Relieful carstic este rezultatul dizolvării rocilor calcaroase (în special calcare, dolomite, gips). Apa de ploaie, ușor acidă datorită dioxidului de carbon, pătrunde în fisuri și dizolvă piatra, creând forme spectaculoase la suprafață și în subteran.
În România, relieful carstic se întâlnește mai ales în Munții Apuseni, Munții Banatului, Munții Mehedinți și în zona Dobrogei de Nord.
Forme de suprafață:
-
doline – depresiuni rotunde, asemănătoare unor pâlnii (ex.: Padiș, Apuseni).
-
polii – depresiuni mari, de câțiva km, unde se dezvoltă sate și câmpuri (ex.: Câmpia Padișului).
-
chei – văi înguste, cu pereți abrupți (ex.: Cheile Bicazului, Cheile Turzii).
Forme de subteran:
-
peșteri – galerii spectaculoase, uneori cu lacuri sau formațiuni minerale (ex.: Peștera Scărișoara, Peștera Urșilor, Peștera Muierii).
-
stalactite și stalagmite – formațiuni rezultate prin depunerea carbonatului de calciu.
👉 Relieful carstic este important pentru turism, pentru frumusețea peisajelor și pentru resursele de apă (izvoare carstice).
