Carpații Orientali

 Carpații Orientali

caracteristici generale:

- limite: încep de la granița cu Ucraina în N și țin până la Valea Prahovei în S;

- sunt alcătuiți din 3 șiruri de roci: vulcanice (V), șisturi cristaline (C) și fliș (E și S);

- h max: 2303 m (Mț. Rodnei);

- sunt fragmentați, „castel de ape” și umanizați;

- tipuri de relief: vulcanic, glaciar și carstic (Cheile Bicazului);

- diviziuni:

1. Grupa de Nord

2. Grupa Centrală

3. Grupa Sudică

Carpații - caracteristici

- încep din Bazinul Vienei și țin până la Valea Timokului;

- străbat mai multe țări: Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Serbia;

- sunt munți tineri;

- altitudinea maximă: 2.655 m (Mț. Tatra) și 2.544 m (Mț. Făgăraș);

- s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină;

- sunt alcătuiți dintr-o varietate de roci;

- sunt fragmentați (au multe depresiuni);

- sunt „castel de ape” (de aici izvorăsc multe râuri);

- sunt umanizați (populați);

Diviziuni:

1. Carpații Orientali

2. Carpații Meridionali

3. Carpații Occidentali.

Unitățile majore de relief

 Unitățile majore de relief sunt suprafețe întinse care au caracteristici omogene ale reliefului (mod de formare, geologie, altitudini, tip de relief).

În România se deosebesc următoarele unități majore de relief, fiecare cu o serie de subunități:

• Carpații (Orientali, Meridionali, Occidentali);
• Subcarpații (Moldovei, de Curbură, Getici);
• Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
• Podișul Moldovei;
• Podișul Getic;
• Podișul Dobrogei;
• Podișul Mehedinți;
• Dealurile de Vest;
• Câmpia Română;
• Câmpia de Vest;
• Delta Dunării.

Clima României - etajele climatice și influențele climatice

 Etajele climatice

La nivelul țării noastre se deosebesc următoarele etaje climatice:

• etajul de câmpie, cu temp medii de 10-11°C și precipitații cuprinse între 400 - 600 mm/an
• etajul de dealuri și podișuri, cu temp medii de 8-10°C, precipitații cuprinse între 600 - 800 mm/an
• etajul montan, cu temp medii anuale de 0 - 6°C, precipitații de 1000 - 1200 mm/an
• etajul alpin, la peste 2000 m altitudine, cu temp de -2 - 0°C și precipitații de peste 1200 mm/an.

Influențele climatice

În cadrul etajelor climatice, pe teritoriul României se pot individualiza șase nuanțe climatice diferite:

1. sectorul vestic – climat moderat din punct de vedere termic, cu precipitații bogate;
2. sectorul sud-vestic – influențat de aerul cald și umed de deasupra Mării Mediterane;
3. sectorul de tranziție – caracterizat de scăderea precipitațiilor de la vest spre est;
4. sectorul estic – climat cu nuanțe de ariditate, precipitații torențiale și ierni aspre cu viscol;
5. sectorul nord-estic – este influențat de aerul rece scandinavo-baltic, mai rece și mai umed;
6. sectorul pontic – iernile sunt blânde, verile sunt calde și uscate.

Clima României - Elementele climatice

Elementele climatice

a. Temperatura aerului scade odată cu altitudinea. Astfel,
- în lunca si Delta Dunării, temperatrura medie anuala este de peste 11 C,
- în câmpii se înregistrează valori medii anuale de 10-11 C,
- în dealuri si podișuri: 8-9 C,
- în munți: 0-6 C,
- la peste 2000 m altitudine, temperatura medie anuală este cuprinsă între -2 - 0 C,

Temperaturile extreme, maximă și minimă, au avut următoarele valori:

• maxima absolută, a fost de +44,5 C, la Ion Sion, lângă Brăila
• minima absolută, a fost de -38,5 C, la Bod, în Depresiunea Brașovului
  

b. Precipitațiile, cresc odată cu altitudinea. Astfel,
- în deltă se înregistrează valori medii anuale de 350 mm/an
- în câmpii, 500-600 mm/an
- în dealuri și podișuri, 700-800 mm/an
- în munți, 1000-1200 mm/an

c. Vânturile 
- în partea de est bate crivățul
- în sudul țării bate austrul
- în partea de vest, vânturile de vest
- în lunca Dunării, băltărețul
- pe versanții munților, foehnul

Delta Dunării, Lunca Dunării, Platforma continentală a Mării Negre

 

Delta Dunarii

Limite
- la N- Ucraina
- la E si S – Marea Neagra
- la V –Pod. Dobrogei
Geologia – aluviuni, nisipuri, pietrisuri
Relieful
- portiunile de uscat acopera doar 13% din suprafata deltei
- uscaturile din delta se numesc grinduri
- grindurile pot fi: fluviale (formate in lungul fluviului), maritime (paralele cu litoralul) si continentale (existente inaite de formarea deltei)
- h max 12,4m in grindul Letea
Hidrografia cuprinde bratele Dunarii, balti, lacuri, canale, garle
- bratul Chilia este cel mai nordic, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii, formeaza la varsare o delta secundara
- bratul Sulina este situat in centrul deltei, este cel mai drept, mai scurt si mai navigat dintre bratele fluviului ; transporta 18% din apele Dunarii
- bratul Sf. Gheorghe – cel mai sudic, formeaza la varsare Insulele Sacalin
Resursele naturale
Stuful, pestele, solurile

Lunca Dunarii

Este o forma de relief joasa care insoteste fluviul de la D.T.Severin pana la intrarea Dunarii in Delta.
Are latimi variabile care ajung pana la 25 km intre Calarasi si Braila
Este utilizata agrigol si piscicol.
Solurile aici sunt hidromorfe (umede)
Vegetatia adaptata la umiditate (stuf, salcie, plop, rogoz)

Platforma continentala a Marii Negre

Are aspect de campie, usor inclinata, acoperita cu apele marii.
Se intinde in larg pana la 180 km departare de tarm.
Apele marii nu depasesc 200 m adâncime
Resurse : peste, hidrocarburi (petrol si gaze naturale)

Câmpia Română

Limite
- la N- Pod. Getic, Subcarpații de Curbură, Pod. Moldovei
- la V, S, E - Dunărea
Geologia
- nisipuri, pietrișuri, loess

Relieful
- are altitudinea maximă de 300 m (Câmpia Piteștilor)
- este cea mai întinsă unitate de câmpie din țara noastră
- se dezvolta pe direcția V-E
- are o dubla înclinare : N-S și V-E
- tipuri de câmpii: înalte (sau piemontane: Pitești, Ploiești), joase (sau de subsidență : Siretului Inferior 5m, Cp. Titu), netede (sau tabulare : Bărăganului), cu dune (în lungul Jiului, Ialomiței, Călmățuiului)
- specifice sunt crovurile
- diviziuni :
a. Sectorul de Vest
- între Dunăre și Olt
- străbătut de Jiu
- specifice sunt dunele
- oraș mare – Craiova
b. Sectorul Central
- între Olt-Dunăre-Argeș
- cuprinde câmpiile Piteștilor, Burnazului
c. Sectorul Estic
- între Argeș – Dunăre – Siret
- specifice sunt dunele
- apar crovuri în loess
- loessul are grosimi de 20-30 m
- Câmpia Bărăganului cea mai întinsă
- Câmpia Siretului Inferior cea mai joasă (5 m)

Hidrografia
- râurile: Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Buzău
- lacurile: în crovuri (Ianca, Plopu), limanuri (Mostiștea, Amara)

Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, solurile

Podisul Moldovei

 Podișul Moldovei

Limite
- la nord – granița cu Ucraina
- la est – granița cu Republica Moldova
- la sud – Câmpia Română
- la vest – Subcarpatii Moldovei si Grupa de Nord
Geologia
- gresii, marne, argile, calcare
Relieful
Aspecte specifice
- este inclinat pe direcția nord-sud;
- stratele sunt orizontale sau ușor înclinate;
- rocile influențează relieful: altitudinile cele mai mari apar pe rocile dure (500-600 m pe gresii, conglomerate) iar altitudinile mai joase (200-300 m) apar pe roci moi (argile)
- se produc alunecări de teren datorita substratului argilos
- Specifice sunt cuestele (forme de relief asimetrice, cu un versant abrupt și unul lin)
Diviziuni :
- Podișul Sucevei – ocupă partea nord-vestică a Podișului Moldovei
- este cea mai înaltă si mai răcoroasă diviziune a podișului
- are altitudini de peste 600 m ;
- Câmpia Jijiei (Câmpia Moldovei) – ocupa partea de nord-est a podișului
- Are altitudini de mici, sub 250 m ;
- prezinta numeroase iazuri ;
- Podișul Bârladului – cuprins intre Siret si Prut
- are altitudini de 300-500 m
- este cea mai întinsă diviziune a Podișului Moldovei
Hidrografia
- râurile: Siret cu afluentul Bârlad, Prut cu afluenții săi : Jijia, Bahlui, Elan
- lacurile : artificiale – iazurile din Câmpia Jijiei, Lacul de acumulare Stânca-Costești de pe Prut
Resursele naturale
Gaze naturale, roci de construcție (nisip cuarțos, gips, calcare), solul.

Dealurile și Câmpia de Vest

 Dealurile de Vest

Limite
- la E Occidentalii
- la V – Câmpia de V
Geologia
- pietrișuri, gresii, marne, argile
Relieful
- s-au format prin depunere de sedimente

- au aspect de piemont
- sunt înclinate pe direcția E-V
- pătrund în « depresiunile golf »
- au altitudini de 200-400 m
- diviziuni : Dealurile Banatului, Dealurile Crișene, Dealurile Silvaniei
Hidrografia
- râurile : Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureșul
Resursele naturale
- cărbuni, ape termale, lemnul, solurile.

Carpații Orientali

 Limite

• N - granița cu Ucraina
• S - Valea Prahovei
• E - Pod. Sucevei și Subcarpații Moldovei
• V - DCT

Relieful - caracteristici

- sunt alcătuiți din 3 șiruri de roci: vulcanice (V), șisturi cristaline (C) și fliș (E)

- h max: 2.303 m în Munții Rodnei

- tipuri de relief: vulcanic (conuri și cratere în V); carstic (Cheile Bicazului); glaciar (la peste 2000 m)

- sunt fragmentați: au multe depresiuni

- diviziuni: Grupa de N, Grupa Centrală, Grupa Sudică

Grupa de Nord

Limite
- la nord: granita cu Ucraina
- la sud : depresiunile Dornelor si Câmpulung

Geneza
Grupa de Nord s-a format prin încrețirea scoarței terestre, în orogeneza alpină si prin erupții vulcanice

Geologia
- in partea de vest sunt roci vulcanice
- in partea centrală – șisturi cristaline
- in partea de est – roci sedimentare cutate (fliș)

Relieful
Aspecte specifice
- Grupa de Nord cuprinde trei șiruri de roci (vezi geologia)
- Altitudinea maxima este de 2.3003 m in Mt. Rodnei
- Orientarea culmilor pe direcția NV-SE
- Relieful vulcanic bine dezvoltat in munții: Oaș, Gutâi, Țibleș
- Relieful glaciar este prezent in Muntii Rodnei (cu circuri și văi glaciare)
Diviziuni :
- munți : Oaș, Gutâi, Țibleș, Maramureșului, Rodnei, Obcinele Bucovinei
- depresiuni : Maramureșului, Dornelor

Hidrografia: Tisa cu afluenții Iza si Vișeu, Bistrița, Moldova, Suceava, Someșul Mare
- Lacurile : Lala si Buhăescu, lacuri glaciare în Mt. Rodnei;

Resursele naturale
- minereuri complexe (cupru, plumb, zinc), aur si argint in munții vulcanici
- roci de construcție
- lemn.