Podișul Tibet este cea mai înaltă regiune de podiș din lume, situată în Asia Centrală, la o altitudine medie de peste 4.500 m. Supranumit și „Acoperișul lumii”, el se întinde pe o suprafață de aproape 2,5 milioane km², fiind de mărimea Europei de Vest.
Geografie și limite naturale
Podișul este mărginit de:
-
Himalaya la sud, cu cel mai înalt vârf al lumii, Everest (8.848 m).
-
Munții Kunlun și Tian Shan la nord.
-
Lanțurile Karakorum și Pamir spre vest.
Prin această poziție, Podișul Tibet devine un adevărat „turn de apă” al Asiei, din care izvorăsc unele dintre cele mai mari fluvii ale lumii: Gange, Indus, Brahmaputra, Mekong, Yangtze și Fluviul Galben.
Origine și formare
Podișul Tibet s-a format prin coliziunea plăcii indiene cu placa eurasiatică, un proces tectonic început acum aproximativ 50 de milioane de ani și care continuă și astăzi. Acest fenomen a dat naștere celor mai înalte lanțuri muntoase de pe glob.
Clima și particularități naturale
-
Clima este extrem de aspră, cu ierni lungi și geroase, veri scurte și secetoase.
-
Aerul rarefiat face ca nivelul de oxigen să fie aproape la jumătate față de cel de la nivelul mării.
-
Vegetația este predominant de stepă alpină și pășuni montane, cu puține zone forestiere.
Populație și cultură
Deși condițiile naturale sunt dificile, Podișul Tibet este locuit de populații adaptate la altitudine, în special tibetanii, recunoscuți pentru tradițiile lor, arhitectura mănăstirilor budiste și modul de viață pastoral. Capitala regiunii autonome Tibet este Lhasa, oraș renumit pentru Palatul Potala, fosta reședință a lui Dalai Lama.
Importanță geopolitică și ecologică
-
Podișul Tibet are un rol strategic major în Asia, fiind parte a Chinei și o zonă de interes internațional.
-
Este considerat „turnul de apă al Asiei” datorită surselor de apă dulce care alimentează miliarde de oameni.
-
Schimbările climatice afectează grav ghețarii Tibetului, cu impact direct asupra resurselor de apă ale întregului continent.
Podișul Tibet rămâne un spațiu unic pe planetă, un loc unde geografia extremă se îmbină cu spiritualitatea și cultura milenară, făcându-l un adevărat laborator al naturii și al umanității.
