Clasa a XI-a Protecția, conservarea și ocrotirea mediului

Protecția, conservarea și ocrotirea mediului

Mediul înconjurător a suferit o serie de transformări cauzate de activitatea antropică: agricultură, industrie, transporturi. În felul acesta mediul și-a modificat caracteristicile inițiale (aer, apă, aer, sol).

Faptul că mediul este un sistem structurat, face ca orice modificare a unui element al său să aibă urmări asupra mediului în ansamblu:

industria > poluarea aerului > starea de sănătate

agricultură > îngrășăminte chimice > poluarea solului

Cauzele degradării mediului

• naturale: erupțiile vulcanice elimină în atmosferă cantități uriașe de cenușă vulcanică și gaze
• antropice: economia
• naturale influențate antropic: alunecările de teren.

Problema mediului a devenit una globală și a fost abordată în cadrul unor conferințe internaționale:

- Stockholm, 1972 s-a lansat ideea unui singur Pământ 

- Rio de Janeiro, 1992 s-a lansat conceptul de dezvoltare durabilă

Conservarea și ocrotirea mediului

- se realizează în cadrul monumentelor, rezervațiilor și parcurilor naturale

- sunt protejate specii de plante și animale (rare sau amenințate cu dispariția), dar și peisaje, elemente geologice etc.

Se acordă importanță protejării reliefului, ca suport al tuturor componentelor mediului. Aici problematică este eroziunea accelerată a solului/terenului. Se impun plantări forestiere și reducerea exploatărilor intensive a terenurilor agricole.

De asemenea, pădurea prin funcțiile sale reprezintă un element natural esențial al mediului:

- funcția climatică - manifestată prin caracterul reglator asupra climatului; microclimat

- funcția antipoluantă - degajă cantități mari de oxigen

- funcție antierozională - prin rădăcinile și tulpinile arborilor

- funcție antiaridizantă - prin apa reținută în sol și în coronamentul arborilor

- funcție recreativă, estetică etc.

În fine, atenție trebuie acordată și exploatării și utilizării resurselor neregenerabile care astăzi reprezintă principala sursă de poluare. Soluția: utilizarea rațională a acestora.  

Podișul Getic și Podișul Mehedinți

 

Podișul Getic

Limite
- la nord – Subcarpații Getici
- la sud – Câmpia Română
- la est – valea Dâmboviței
- la vest - Dunărea
Geologia
- pietrișuri, gresii, marne
Relieful
- are aspect de piemont
- este înclinat de la nord la sud
- are altitudini de 600-700m în nord și de 300 în sud
- interfluviile sunt netede și largi în sud și înguste în nord
- străbătut de văi adânci
- diviziuni : Platformele Argeșului, Jiului, Oltului, Cândești, Cotmeana, Strehaia
Hidrografia
- râurile : Olt, Argeș, Jiu, Olteț
Resursele naturale : petrol, gaze naturale, cărbuni, roci de construcție

alte hărți găsiți aici, aici iar pentru Pod. Mehedinți aici.

Podișul Mehedinți

Limite
- între Motru (E) și Dunăre (SV)
- La V, Mț Mehedinți
- La SE, Pod Getic
Geologia
- șisturi cristaline și calcare
Relieful
- are structură de munte (cutată; șisturi cristaline) și aspect de podiș
- altitudini de 500-700 m
- relief carstic : peștera Topolnița, podul natural Ponoare
Hidrografia
- râurile : Motru, Dunărea, Topolnița
- lacul Porțile de Fier
Resursele naturale
Roci de construcție, lemnul

clasa a VIII-a Podișul Dobrogei

 Podișul Dobrogei

Limite
- la nord și vest, Dunărea
- la est, Marea Neagră
- la sud, Bulgaria
Geologia
- șisturi verzi în Pod. Casimcei
- granit în Mț. Măcinului
- calcare, marne, loess
Relieful
Cuprinde două diviziuni:
a) Masivul Dobrogei de Nord
- cu altitudinea maximă de 467 m Vf. Greci
- cu un relief ruiniform
- înclinat pe direcția V-E 
- subdiviziuni : Mt. Măcinului, Dealurile Tulcei, Pod. Babadagului, Pod. Casimcei, Depresiunea Nalbant (strabatută de râurile Taița și Telița)
b) Podisul Dobrogei de Sud
- cu altitudini ce nu depășesc 200 m
- înclinare E-V
- relief litoral cu faleză și plajă
- subdiviziuni : Pod. Negru Vodă, Pod. Dorobanțului, Pod. Oltinei
- acoperit cu loess
Hidrografia
- râurile : Taița, Telița, Slava, Casimcea
- lacurile : Babadag, Tașaul, Techirghiol
Resursele naturale
- roci de construcție (granit, calcare), solurile, minereuri de fier, minereuri de cupru.

clasa a VI-a Domeniile activităților economice

 1. Agricultura - este sectorul economic care se ocupă cu cultura plantelor și creșterea animalelor (zootehnia). Principalele zone agricole de pe Glob sunt:

• Marea Câmpie Chineză, Câmpia Indo-Gangetică (Asia)
• Câmpia Europei de Est, Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Română (Europa)
• Câmpia Golfului Mexic, Câmpia Parana-Paraguay.

2. Industria - este o ramură a economiei care transformă materiile prime în produse finite. Odată cu progresul tehnicii, ramurile industriale s-au tot diversificat: 

• industria siderurgică - utilizează cărbuni și fier (materii prime) și produce fontă și oțel
• industria lemnului - utilizează lemnul și produce mobilă, cherestea
• industria chimică - utilizează petrolul, gazele naturale, sarea etc și produce detergenți, mase plastice, vopsele
• industria electronică - produce PC-uri, TV, telefoane, tablete
• industria constructoare de mașini produce nave, automobile, locomotive, avioane.

În evoluția industriei se disting mai multe etape sau revoluții:

Prima revoluție industrială – Industry 1.0

A avut loc pe la sfârșitul secolului 18, începutul secolului 19 (în anul 1765 James Watt a inventat primul motor cu aburi) și a avut ca principal impact tehnic mecanizarea proceselor de producție. 

A doua revoluție industrială – Industry 2.0

A avut loc la sfârșitul secolului 19 odată cu descoperirea electricității. De asemenea, mijloacele de comunicație au fost revoluționate ca urmare a apariției telegrafului și a telefonului. Au apărut apoi primele automobile și primele avioane, către începutul secolului 20.

A treia revoluție industrială – Industry 3.0

Începe practic, în cea de-a doua jumătate a secolului 20. Acest al treilea val revoluționar are ca punct culminant apariția unei noi surse de energie: energia nucleară. Tot acum se dezvoltă industria de telecomunicații și industria de computere. 

A patra revoluție industrială – Industry 4.0

Își are originea la începuturile mileniului 3, odată cu apariția internetului. 

3. Serviciile - se referă la transporturi, comerț, turism.
4. Sectorul cuaternar - cuprinde cercetarea, robotizarea, inteligența artificială.

clasa a VII-a Harta politică a Asiei și Marile aglomerări urbane

 Harta politică a Asiei

Asia numără 47 de state independente grupate în câteva regiuni:

• Orientul Apropiat: Turcia, Siria, Liban, Israel, Iordania
• Orientul Mijlociu: Arabia Saudită, Irak, Iran ș.a.
• Orientul Îndepărtat: Japonia, China, Coreea de Sud ș.a.
• Asia Centrală: Kazahstan, Uzbekistan, 
• Asia de Sud: India, Bangladesh
• Asia de SE: țările din Peninsula Indochina
• Asia de N: Rusia
• țările trans-caucaziene: Georgia, Armenia, Azerbaidjan

După suprafață se disting câteva țări foarte întinse:

• Rusia, cu 17 mil kmp (din care 13 mil kmp în partea asiatică)
• China, cu 9,6 mil kmp
• India, cu 3,3 mil kmp

După numărul de locuitori se remarcă:

• China cu 1,4 miliarde loc
• India cu 1,3 miliarde loc
• Indonezia 260 milioane loc

După configurația teritoriului/așezarea geografică:

• țări continentale, fără litoral: Mongolia
• țări insulare: Japonia, Filipine
• țări peninsulare: India, Turcia, Thailanda

După forma de guvernare:

• republici: Turcia
• monarhii: Japonia, Brunei

Marile aglomerări urbane

Asia are o populație de peste 4,6 mild locuitori, concentrată, în mare parte în Asia de S, SE, E: Câmpia Indo-Gangetică, Indochina, Marea Câmpie Chineză, Arh. Japonez și Indonezian.

Cele mai mari aglomerări urbane sunt: Tokyo, Jakarta, Beijing, Calcutta, Manila, Shanghai.

mai multe detalii aici.