Managementul mediului înconjurător - clasa a XI-a

 

Managementul mediului înconjurător

Ce este managementul mediului?

Managementul mediului (sau gestionarea mediului) reprezintă un set de activități planificate și organizate care au ca scop protejarea resurselor naturale și reducerea impactului negativ al activităților umane asupra naturii.

Practic, este vorba despre aplicarea principiilor de dezvoltare durabilă (sustenabilitate) în toate sectoarele economice. Scopul principal este atingerea și menținerea unui echilibru între dezvoltarea economică, nevoile societale și sănătatea mediului.

Managementul mediului implică:

• Stabilirea de standarde și legi clare (ex: norme de poluare).

• Monitorizarea calității aerului, apei și solului.

• Reciclarea și gestionarea eficientă a deșeurilor.

• Utilizarea de tehnologii curate și surse de energie regenerabilă.

• Planificarea utilizării terenurilor (organizarea spațiului).

---

Organizarea spațiului geografic în contextul managementului

Modul în care este organizat și planificat un spațiu este crucial pentru gestionarea mediului, deoarece previne utilizarea haotică a resurselor și apariția poluării.

• Organizarea rețelei urbane: Se referă la modul în care sunt dispuse orașele pe un teritoriu și la relațiile dintre ele (ex: orașe mici care depind de un centru metropolitan). Managementul eficient urmărește reducerea navetei și protejarea terenurilor agricole prin limitarea expansiunii haotice a zonelor construite.

• Organizarea spațiului urban: Se axează pe zonificarea internă a orașelor (rezidențial, industrial, comercial, spații verzi), urmărind echilibrarea dezvoltării și creșterea calității vieții prin extinderea zonelor verzi și dezvoltarea transportului public ecologic.

• Organizarea spațiului rural: Presupune menținerea unui echilibru între activitățile agricole, păstrarea peisajului natural și dezvoltarea serviciilor de bază, promovând agro-turismul și protejarea biodiversității.

• Organizarea spațiului industrial: Implică amplasarea unităților industriale departe de zonele rezidențiale și agricole, impunând totodată tehnologii de depoluare și tratare a deșeurilor direct la sursă, conform principiilor stricte de mediu.

• Organizarea spațiului agricol: Vizează utilizarea tehnicilor agricole durabile (agricultură ecologică, rotația culturilor) pentru a preveni degradarea solului și a minimiza utilizarea substanțelor chimice, protejând astfel pânza freatică.

• Organizarea spațiului de transporturi: Presupune dezvoltarea de rețele de transport eficiente și ecologice (căi ferate electrificate, transport naval curat, benzi pentru biciclete), în detrimentul transportului rutier poluant, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

Activitățile economice și contraste regionale

 

ASIA: ACTIVITĂȚI ECONOMICE ȘI CONTRASTE REGIONALE

I. Sectorul primar: agricultura 🌾

Agricultura rămâne o activitate vitală, angajând o mare parte din populație.

• Zone slab dezvoltate (Asia de Sud, de Sud-Est, anumite părți din Asia Centrală):

  • Se practică predominant agricultura de subzistență (pentru consum propriu).

  • Tehnicile sunt rudimentare, iar producțiile sunt scăzute.

  • Cultura dominantă: Orezul (cultura de bază pentru aproape 60% din populația Asiei).

• Zone dezvoltate (Asia de Est – Japonia, Coreea de Sud; China de Est):

  • Se folosește agricultura intensivă (mecanizare, irigații, fertilizanți).

  • Producții mari, orientate spre piață (export).

  • Exemplu: Japonia folosește tehnologii avansate pentru a obține recolte mari pe suprafețe mici.

---

II. Sectorul secundar: industria 🏭

Industria a generat cele mai puternice contraste economice din Asia.

Regiune / Tip de industrie	Caracteristici principale	State reprezentative
Zone puternic dezvoltate (Tigrii și Dragonii Asiei)	Industrie de vârf (High-Tech): Electronică, robotică, IT, auto. Se bazează pe inovație și forță de muncă înalt calificată.	Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Taiwan
Zone în dezvoltare rapidă (Fabrica Lumii)	Industrie prelucrătoare: Textile, încălțăminte, jucării, asamblări electronice simple. Se bazează pe forță de muncă numeroasă și ieftină.	China (părțile estice), India, Vietnam, Malaezia
Zone cu industrie bazată pe resurse	Industria extractivă: Extracția de petrol, gaze naturale.	Arabia Saudită și statele din Golf, Iran, Rusia (Siberia)

---

III. Sectorul terțiar: serviciile 💻

Serviciile sunt motorul economiilor moderne și reprezintă cel mai clar indicator al decalajului economic.

Tip de servicii	Regiune dominantă	Caracteristici
Servicii avansate	Asia de Est, Asia de Sud-Est (Singapore)	Finanțe, cercetare-dezvoltare (R&D), bănci internaționale, turism sofisticat. Ponderea cea mai mare în PIB.
Servicii externe (Outsourcing)	Asia de Sud (India)	Servicii IT și de call-center furnizate companiilor occidentale, datorită cunoașterii limbii engleze.
Servicii slab dezvoltate	Asia Centrală, Asia de Sud (rural)	Servicii limitate, concentrate pe comerț mărunt și transport local. Ponderea în PIB este mică.

---

IV. Contraste regionale: cauze și consecințe

1. Cauze ale decalajelor economice

• Poziția geografică și resursele: Zonele cu ieșire la Oceanul Pacific (Asia de Est/Sud-Est) au beneficiat de acces rapid la comerțul mondial. Regiunile bogate în petrol (Orientul Mijlociu) s-au dezvoltat rapid, dar inegal.

• Istoria colonială: Unele state (India, Vietnam) au avut de suferit în urma exploatării coloniale, în timp ce altele (Japonia) au reușit să se modernizeze rapid.

• Politica statului: Investițiile masive în educație și tehnologie (Japonia, Coreea de Sud) versus instabilitatea politică și conflictele (Afganistan, Yemen).

2. Consecințe

• Calitatea vieții (IDU): Există un decalaj uriaș în Indicele Dezvoltării Umane (IDU). Țări ca Japonia și Coreea de Sud au un IDU foarte ridicat (educație, sănătate), în timp ce state ca Pakistan sau Bangladesh au un IDU scăzut.

• Migrația forței de muncă: Forța de muncă din țările sărace (Filipine, Indonezia, India) migrează masiv către zonele bogate (Orientul Mijlociu, Japonia, Europa) pentru locuri de muncă.

• Urbanizarea rapidă: Marile orașe din Asia (Tokyo, Shanghai, Mumbai) se dezvoltă haotic, ceea ce creează probleme de mediu și diferențe mari de venit în cadrul aceleiași țări.