joi, 28 ianuarie 2021

Identitatea, uniformizarea și diversitatea lumii contemporane

Identitatea lumii contemporane presupune identificarea unor caracteristici ale omenirii. În acest sens se poate vorbi despre:

  • comunitatea de rasă; practic specia umană reprezintă o singură rasă
  • comunitatea caracteristicilor ca specie: fizionomie, vorbire, înclinații artistice, familie
  • similaritatea proceselor tehnologice și abordarea cercetării științifice într-un mod similar
  • existența unor caracteristici duale:
      • cooperare și colaborare
      • concurență și competiție
  • existența unei singure civilizații pe planeta noastră cu mai multe culturi

Prin lansarea sondei spațiale Voyager 10, (1972), s-a realizat o primă „carte de vizită” care reda elementele semnificative ale societății terestre din acea perioadă. Astfel, pe o  placă de aluminiu anodizat cu aur (152 x 229 mm) sunt prezentați un bărbat și o femeie cu mai multe simboluri concepute pentru a oferi informații despre originea navei spațiale.

By Vectors by Oona Räisänen (Mysid); designed by Carl Sagan & Frank Drake; artwork by Linda Salzman Sagan - Vectorized in CorelDRAW from NASA image GPN-2000-001623, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=1433765

Astăzi, identitatea poate fi văzută și sub forma unui posibil proiect global care s-ar referi la:

-explorarea spațiului cosmic

- accelerarea dezvoltării economice cu accent pe dezvoltarea durabilă

- lupta împotriva degradării mediului.

Uniformitatea lumii contemporane este rezultatul elementelor de identitate comună.

Diversitatea lumii contemporane este evidentă și se identifică în:

  • diversitatea lingvistică
  • ideologică
  • comportamentală
  • de grup
  • de comunitate
  • de organizare socială
  • adaptărilor la mediu
Prin tradiție țările și comunitățile insistă pe păstrarea diversității.

luni, 25 ianuarie 2021

Marea Neagră

 

Marea Neagră 

este situată în partea de sud-est a Europei, la limita cu Asia, fiind străbătută, în partea nordică, de paralela de 45 ̊lat. N. Este o mare de tip continental fiind dominată de suprafețe continentale, dar comunică cu Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.


Are o suprafață de peste 420.000 kmp și o adâncime maximă de 2245 m.
Țărmurile sunt puțin crestate și prezintă puține insule, peninsule, golfuri sau strâmtori:
- Golful Odessa
- Strâmtoarea Kerci
- Peninsula Crimeea
- Insula Șerpilor
Relieful cuprinde: platforma continentală, abruptul continental, câmpia abisală.
Salinitatea Mării Negre are valori mici (17-18‰) lângă țărmuri și la adâncimi de 0-200m și cresc la 22-23 ‰ în larg și la adâncimi mai mari.
Curenții din Marea Neagră sunt de mai multe categorii:
- curenți de suprafață, provocați de vânt; au direcția NE-SV
- curenți de compensație - care fac schimb de ape între Mediterana și Marea Neagră. În Marea Neagră sosesc ape mai sărate din Mediterana, pe la fund și se duc în Mediterana apa mai puțin sărate, pe la suprafață.
- curenții verticali lipsesc. Aceasta este o caracteristică a Mării Negre care duce la stratificarea apei :
    - un strat mai puțin sărat la suprafață, oxigenat, cu viețuitoare (alge, pești, moluște)
    - un strat de adâncime (200- 2.200 m), sărat, lipsit de viețuitoare, cu gaze toxice (H2S).
Viețuitoarele din Marea Neagră
- pești: sturioni (morunul, cega, păstruga), glosa, delfini, guvizi, pisica de mare
- alge, scoici
- pescăruși
  • Litoralul românesc al Mării Negre se desfășoară pe o lungime de 245 km, între brațul Musura și Vama Veche. Cuprinde două sectoare: unul nordic, jos, deltaic și lagunar, între brațul Musura și Capul Midia (165 km), și unul sudic, înalt, cu faleze și plaje, între Capul Midia și Vama Veche (80 km). În acest sector s-au dezvoltat stațiunile românești.
    

Harta politică și marile orașe

Harta politică cuprinde în prezent 54 de state, dintre care, după forma de guvernământ, trei sunt monarhii (Maroc, Lesotho și Swaziland) și restul republici. Cel mai întins stat african este Algeria (2 381 741 km2, locul 10 de glob), iar cel mai populat este Nigeria (190,9 mil. loc., locul 7 pe glob). În cadrul acestui continent se remarcă, de asemenea, Egiptul, ca stat transcontinental, Lesotho și Swaziland ca state enclave.

În raport cu celelalte continente, Africa prezintă cel mai redus grad de urbanizare (42,5% populație urbană, 2018), însă, în ultimele decenii, se remarcă o dezvoltare rapidă a orașelor. Dacă acum 50 de ani în Africa erau doar opt orașe cu peste un milion de locuitori, în prezent sunt 63, dintre care opt au peste cinci milioane de locuitori. Conform estimărilor, în anul 2030 Africa va deține 99 de orașe cu peste un milion de locuitori, care vor concentra peste 25% din totalul populației acestui continent.

Africa se distinge în ultimele decenii prin cel mai rapid ritm de urbanizare din lume, înregistrând o creștere accelerată a populației urbane, a numărului de orașe, în paralel cu extinderea acestora în teritoriu.
Majoritatea așezărilor urbane au sub 500 000 de locuitori, dar numărul orașelor cu peste un milion de locuitori este într-o permanentă creștere. Oferind speranța unor locuri de muncă, a unor condiții mai bune de viață și șanse mai mari la educație, orașele reprezintă o atracție pentru populațiile rurale. Dar aceste deplasări masive de populație rurală spre orașe au determinat nu numai creșterea demografică a orașelor ci și extinderea lor în teritoriu, prin apariția la periferii a unor cartiere insalubre, lipsite de confort și igienă minimă, adevărate focare de boli, de violență și de criminalitate. Prin aspectul lor, aceste cartiere periferice ale sărăciei, cunoscute sub numele de mahalale, ghetouri sau bidonviluri contrastează puternic cu părțile centrale ale marilor orașe.

Deșerturile Asiei