Hidrografia Europei și a României - aspecte generale

 Europa

Caracteristici ale hidrografiei

- hidrografia Europei este variată: mări, oceane, fluvii, lacuri, ghețari;

- hidrografia este influențată de relief (dispunerea rețelei hidrografice), climă (debitul fluviilor).

Oceanele și mările din jurul Europei constituie hidrografia apelor exterioare care înconjoară continentul nostru. Masa apelor oceanice / a mărilor influențează clima din jur și indirect scurgerea de suprafață.  

Fluviile și râurile sunt tributare oceanelor și mărilor de pe cuprinsul continentului.

a. spre Marea Caspică - se scurg Volga (cel mai lung fluviu european) și Ural;

b. spre Marea Neagră: Dunărea (al II-lea fluviu ca lungime), Nistru, Nipru;

c. spre Marea Mediterană: Elba, Rhon, Pad;

d. spre Oc. Atlantic: Garonne, Loara, Sena, Rhin, Elba;

e. Spre Marea Baltică: Vistula, Dvina de Vest;

f. spre Oc. Arctic: Dvina de Nord, Peciora.

Lacurile - după modul de formare se deosebesc:

• lacuri glaciare situate în N continentului (Ladoga și Onega) și în munții înalți (Alpi: Como, Garda, Maggiore);
• lacuri vulcanice (Sf. Ana, Vulcano);
• lacuri artificiale (Porțile de Fier);
• lagune și limanuri.

Ghețarii sunt prezenți în N și în munții înalți (peste 3000 m, Alpi, Pirinei, Scandinaviei); banchiza este prezentă în Oc. Înghețat.

România, caracteristici hidrografice

- rețeaua hidrografică este unitară (aproape toate râurile sunt colectate de Dunăre și se varsă în Marea Neagră);

- rețeaua hidrografică este variată: râuri, lacuri, fluviul Dunărea, Marea Neagră și apele subterane. 

Râurile sunt organizate pe bazine hidrografice.

Lacurile acoperă 1,1 % din suprafața țării. Se disting:

- lacuri glaciare: Lala și Bucura;

- lagune (Razim, Sinoe);

- artificiale (L. Izvorul Muntelui sau Stânca - Costești).

Apele subterane sunt prezente în zonele de câmpie. În Cp. de Vest au o componentă termală.

Dunărea

- 2860 km;

- izvorăște din Mț Pădurea Neagră și se varsă în M. Neagră;

- străbate continentul de la V la E, traversând 10 țări și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapeste și Belgrad);

- formează 3 sectoare:

• sectorul superior (de la izvoare până la Viena); debitul aici este de 450 mc/s;
• sectorul mijlociu (Viena - Baziaș); debitul 2350 mc/s;
• sectorul inferior (Baziaș - Marea Neagră), debitul 6480 mc/s.

În România se disting mai multe sectoare:

• Baziaș - Porțile de Fier - aici Dunărea formează cel mai lung defile din Europa (144 km);
• Porțile de Fier - Călărași - un sector cu pantă mică de scurgere;
• Călărași - Brăila - cel mai lat sector (20 km);
• Brăila -Marea Neagră - Dunărea maritimă.

Marea Neagră

- mare de tip continental;

- comunică cu Oceanul Planetar prin strâmtorile Bosfor și Dardanele;

- relieful este alcătuit din:

1. platforma continentală (de la 0 - 200 m adâncime);
2. abruptul continental (200 - 2000 m);
3. bazinul M. Negre (la peste 2000 m).

- salinitatea crește cu adâncimea (17-21‰);

- mareea este mică;

- apele sunt stratificate;

- curenții marini sunt de suprafață (provocați de vânt) și de transfer (schimb de ape cu Mediterana);

- litoralul românesc 244 km.

Hidrografia Europei

 Europa are o hidrografie bogată și variată: fluvii, lacuri, râuri, canale. Rețeaua hidrografică este influențată de relief, climă, geologie.

Pe noi ne interesează câteva elemente care caracterizează râurile/fluviile:

- lungimea (măsurată de la izvor până la vărsare; se măsoară în km)

- debitul (cantitatea de apă pe care o transportă râul/fluviul printr-o secțiune într-un anumit timp; se măsoară în mc/s)

- sursele de alimentare, adică de unde își adună râurile apele (din precipitații, din topirea zăpezilor, din subteran)

- unitățile de relief străbătute de la izvoare până la vărsare.

Pentru toate acestea avem nevoie de hartă!

La o analiză atentă a hărții observăm că:

• în sudul continentului fluviile sunt scurte și au un debit redus vara și mare iarna (Pad, Tibru). Râurile se varsă în Marea Mediterană
• în vestul continentului fluviile au debit mare tot anul și se varsă prin estuare în Oceanul Atlantic (Rin, Sena, Tamisa)
• în nordul Europei fluviile îngheață iarna, și se varsă prin estuare în Oceanul Arctic (Înghețat): Dvina de Nord, Peciora
• în Europa Estică fluviile au debit mare primăvara și se varsă în Marea Neagră (Dunărea) și în Marea Caspică (Volga).

Lacurile se împart după modul de formare în:

• lacurile glaciare, formate sub acțiunea gheții. Se întâlnesc în nordul continentului pe locul unor calote glaciare care acopereau în trecut continentul nostru (L. Ladoga și L. Onega) și în munții înalți (peste 2000 m altitudine): Como, Garda, Maggiore, Bucura și Zănoaga.
• lacurile vulcanice, formate în craterul unor vulcani stinși (L. Sf. Ana din țara noastră sau L. Albano )
• lacurile de baraj natural, formate prin bararea unui râu în urma unei alunecări de teren (L. Roșu)
• lacurile tectonice, formate în crăpăturile scoarței terestre (Marea Caspică, L. Balaton)
• lacurile antropice sau artificiale formate prin acțiunea omului: pe Dunăre (L. Porțile de Fier) sau pe Volga (L. Volgograd).