Marea Neagră, așezată între Europa, Asia și Orientul Apropiat, este o întindere de apă cu o istorie bogată și o semnificație aparte. De-a lungul secolelor, a purtat diverse denumiri, fiecare reflectând percepția popoarelor care au navigat pe apele sale.
Originea numelui
Denumirea actuală, „Marea Neagră”, provine dintr-o tradiție veche, prin care punctele cardinale erau asociate cu culori. În lumea antică, nordul era simbolizat prin negru, iar sudul prin alb. Astfel, pentru grecii și perșii antici, această mare aflată la nord devenea „neagră”, în timp ce Marea Mediterană, la sud, era „albă”.
Unii istorici cred că denumirea ar putea fi legată și de aspectul învolburat al apei în timpul furtunilor, când valurile capătă o culoare întunecată, amenințătoare.
Denumiri de-a lungul timpului
Grecii o numeau Pontus Axeinos („Marea Neospitalieră”), deoarece primele expediții maritime au întâmpinat dificultăți: furtuni violente, lipsa porturilor sigure și triburi ostile pe țărmuri. Mai târziu, după ce au întemeiat colonii și au început să navigheze mai des, denumirea s-a transformat în Pontus Euxeinos („Marea Ospitalieră”).
Importanță geografică și culturală
Marea Neagră este un spațiu de contact între civilizații: greci, romani, bizantini, otomani, ruși și multe alte popoare și-au lăsat amprenta pe țărmurile sale. Astăzi, litoralul românesc, cu stațiunile de la Constanța la Vama Veche, reprezintă un punct de atracție turistică important.
Între legende și realitate
Marea Neagră apare și în mituri antice: aici ar fi ajuns Argonauții în căutarea lânii de aur, iar colțurile sale ascund povești despre cetăți dispărute și corăbii scufundate. Toponimul „Marea Neagră” nu este doar o simplă denumire geografică, ci un simbol al misterului și al bogăției istorice a regiunii.
