Numele Antiohia provine din grecescul Antiokheia (Ἀντιόχεια), format de la numele propriu Antiochos – purtat de mai mulți regi din dinastia seleucidă, care au întemeiat sau reconstruit orașe în onoarea lor. În traducere liberă, toponimul înseamnă „orașul lui Antioh”.
După moartea lui Alexandru cel Mare, generalul său Seleucos I Nicator a întemeiat mai multe orașe ce purtau numele Antiohia, în cinstea tatălui său, Antioh. Cel mai celebru dintre acestea este Antiohia pe Orontes, situată în actuala Turcie, aproape de granița cu Siria.
Fondată în secolul al IV-lea î.Hr., Antiohia a devenit rapid unul dintre cele mai importante centre ale lumii elenistice și ulterior ale Imperiului Roman din Orient. Datorită poziției sale strategice, la confluența rutelor comerciale dintre Mediterana și Mesopotamia, orașul a fost un adevărat melting pot cultural – greci, sirieni, romani și evrei au conviețuit aici.
În epoca creștină timpurie, Antiohia a fost unul dintre cele cinci mari patriarhate ale lumii (alături de Roma, Constantinopol, Alexandria și Ierusalim). Aici, potrivit Faptelor Apostolilor, ucenicii lui Iisus au fost numiți pentru prima dată „creștini”.
Astăzi, ruinele Antiohiei pot fi admirate în orașul Antakya din Turcia modernă – un loc încărcat de istorie, unde se împletesc vestigiile greco-romane, influențele bizantine și cultura orientală.
