei și o zonă de interes internațional.

• Este considerat „turnul de apă al Asiei” datorită surselor de apă dulce care alimentează miliarde de oameni.

• Schimbările climatice afectează grav ghețarii Tibetului, cu impact direct asupra resurselor de apă ale întregului continent.

---

Podișul Tibet rămâne un spațiu unic pe planetă, un loc unde geografia extremă se îmbină cu spiritualitatea și cultura milenară, făcându-l un adevărat laborator al naturii și al umanității.

Vârful Everest

Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării. Se află în Munții Himalaya, la coordonatele 27°59'20.62" N și 86°55'28.27" E, pe granița dintre Nepal și Tibet (China). 

Poziția geografică a vârfului Everest

În nepaleză numele muntelui este सगरमाथा, Sagarmāthā (Mama oceanului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului). Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.

George Everest, omul care a refuzat ca „acoperișul lumii” să îi poarte numele

Everest – iată nume recunoscut de aproape orice om de pe Pământ. Este scurt și ușor de reținut și pare să fi fost inventat special pentru a desemna cel mai înalt vârf muntos din lume.

Însă puțini știu că a existat o persoană care nu a fost de acord ca vârful din Himalaya să se numească așa. Este vorba chiar despre topograful Sir George Everest, al cărui nume a fost ales pentru „acoperișul lumii”.

George Everest. Foto: Wikimedia

Deși în trecut exploratorii obișnuiau să boteze cu propriile nume locurile pe care le descopereau, denumirea Everestului are o cu totul altă poveste. De fapt, George Everest nu a văzut niciodată cu ochii săi muntele care îi poartă astăzi numele.
Chiar dacă și-a lăsat amprenta asupra istoriei geografiei, Everest nu a avut parte de aventurile unui explorator, ci de viața mai liniștită și monotonă a unui topograf, potrivit Enciclopediei Britannica.

Marea operațiune de măsurare a Indiei

Măsurători topografice realizate la Calcutta în 1832. Schiță de James Prinsep. Foto: Wikimedia

Născut la 4 iulie 1790 într-o familie înstărită din Londra, George Everest a părăsit casa natală la vârsta de 16 ani, pentru a urma o carieră militară în India. Dar aplecarea sa spre științele exacte l-a făcut în scurt timp să se îndrepte spre topografie.

În 1818, Everest a devenit asistentul principal al lui William Lambton, coordonatorul Marii ridicări topografice din India. Lambton demarase proiectul în 1802, iar scopul său era măsurarea cu precizie științifică a întregului subcontinent indian.

De-a lungul anilor, specialiștii care au lucrat la proiect au reușit demarcarea exactă a teritoriilor britanice din India și măsurarea înălțimii giganților din Himalaya: Everest, K2 și Kanchenjunga.

Lui George Everest i s-a atribuit, însă, o sarcină plictisitoare: să continue măsurarea unui arc meridian de la vârful sudic al peninsulei până în Nepal, pe distanța de aproximativ 2.400 de kilometri.

O hartă realizată de topografi în 1870. Foto: Wikimedia

Abnegația lui Everest a fost răsplătită: în 1823, când Lambton a decedat, George Everest a fost numit coordonator al proiectului, iar în 1830 a primit funcția de topograf general al Indiei, pe care a ocupat-o până la momentul pensionării, în 1843.

George Everest consuma mercur în doze mari

Poate că cel mai cunoscut aspect cu privire la viața lui George Everest au fost numeroasele boli de care a suferit. Pe lângă malarie, topograful s-a îmbolnăvit și de febră tifoidă, hepatită, febra pădurii Kyasanur (o febră hemoragică virală transmisă de căpușe).

În același timp, suferea de neuropatie periferică și de tulburări de vedere, de sindromul Guillain-Barre (o tulburare autoimună a sistemului nervos) și de eretism, o boală neurologică provocată de ingestia de mercur, pe care topograful îl lua în doze mari pentru a-și trata afecțiunile, potrivit unui studiu realizat în 2013, după cum arată BBVA Open Mind.
Everest încerca să își trateze afecțiunile cu mercur, ceea ce i-a agravat bolile și mai tare. Foto: Pinterest

În pofida sănătății sale șubrede, George Everest a fost un muncitor neobosit și conștiincios. În 1843, Everest s-a pensionat și s-a întors în Anglia, iar postul din India a fost ocupat de învățăcelul său, Andrew Scott Waugh.

În 1841, Waugh finalizase măsurarea meridianului în partea de nord și pusese ochii pe un vârf uriaș din Munții Himalaya, denumit până atunci Vârful B sau Vârful XV.

Opoziția lui George Everest

Waugh nu a reușit să măsoare muntele. A făcut-o matematicianul indian Radhanath Sikdar în 1852. Acesta l-a informat pe Waugh că așa-numitul Vârf XV este cel mai înalt din lume, cu o altitudine de exact 29.000 de picioare (8.839.2 metri).

Grafică: Incredibilia. Sursa datelor

Lui Waugh i-a luat câțiva ani să confirme calculele, iar în 1856 și-a comunicat concluzia Societății Regale de Geografie, propunând ca vârful să fie botezat Everest, după predecesorul său.

Atât Waugh, cât și George Everest obișnuiau să adopte denumirile locale pentru elementele geografice pe care le studiau. Dar, în acest caz, muntele se afla în afara granițelor stăpânirii britanice, iar localnicii din sud, susținea Waugh, foloseau foarte multe nume pentru respectivul vârf.
În ciuda opoziției lui George Everest, cel mai înalt vârf din lume îi poartă astăzi numele. Foto: The Bangkok Post

Dar ideea a întâmpinat o opoziție neașteptată: cea a lui George Everest însuși, care susținea că numele său era imposibil de transliterat în limba hindi și că indienii nu l-ar fi putut pronunța.

Cu toată reticența lui Everest, după o lungă dezbatere, numele propus de Waugh a fost adoptat în mod oficial, iar de atunci cel mai înalt vârf din lume este cunoscut în întreaga lume drept Vârful Everest.

Munții Himalaya. sursa: pixabay