Vârful Everest

Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării. Se află în Munții Himalaya, la coordonatele 27°59'20.62" N și 86°55'28.27" E, pe granița dintre Nepal și Tibet (China). 

Poziția geografică a vârfului Everest

În nepaleză numele muntelui este सगरमाथा, Sagarmāthā (Mama oceanului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului). Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.

George Everest, omul care a refuzat ca „acoperișul lumii” să îi poarte numele

Everest – iată nume recunoscut de aproape orice om de pe Pământ. Este scurt și ușor de reținut și pare să fi fost inventat special pentru a desemna cel mai înalt vârf muntos din lume.

Însă puțini știu că a existat o persoană care nu a fost de acord ca vârful din Himalaya să se numească așa. Este vorba chiar despre topograful Sir George Everest, al cărui nume a fost ales pentru „acoperișul lumii”.

George Everest. Foto: Wikimedia

Deși în trecut exploratorii obișnuiau să boteze cu propriile nume locurile pe care le descopereau, denumirea Everestului are o cu totul altă poveste. De fapt, George Everest nu a văzut niciodată cu ochii săi muntele care îi poartă astăzi numele.
Chiar dacă și-a lăsat amprenta asupra istoriei geografiei, Everest nu a avut parte de aventurile unui explorator, ci de viața mai liniștită și monotonă a unui topograf, potrivit Enciclopediei Britannica.

Marea operațiune de măsurare a Indiei

Măsurători topografice realizate la Calcutta în 1832. Schiță de James Prinsep. Foto: Wikimedia

Născut la 4 iulie 1790 într-o familie înstărită din Londra, George Everest a părăsit casa natală la vârsta de 16 ani, pentru a urma o carieră militară în India. Dar aplecarea sa spre științele exacte l-a făcut în scurt timp să se îndrepte spre topografie.

În 1818, Everest a devenit asistentul principal al lui William Lambton, coordonatorul Marii ridicări topografice din India. Lambton demarase proiectul în 1802, iar scopul său era măsurarea cu precizie științifică a întregului subcontinent indian.

De-a lungul anilor, specialiștii care au lucrat la proiect au reușit demarcarea exactă a teritoriilor britanice din India și măsurarea înălțimii giganților din Himalaya: Everest, K2 și Kanchenjunga.

Lui George Everest i s-a atribuit, însă, o sarcină plictisitoare: să continue măsurarea unui arc meridian de la vârful sudic al peninsulei până în Nepal, pe distanța de aproximativ 2.400 de kilometri.

O hartă realizată de topografi în 1870. Foto: Wikimedia

Abnegația lui Everest a fost răsplătită: în 1823, când Lambton a decedat, George Everest a fost numit coordonator al proiectului, iar în 1830 a primit funcția de topograf general al Indiei, pe care a ocupat-o până la momentul pensionării, în 1843.

George Everest consuma mercur în doze mari

Poate că cel mai cunoscut aspect cu privire la viața lui George Everest au fost numeroasele boli de care a suferit. Pe lângă malarie, topograful s-a îmbolnăvit și de febră tifoidă, hepatită, febra pădurii Kyasanur (o febră hemoragică virală transmisă de căpușe).

În același timp, suferea de neuropatie periferică și de tulburări de vedere, de sindromul Guillain-Barre (o tulburare autoimună a sistemului nervos) și de eretism, o boală neurologică provocată de ingestia de mercur, pe care topograful îl lua în doze mari pentru a-și trata afecțiunile, potrivit unui studiu realizat în 2013, după cum arată BBVA Open Mind.
Everest încerca să își trateze afecțiunile cu mercur, ceea ce i-a agravat bolile și mai tare. Foto: Pinterest

În pofida sănătății sale șubrede, George Everest a fost un muncitor neobosit și conștiincios. În 1843, Everest s-a pensionat și s-a întors în Anglia, iar postul din India a fost ocupat de învățăcelul său, Andrew Scott Waugh.

În 1841, Waugh finalizase măsurarea meridianului în partea de nord și pusese ochii pe un vârf uriaș din Munții Himalaya, denumit până atunci Vârful B sau Vârful XV.

Opoziția lui George Everest

Waugh nu a reușit să măsoare muntele. A făcut-o matematicianul indian Radhanath Sikdar în 1852. Acesta l-a informat pe Waugh că așa-numitul Vârf XV este cel mai înalt din lume, cu o altitudine de exact 29.000 de picioare (8.839.2 metri).

Grafică: Incredibilia. Sursa datelor

Lui Waugh i-a luat câțiva ani să confirme calculele, iar în 1856 și-a comunicat concluzia Societății Regale de Geografie, propunând ca vârful să fie botezat Everest, după predecesorul său.

Atât Waugh, cât și George Everest obișnuiau să adopte denumirile locale pentru elementele geografice pe care le studiau. Dar, în acest caz, muntele se afla în afara granițelor stăpânirii britanice, iar localnicii din sud, susținea Waugh, foloseau foarte multe nume pentru respectivul vârf.
În ciuda opoziției lui George Everest, cel mai înalt vârf din lume îi poartă astăzi numele. Foto: The Bangkok Post

Dar ideea a întâmpinat o opoziție neașteptată: cea a lui George Everest însuși, care susținea că numele său era imposibil de transliterat în limba hindi și că indienii nu l-ar fi putut pronunța.

Cu toată reticența lui Everest, după o lungă dezbatere, numele propus de Waugh a fost adoptat în mod oficial, iar de atunci cel mai înalt vârf din lume este cunoscut în întreaga lume drept Vârful Everest.

Munții Himalaya. sursa: pixabay

Relieful Africii

 Relieful Africii

-este masiv, format pe un fundament (soclu) vechi (500 mil ani)
- predomină podișurile (Etiopiei, Kordofan, Shaba) și depresiunile (Nigerului, Ciadului, Nilului, Congo, Kalahari)

-munții sunt prezenți în NV (Munții Atlas), în S (Scorpiei și Capului) și în partea CE unde s-a dezvoltat un sistem de grabene (șanț tectonic) cunoscut sub numele de Marele Rift African. În acest șanț tectonic se află o serie de lacuri (de origine tectonică): Tanganyka, Malawi), mărginite de munții vulcanici (Kilimandjaro cu 5895 m, Kenya, Ruwenzori, Virunga).
-câmpiile ocupă suprafețe reduse și sunt fie litorale (Câmpia Mozambicului, Câmpia Golfului Guineea), fie fluviale (Câmpia Nilului sau Câmpia Nigerului).

Tipuri de relief

• relieful tectonic - situat în partea CE a continentului, cuprinde acel rift est-african
• relieful deșertic - cuprinde marile deșerturi africane (Sahara, Kalahari, Namib) cu erguri (câmpuri de dune) și hamade (platouri stâncoase)
• relieful vulcanic - cu conuri și cratere - prezent în zona riftului și în Sahara (Tibesti și Ahaggar)
• relief glaciar - la peste 3000 m altitudine
• relief litoral - cu delte, plaje, faleze.

Sahara, câmp de dune (erg)

Sahara, câmp de pietre (hamada)

Marele Rift African

Clima României - etajele climatice și influențele climatice

 Etajele climatice

La nivelul țării noastre se deosebesc următoarele etaje climatice:

• etajul de câmpie, cu temp medii de 10-11°C și precipitații cuprinse între 400 - 600 mm/an
• etajul de dealuri și podișuri, cu temp medii de 8-10°C, precipitații cuprinse între 600 - 800 mm/an
• etajul montan, cu temp medii anuale de 0 - 6°C, precipitații de 1000 - 1200 mm/an
• etajul alpin, la peste 2000 m altitudine, cu temp de -2 - 0°C și precipitații de peste 1200 mm/an.

Influențele climatice

În cadrul etajelor climatice, pe teritoriul României se pot individualiza șase nuanțe climatice diferite:

1. sectorul vestic – climat moderat din punct de vedere termic, cu precipitații bogate;
2. sectorul sud-vestic – influențat de aerul cald și umed de deasupra Mării Mediterane;
3. sectorul de tranziție – caracterizat de scăderea precipitațiilor de la vest spre est;
4. sectorul estic – climat cu nuanțe de ariditate, precipitații torențiale și ierni aspre cu viscol;
5. sectorul nord-estic – este influențat de aerul rece scandinavo-baltic, mai rece și mai umed;
6. sectorul pontic – iernile sunt blânde, verile sunt calde și uscate.

Clima României - Elementele climatice

Elementele climatice

a. Temperatura aerului scade odată cu altitudinea. Astfel,
- în lunca si Delta Dunării, temperatrura medie anuala este de peste 11 C,
- în câmpii se înregistrează valori medii anuale de 10-11 C,
- în dealuri si podișuri: 8-9 C,
- în munți: 0-6 C,
- la peste 2000 m altitudine, temperatura medie anuală este cuprinsă între -2 - 0 C,

Temperaturile extreme, maximă și minimă, au avut următoarele valori:

• maxima absolută, a fost de +44,5 C, la Ion Sion, lângă Brăila
• minima absolută, a fost de -38,5 C, la Bod, în Depresiunea Brașovului
  

b. Precipitațiile, cresc odată cu altitudinea. Astfel,
- în deltă se înregistrează valori medii anuale de 350 mm/an
- în câmpii, 500-600 mm/an
- în dealuri și podișuri, 700-800 mm/an
- în munți, 1000-1200 mm/an

c. Vânturile 
- în partea de est bate crivățul
- în sudul țării bate austrul
- în partea de vest, vânturile de vest
- în lunca Dunării, băltărețul
- pe versanții munților, foehnul

Banchiza arctică, scădere record în această vară / „Ne îndreptăm către un Ocean Arctic fără gheață sezonieră”

Banchiza arctică, scădere record în această vară / „Ne îndreptăm către un Ocean Arctic fără gheață sezonieră”: Banchiza din Arctica s-a topit în vara anului 2020 cel mai mult după cea înregistrată, după 2012, o manifestare suplimentară a încălzirii climatice continue, conform observațiilor

Studiu: Aproape 40% din pădurea tropicală amazoniană riscă să devină savană

Studiu: Aproape 40% din pădurea tropicală amazoniană riscă să devină savană: Până la 40% din pădurea tropicală amazoniană riscă să se transforme în savană până la sfârșitul secolului, din cauza lipsei de precipitații cauzate de emisiile de gaze cu

Schimbări climatice Septembrie 2020, cea mai caldă lună septembrie înregistrată în perioada modernă

Schimbări climatice Septembrie 2020, cea mai caldă lună septembrie înregistrată în perioada modernă: Septembrie 2020 a fost cea mai caldă lună septembrie înregistrată în lume de la debutul măsurătorilor meteorologice, potrivit serviciului european de monitorizare a schimbărilor

Timgad - Povestea unei ”mici Rome” de la marginea Saharei, orașul din Algeria fondat de împăratul Traian

Timgad - Povestea unei ”mici Rome” de la marginea Saharei, orașul din Algeria fondat de împăratul Traian: ​Cu doar câțiva ani înainte de cucerirea Daciei, împăratul Traian a ordonat construcția unui oraș în nordul Africii, oraș care se găsește în Algeria de azi și din care

Fundul oceanelor este contaminat cu mercur cauzat de activitatea umană / Noua ipoteză a mecanismului poluării formulată de cercetători

Fundul oceanelor este contaminat cu mercur cauzat de activitatea umană / Noua ipoteză a mecanismului poluării formulată de cercetători: Cele mai adânci puncte ale oceanelor Pământului sunt contaminate de mercur creat de activitatea umană, potrivit unor noi cercetări ale oamenilor de știință americani, scrie MSN.

Science Report: Povestea fascinantă a ploii de un milion de ani la sfârșitul Triasicului, care a „ascuns” o extincție în masă și a deschis calea pentru dominația dinozaurilor

Science Report: Povestea fascinantă a ploii de un milion de ani la sfârșitul Triasicului, care a „ascuns” o extincție în masă și a deschis calea pentru dominația dinozaurilor: Acum multă vreme, înainte de a miji epoca dinozaurilor, o ploaie zdravănă s-a abătut asupra supercontinentului Pangeea - și nu s-a oprit timp de un milion de ani, fiind acum cunoscută drept

Despre clima României

Decembrie și extremele climatice - De la peste +23 de grade, până la mai puțin de -30

Decembrie a fost în ultimii ani o lună mult mai caldă decât era în anii 70' sau 80', 2019 și 2015 aducând abateri de peste 3 grade față de media normală a temperaturii. Cea mai ridicată temperatură de decembrie a fost în 1985, la Câmpina, când s-au înregistrat 23,4 grade, iar cea mai mică temperatură a fost de -34,5 la Întorsura Buzăului, în ziua de Crăciun a anului 1998. Și la munte poate fi uneori foarte cald: de exemplu la Vf Omu au fost 9 grade, iar la Predeal peste 15.

Au fost multe exemple de temperaturi extrem de mari în decembrie în ultimii ani: de exemplu în Ajunul Crăciunului din 2014 au fost +19 grade la Târgoviște, iar pe 27 decembrie 2015 au fost 20 de grade la Târgoviște, Ploiești și Curtea de Argeș.

Mai mult, pe 16 decembrie 2019 au fost + 21 de grade la Târgoviște, Pătârlagele și Câmpina. Tot atunci erau 20 la Rădăuți, 18 la Sinaia cota 1500 și 15 grade la Întorsura Buzăului. Nu doar că vorbim de temperaturi foarte ridicate, dar și de faptul că au apărut în a doua parte a lunii, în timp ce recordurile din trecut erau în primele zile ale lunii.

Datele ANM arată că în 2001 a fost cea mai rece lună decembrie din ultimii 60 de ani, abaterea față de media de referință fiind uriașă: -4,7 grade. Extrem de reci au fost lunile decembrie din 1998, 1991, 1962, 1977 și 2002. Cele mai ploioase luni decembrie au fost în 1962 și 2014, iar cele mai calde luni decembrie au fost în 1982, 2019 și 2015, cu o abatere mai mare de 3 grade față de medie. Cald a fost în mai multe luni decembrie din acest secol: 2017, 2001, 2011, 2008, în timp ce în topul lunilor reci sunt aproape exclusiv luni decembrie din secolul trecut.

Cele mai secetoase luni decembrie au fost în 1972, 2013 și 2015, cu abateri mai mari de 80% față de media multianuală 1981-2010.

În afară de Câmpina, unde maxima absolută a fost de +23,4 grade, au mai fost orașe unde s-a trecut de 20 de grade: spre exemplu au fost 21,6 grade la Buzău (în 1989), 21 de grade la Constanța (în 1903) și 20,8 grade la București Filaret. La Predeal au fost +15 grade în 1989.

Minima absolută a fost la Întorsura Buzăului, -34,5 grade, iar la Vf Omu au fost -32,4 grade (în 1957). La Satu Mare au fost -30,4 grade, iar la Iași -29,5 grade.

Grosimea maximă a stratului de zăpadă a fost de 71 cm la București Băneasa în 1991, de 129 cm la Vf Omu în 1989, de 28 cm la Brașov în 1989 și de 46 cm la Baia Mare în 1986.

Cantitatea maximă lunară de precipitații înregistrată în decembrie a fost de 349,4 mm la Stâna de Vale în 1993, din care 137 mm au căzut într-o singură zi, fiind record absolut în țară pentru ultima lună din an.

sursa:  Decembrie și extremele climatice - De la peste +23 de grade, până la mai puțin de -30 - Terra - HotNews.ro

Factorii genetici ai climei

1. Factorii care influențează clima României

a. Așezarea României pe Glob - la intersecția paralelei de 45° lat N și 25° long E determină caracterul temperat al climei
b. Așezarea României în Europa, în partea CSE, face ca țara noastră să aibă o climă temperat-continentală de tranziție.
c. Relieful - determină o etajare a elementelor climatice: odată cu creșterea altitudinii, temperatura scade iar precipitațiile cresc. Pe de altă parte, dispunerea lanțului carpatic împiedică, barează pătrunderea maselor de aer: 

• cele oceanice, din V se opresc în V Orientalilor (de aceea și precipitațiile sunt mai mari în V țării decât în E), 
• iar masele de aer continental, din E, sunt barate de Orientali și nu pătrund în centrul țării.

d. Marea Neagră - afectează clima unei fâșii de câțiva km lățime din apropierea țărmului. Aici se simt brizele (vânt periodic care bate ziua dinspre mare spre uscat, iar noaptea invers). De asemenea, prezența suprafeței acvatice face ca aerul de deasupra să se încălzească / să se răcească mai greu. 

e. Radiația solară - reprezintă principala sursă de căldură a Pământului. (Datorită formei sferice a planetei și a înclinării axei Pământului, această radiație nu este uniform repartizată. În zonele tropicale are valori mari, în zonele temperate valori medii, iar în zonele polare valori mici). La nivelul țării noastre se înregistrează valori de 130 kcal/cm²/an în sud și 115 kcal/cm²/an în nord. 

f. Circulația maselor de aer - își pune amprenta pe temperatura aerului, precipitații și presiunea aerului. 

Africa - așezarea geografică

 

Așezarea geografică

- Africa este așezată simetric față de ecuator, iar cele 2 tropice străbat partea de N și de S a continentului
- această așezare geografică face ca Africa să fie în cea mai mare parte situată în zona caldă
- de asemenea așezarea aceasta determină un paralelism al zonele bio-pedo-climatice
- prin partea de V trece meridianul de 0 grade  

Țărmurile

- sunt puțin crestate,  cu un număr mic de insule, peninsule, golfuri:

- insule: Madagascar (peste 500.000 kmp, a 4a din lume ca întindere), Azore, Canare, Sao Tome, Principe, Seychelles, Capul Verde.

- peninsule: Somaliei

- golfuri: Guineea, Aden, Sidra, Gabes

- strâmtori: Gibraltar (13-14 km), Bab-el-Mandeb

Limite

- N Marea Mediterană

- NE Canalul Suez (163 km), Marea Roșie, Golful Aden

- V Oceanul Atlantic

- E Oceanul Indian

Punctele extreme:

N - Ras ben Sakka 

S - Capul Acelor 

E - Capul Ras Hafun

V - Capul Verde

Suprafața : 30,2 mil km²

sursa: Geografie (edu.ro)

Beneficiile plimbării într-o pădure de conifere

Nici într-un alt loc nu veți putea respira la fel de ușor ca și în pădurea de conifere. La prima suflare a acestui uimitor aer parfumat veți simți un val de energie și imediat veți uita despre treburile "urgente" ale orașului. Proprietățile curative ale pădurilor de conifere au fost cunoscute de mult timp. În timpul epidemiilor strămoșii noștri aduceau în casă ramuri de molid și de pin, pentru a dezinfecta aerul.

Prezența acestor proprietăți benefice se datorează faptului că coniferele elimină substanțe biologic active care distrug o varietate de bacterii. Aceste substanțe se numesc fitoncide. Copacii care emit volatil cel mai intens sunt pinul, arțarul, mesteacănul, călinul, plopul, iasomia, magnolia, salcia. Numărul de fitoncide eliminate de copaci depinde de vreme: în zilele însorite copacii elimină mult mai multe substanțe volatile, iar în zile posomorâte – mai puține. Cele mai multe fitoncide copacii secretă la începutul verii.

Nu e de mirare că toate casele de odihnă și sanatoriile sunt construite în apropierea pădurilor de conifere. Aici aerul este saturat cu oxigen la maxim, are un miros plăcut, aduce efecte benefice asupra organismului, stării generale de sănătate și de spirit. Acest aer contribuie la vindecarea unui număr mare de boli legate de sistemul respirator, inclusiv a tuberculozei. Multe studii sugerează că în păduri de pin și cedru microflora este sterilă, argumentând că arborii din aceste păduri sunt capabile să omoare bacilul tuberculozei.

În ceea ce privește tratarea stresului, tensiunii și oboselii, pădurea de conifere este un medicament de neînlocuit în lupta cu aceste boli frecvente. Ionii aerului din pădure se descurcă minunat cu acestea, aducând un efect pozitiv asupra organismului uman, calmând sistemul nervos, ducând la normalizarea tensiunii arteriale și îmbunătățirea ventilației de aer în plămâni.

Chiar și priveliștea pinilor și brazilor subțiri și înalți, arbuștilor luxuriante, contemplarea frumuseții pădurii, luminii soarelui ce tremură printre ramurile copacilor; sunetul vântului, pierdut între frunziș - toate acestea aduc liniște și deschid calea spre pace interioară.

Cu toate acestea, în pădurile de conifere persoanele bolnave cu boli cordiale și tensiune ridicată pot avea probleme cu respirația, acufene, dureri de inimă sau de cap. Astfel de oameni sunt recomandați să se plimbe în pădure mixtă sau de foioase.

Două ore de plimbare în pădure sunt un mijloc excelent pentru prevenirea miopiei. În pădure omul tot timpul privește în depărtare, spre deosebire de domiciliu sau locul de muncă, unde ochii în mod constant obosesc de la monitoare și se concentrează pe obiectele din apropiere în timpul gătitului, reparațiilor, cusutului și așa mai departe. Concentrându-se pe obiecte îndepărtate oferim ochilor noștri posibilitatea de a se relaxa. Iar culoarea verde a pădurii contribuie la o mai mare relaxare și calmare a ochilor și a sistemului nervos.

sursa: https://ecology.md/md/page/beneficiile-plimbarii-intr-o-padure-de-conifere

Frescă preistorică uriașă care arată oameni alături de animale din Epoca de Gheață, descoperită în pădurea Amazoniană

Mii de picturi rupestre care înfățișează animale din ultima epocă de gheață precum mastodonți au fost descoperite de cercetători în pădurea Amazoniană, relatează CNN.
Picturile au fost create în urmă cu aproximativ 11.800-12.600 de ani, potrivit unui comunicat de presă remis de cercetătorii de la Universitatea Exeter din Marea Britanie.

Picturile se întind pe trei stânci diferite, cea mai mare dintre acestea - cunoscută drept Cerro Azul, având 12 panouri diferite și mii de pictografe individuale.

Arta rupestră descoperită în zona Serranía La Lindosa din Columbia arată că locuitorii preistorici din regiune au coabitat cu megafauna din Epoca de Gheață, picturile reprezentând ceea ce par a fi leneși uriași, mastodonți, camelide sau cai.

„Acestea sunt imagini cu adevărat incredibile, produse de oamenii care au trăit cel mai timpuriu în vestul Amazoniei”, afirmă Mark Robinson, arheolog la Universitatea Exeter.

„Picturile oferă o mică imagine vie și palpitantă a vieții acestor comunități. Este incredibil pentru noi să ne gândim astăzi că ei au trăit alături de și vânat erbivore uriașe, din care unele aveau dimensiunea unei mașini mici”, a adăugat acesta.

Alte picturi înfățișează figuri umane, forme geometrice și scene de vânătoare, precum și animale ca aligatori, lilieci, maimuțe, căprioare, tapiri, broaște țestoase, șerpi și porci spinoși.

Picturile roșii realizate cu pigmenți extrași din ocru reprezintă una din cele mai mari colecții de artă rupestră descoperite vreodată în America de Sud.
La momentul în care acestea au fost realizate Amazonia se transforma dintr-o zonă mixtă de savană, păduri tropicale și arbuști spinoși în pădurea Amazoniană pe care o cunoaștem în prezent.
Experții afirmă că artiștii preistorici ar fi exfoliat rocile cu ajutorul focului pentru a aplatiza suprafațele pe care urmau să picteze.

Deși aceste picturi sunt expuse intemperiilor, ele sunt protejate de rocile de deasupra, ceea ce a făcut ca arta rupestră din Serranía La Lindosa să conservată într-o stare mult mai bune decât alte exemple descoperite în Amazonia.

Unele din picturi au fost realizate la înălțimi atât de ridicate pe stânci încât „ar fi fost nevoie de scări speciale construite din resursele pădurii” pentru a le crea, potrivit comunicatului de presă al cercetătorilor.

Oamenii care le-au pictat erau vânători-culegători care se hrăneau cu fructele palmierilor și copacilor, precum și cu aligatori și pești piranha pescuiți în râurile din apropiere.

Rămășițele de oase și plante arată că aceștia consumau de asemenea șerpi, broaște, rozătoare și mamifere tatu.

„Aceste picturi rupestre sunt o dovadă spectaculoasă a modului în care oamenii au reconstruit terenul, cum au vânat, cules și pescuit”, afirmă José Iriarte, profesor de arheologie la Exeter.

„Este probabil ca arta să fi fost o parte importantă a culturii și un mod pentru oameni de a se conecta social. Picturile arată cum oamenii ar fi trăit printre giganți, acum animale dispărute, pe care i-au vânat”, a adăugat acesta.

„Nivelul de detalii cu privire la faună a fost incredibil”, a mai afirmat Iriarte.

sursa: FOTO „Cu adevărat incredibil”: Frescă preistorică uriașă care arată oameni alături de animale din Epoca de Gheață, descoperită în pădurea Amazoniană - Arheologie - HotNews.ro

clasa a VI- a Efectele activităților umane asupra mediului și calitatea vieții

 Mediul înconjurător reprezintă spațiul în care ne desfășurăm activitățile. Calitatea mediului este dată de calitatea aerului, a apei, a solului. Omul afectează calitatea mediului printr-o serie de activități:

• extinderea terenurilor agricole
• extinderea așezărilor (sate și orașe)
• dezvoltarea căilor de comunicații (șosele, căi ferate, tuneluri, poduri etc)
• exploatarea nerațională a resurselor naturale.

Aceste acțiuni pot avea efecte negative și duc la poluare și degradarea mediului. Prin poluare se înțelege modificarea caracteristicilor inițiale ale mediului. Cauzele poluării sunt:

• transporturile (prin noxele care ajung în atmosferă)
• agricultura (prin îngrășămintele chimice și pesticidele utilizate, conduc la poluarea solului)
• industria (prin substanțele rezultate în urma prelucrării materiilor prime rezultă o serie de poluanți care afectează aerul, apa, solul)
• urbanizarea (extinderea suprafețelor orașelor în detrimentul spațiilor verzi are urmări nefericite asupra mediului în general).

Astăzi se pune accent pe o dezvoltare durabilă sau sustenabilă în așa fel încât utilizarea resurselor actuale să nu afecteze generațiile viitoare.

Calitatea vieții este un concept modern care se referă la calitatea mediului și la gradul de intervenție al omului în natură. Cu cât această intervenție a fost mai brutală, cu atât calitatea mediului, dar și a vieții, sunt mai scăzută.

Japonia

Ocupă arhipelagul cu același nume din E Asiei. Numără peste 6.000 de insule, din care 4 sunt mari: Hokkaido, Honshu, Shikoku, KyuShu.


Fiind situată la îmbinarea plăcilor tectonice a Filipinelor, Pacifică și Euroasiatică, Japonia este străbătută de numeroase lanțuri muntoase și zguduită de peste 1500 de cutremure anual. Din cei peste 200 de vulcani, 20 sunt activi. Cel mai mare și mai cunoscut este Fuji (3.776 m).
Clima este variată de la tropicală/musonică în sud, la cea temperată în nord. Specifice sunt taifunurile pe țărmurile insulelor. Clima este influențată și de curenții oceanici care scaldă țărmurile Japoniei: Kuroshio, un curent cald, și Oyashio, un curent rece din nord. La intersecția acestor curenți se găsesc cele mai bogate ape în pești.
Japonia este una dintre cele mai împădurite țări din lume: 2/3 din suprafață este ocupată de păduri.
Populația numără 127 mil loc, 99% fiind japonezi.
Capitala - Tokyo (14 mil loc, zona metropolitană are 35 mil loc), Sapporo, Hiroshima, Nagoya, Kawasaki.
megalopolisul japonez cuprinde orașele: Tokyo-Nagoya-Osaka-Kyoto-Kobe-Hiroșima-Kita Kyushu și concentrează cca 80% din populația țării.
Economia. Deși este lipsită de materii prime, Japonia ocupă locul 3 mondial, după SUA și China.
Produce: nave, automobile (TOYOTA, NISSAN, HONDA), electronice (SONY, TOSHIBA, PANASONIC, CANNON), roboți, produse chimice etc.
Agricultura - nu satisface necesarul intern și este nevoită să importe alimente. Se cultivă cereale, pomi fructiferi.
Transporturile sunt moderne. Flota comercială printre cele mai mari din lume. Insulele mari ale arhipelagului sunt legate prin tunele suboceanice (Seikan cu 53,85 km).

Economia Asiei

 Asia este astăzi un mare centru economic mondial. Cu resursele naturale și umane de care dispune, Asia are o economie puternică concentrată într-o serie de țări.

Agricultura se remarcă prin producții foarte mari la orez (SE Asie, cald și umed - China, India, Indochina), grâu (China și India), fructe (banane, mango, portocale - China și India; nuci de cocos - Indonezia; smochine, măsline - Turcia; curmale - Iran sau Arabia Saudită.

Industria este foarte diversificată:

• energetică - China, Rusia, India, Japonia
• siderurgică - produce fontă, oțel (China, Rusia, Japonia, India)
• petrochimică - în zona de exploatare (Golful Persic) și în China, Rusia
• constructoare de mașini - China, Japonia (Toyota, Nissan, Honda, Suzuki), Coreea de Sud (Hyundai), India, Rusia
• electronică - Japonia (Sony), Coreea de Sud (Samsung), China (Lenovo, Huawei) 
• textile - China, India, Japonia
• inteligența artificială, aeronautica - China, Japonia, Coreea de Sud, Israel.

Serviciile sau dezvoltat în ultimele decenii: transporturile, comerțul și turismul. Amintim aici țări precum: Japonia, China, Coreea de Sud, Singapore, Vietnam, EAU, Israel.

Transporturile se remarcă prin viteză și lungimea căilor de comunicații: Noul Drum al Mătăsii va lega țărmul Oc. Pacific cu țărmul Oc. Atlantic prin linii de cale ferată de mare viteză. Distanța de 13.000 de km ar urma să fie străbătută în 2 săptămâni. Amintim aici și Transiberianul și Transtibetanul. 

Cu toate acestea, la nivelul continentului se pot deosebi contraste economice între diferite regiuni și țări:

• zone întinse din deșerturile calde, temperate și reci sunt lipsite de elementele unui trai decent. Amintim aici crescătorii de iaci din Tibet și crescătorii de reni din Siberia.
• există apoi state cu o creștere explozivă din punct de vedere economic, cu mari densități umane: Singapore, SE Chinei, Coreea de Sud, Japonia. Aici apar probleme legate de presiunea omului asupra mediului, poluarea ș.a.
• unele zone s-au dezvoltat pe baza zăcămintelor enorme de petrol și gaze naturale, în special în zona Golfului Persic. Aici au apărut și s-au dezvoltat orașe noi, moderne (Dubai din EAU). 
• se remarcă și o serie de zone care s-au dezvoltat pe baza activităților portuare: Tokyo, Singapore, Mumbay, Suez sau Shanghai.

Shanghai, cel mai populat oraș al Chinei cu 30 mil locuitori

Noul Drum al Mătăsii 

Transiberianul

clasa a XI-a Managementul mediului înconjurător

Prin management se înțelege arta/știința de a conduce. Scopul managementului este de a obține rezultate maxime cu resursele materiale și umane de care dispui. Managementul presupune: organizare, planificare, activități, monitorizare și evaluare. Dacă inițial managementul se aplica în zona economicului, astăzi este prezent în toate domeniile de activitate, inclusiv în zona mediului înconjurător.

Delta Dunării, Lunca Dunării, Platforma continentală a Mării Negre

 

Delta Dunarii

Limite
- la N- Ucraina
- la E si S – Marea Neagra
- la V –Pod. Dobrogei
Geologia – aluviuni, nisipuri, pietrisuri
Relieful
- portiunile de uscat acopera doar 13% din suprafata deltei
- uscaturile din delta se numesc grinduri
- grindurile pot fi: fluviale (formate in lungul fluviului), maritime (paralele cu litoralul) si continentale (existente inaite de formarea deltei)
- h max 12,4m in grindul Letea
Hidrografia cuprinde bratele Dunarii, balti, lacuri, canale, garle
- bratul Chilia este cel mai nordic, transporta 60% din apele si aluviunile Dunarii, formeaza la varsare o delta secundara
- bratul Sulina este situat in centrul deltei, este cel mai drept, mai scurt si mai navigat dintre bratele fluviului ; transporta 18% din apele Dunarii
- bratul Sf. Gheorghe – cel mai sudic, formeaza la varsare Insulele Sacalin
Resursele naturale
Stuful, pestele, solurile

Lunca Dunarii

Este o forma de relief joasa care insoteste fluviul de la D.T.Severin pana la intrarea Dunarii in Delta.
Are latimi variabile care ajung pana la 25 km intre Calarasi si Braila
Este utilizata agrigol si piscicol.
Solurile aici sunt hidromorfe (umede)
Vegetatia adaptata la umiditate (stuf, salcie, plop, rogoz)

Platforma continentala a Marii Negre

Are aspect de campie, usor inclinata, acoperita cu apele marii.
Se intinde in larg pana la 180 km departare de tarm.
Apele marii nu depasesc 200 m adâncime
Resurse : peste, hidrocarburi (petrol si gaze naturale)

Resursele Asiei

 Asia este bogată în resurse: subsolice, de suprafață, umane.

În Asia s-au diversificat ramurile industriale foarte mult în ultimii 50 de ani, de la industria textilă la cea aerospațială (China a trimis un vehicul spațial pe Lună în 2019, iar Japonia, Coreea de Sud și India dezvoltă și ele programe spațiale). Ramurile de vârf, IT și robotica, s-au dezvoltat în țări precum Japonia, Coreea de Sud (Samsung), China.

Se remarcă o serie de țări asiatice care, deși nu au resurse naturale, au o industrie foarte dezvoltată: Japonia, Singapore, Coreea de Sud.

Resursele subsolice

- petrolul și gazele naturale se exploatează din zona Golfului Persic, Rusia, China, Indonezia

- cărbunii - din China, Rusia

- minereurile de fier- din China, Rusia, India

Resursele de suprafață

- apele - potențialul hidroenergetic al fluviilor Asiei este foarte mare și se valorifică în Rusia, China

- energia solară - se utilizează în țările Orientului Mijlociu,

- energia eoliană în China, Rusia, India, Japonia

- energia mareelor este valorificată în Coreea de Sud

- energia geotermală în Japonia

- pădurile - tropicale (palisandrul, abanosul) și taigaua (coniferele)

- solurile - cele din SE Asiei.   

Câmpia Română

Limite
- la N- Pod. Getic, Subcarpații de Curbură, Pod. Moldovei
- la V, S, E - Dunărea
Geologia
- nisipuri, pietrișuri, loess

Relieful
- are altitudinea maximă de 300 m (Câmpia Piteștilor)
- este cea mai întinsă unitate de câmpie din țara noastră
- se dezvolta pe direcția V-E
- are o dubla înclinare : N-S și V-E
- tipuri de câmpii: înalte (sau piemontane: Pitești, Ploiești), joase (sau de subsidență : Siretului Inferior 5m, Cp. Titu), netede (sau tabulare : Bărăganului), cu dune (în lungul Jiului, Ialomiței, Călmățuiului)
- specifice sunt crovurile
- diviziuni :
a. Sectorul de Vest
- între Dunăre și Olt
- străbătut de Jiu
- specifice sunt dunele
- oraș mare – Craiova
b. Sectorul Central
- între Olt-Dunăre-Argeș
- cuprinde câmpiile Piteștilor, Burnazului
c. Sectorul Estic
- între Argeș – Dunăre – Siret
- specifice sunt dunele
- apar crovuri în loess
- loessul are grosimi de 20-30 m
- Câmpia Bărăganului cea mai întinsă
- Câmpia Siretului Inferior cea mai joasă (5 m)

Hidrografia
- râurile: Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Buzău
- lacurile: în crovuri (Ianca, Plopu), limanuri (Mostiștea, Amara)

Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, solurile

Podisul Moldovei

 Podișul Moldovei

Limite
- la nord – granița cu Ucraina
- la est – granița cu Republica Moldova
- la sud – Câmpia Română
- la vest – Subcarpatii Moldovei si Grupa de Nord
Geologia
- gresii, marne, argile, calcare
Relieful
Aspecte specifice
- este inclinat pe direcția nord-sud;
- stratele sunt orizontale sau ușor înclinate;
- rocile influențează relieful: altitudinile cele mai mari apar pe rocile dure (500-600 m pe gresii, conglomerate) iar altitudinile mai joase (200-300 m) apar pe roci moi (argile)
- se produc alunecări de teren datorita substratului argilos
- Specifice sunt cuestele (forme de relief asimetrice, cu un versant abrupt și unul lin)
Diviziuni :
- Podișul Sucevei – ocupă partea nord-vestică a Podișului Moldovei
- este cea mai înaltă si mai răcoroasă diviziune a podișului
- are altitudini de peste 600 m ;
- Câmpia Jijiei (Câmpia Moldovei) – ocupa partea de nord-est a podișului
- Are altitudini de mici, sub 250 m ;
- prezinta numeroase iazuri ;
- Podișul Bârladului – cuprins intre Siret si Prut
- are altitudini de 300-500 m
- este cea mai întinsă diviziune a Podișului Moldovei
Hidrografia
- râurile: Siret cu afluentul Bârlad, Prut cu afluenții săi : Jijia, Bahlui, Elan
- lacurile : artificiale – iazurile din Câmpia Jijiei, Lacul de acumulare Stânca-Costești de pe Prut
Resursele naturale
Gaze naturale, roci de construcție (nisip cuarțos, gips, calcare), solul.

Dealurile și Câmpia de Vest

 Dealurile de Vest

Limite
- la E Occidentalii
- la V – Câmpia de V
Geologia
- pietrișuri, gresii, marne, argile
Relieful
- s-au format prin depunere de sedimente

- au aspect de piemont
- sunt înclinate pe direcția E-V
- pătrund în « depresiunile golf »
- au altitudini de 200-400 m
- diviziuni : Dealurile Banatului, Dealurile Crișene, Dealurile Silvaniei
Hidrografia
- râurile : Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureșul
Resursele naturale
- cărbuni, ape termale, lemnul, solurile.

Clasa a XI-a Protecția, conservarea și ocrotirea mediului

Protecția, conservarea și ocrotirea mediului

Mediul înconjurător a suferit o serie de transformări cauzate de activitatea antropică: agricultură, industrie, transporturi. În felul acesta mediul și-a modificat caracteristicile inițiale (aer, apă, aer, sol).

Faptul că mediul este un sistem structurat, face ca orice modificare a unui element al său să aibă urmări asupra mediului în ansamblu:

industria > poluarea aerului > starea de sănătate

agricultură > îngrășăminte chimice > poluarea solului

Cauzele degradării mediului

• naturale: erupțiile vulcanice elimină în atmosferă cantități uriașe de cenușă vulcanică și gaze
• antropice: economia
• naturale influențate antropic: alunecările de teren.

Problema mediului a devenit una globală și a fost abordată în cadrul unor conferințe internaționale:

- Stockholm, 1972 s-a lansat ideea unui singur Pământ 

- Rio de Janeiro, 1992 s-a lansat conceptul de dezvoltare durabilă

Conservarea și ocrotirea mediului

- se realizează în cadrul monumentelor, rezervațiilor și parcurilor naturale

- sunt protejate specii de plante și animale (rare sau amenințate cu dispariția), dar și peisaje, elemente geologice etc.

Se acordă importanță protejării reliefului, ca suport al tuturor componentelor mediului. Aici problematică este eroziunea accelerată a solului/terenului. Se impun plantări forestiere și reducerea exploatărilor intensive a terenurilor agricole.

De asemenea, pădurea prin funcțiile sale reprezintă un element natural esențial al mediului:

- funcția climatică - manifestată prin caracterul reglator asupra climatului; microclimat

- funcția antipoluantă - degajă cantități mari de oxigen

- funcție antierozională - prin rădăcinile și tulpinile arborilor

- funcție antiaridizantă - prin apa reținută în sol și în coronamentul arborilor

- funcție recreativă, estetică etc.

În fine, atenție trebuie acordată și exploatării și utilizării resurselor neregenerabile care astăzi reprezintă principala sursă de poluare. Soluția: utilizarea rațională a acestora.  

Podișul Getic și Podișul Mehedinți

 

Podișul Getic

Limite
- la nord – Subcarpații Getici
- la sud – Câmpia Română
- la est – valea Dâmboviței
- la vest - Dunărea
Geologia
- pietrișuri, gresii, marne
Relieful
- are aspect de piemont
- este înclinat de la nord la sud
- are altitudini de 600-700m în nord și de 300 în sud
- interfluviile sunt netede și largi în sud și înguste în nord
- străbătut de văi adânci
- diviziuni : Platformele Argeșului, Jiului, Oltului, Cândești, Cotmeana, Strehaia
Hidrografia
- râurile : Olt, Argeș, Jiu, Olteț
Resursele naturale : petrol, gaze naturale, cărbuni, roci de construcție

alte hărți găsiți aici, aici iar pentru Pod. Mehedinți aici.

Podișul Mehedinți

Limite
- între Motru (E) și Dunăre (SV)
- La V, Mț Mehedinți
- La SE, Pod Getic
Geologia
- șisturi cristaline și calcare
Relieful
- are structură de munte (cutată; șisturi cristaline) și aspect de podiș
- altitudini de 500-700 m
- relief carstic : peștera Topolnița, podul natural Ponoare
Hidrografia
- râurile : Motru, Dunărea, Topolnița
- lacul Porțile de Fier
Resursele naturale
Roci de construcție, lemnul

clasa a VIII-a Podișul Dobrogei

 Podișul Dobrogei

Limite
- la nord și vest, Dunărea
- la est, Marea Neagră
- la sud, Bulgaria
Geologia
- șisturi verzi în Pod. Casimcei
- granit în Mț. Măcinului
- calcare, marne, loess
Relieful
Cuprinde două diviziuni:
a) Masivul Dobrogei de Nord
- cu altitudinea maximă de 467 m Vf. Greci
- cu un relief ruiniform
- înclinat pe direcția V-E 
- subdiviziuni : Mt. Măcinului, Dealurile Tulcei, Pod. Babadagului, Pod. Casimcei, Depresiunea Nalbant (strabatută de râurile Taița și Telița)
b) Podisul Dobrogei de Sud
- cu altitudini ce nu depășesc 200 m
- înclinare E-V
- relief litoral cu faleză și plajă
- subdiviziuni : Pod. Negru Vodă, Pod. Dorobanțului, Pod. Oltinei
- acoperit cu loess
Hidrografia
- râurile : Taița, Telița, Slava, Casimcea
- lacurile : Babadag, Tașaul, Techirghiol
Resursele naturale
- roci de construcție (granit, calcare), solurile, minereuri de fier, minereuri de cupru.

clasa a VI-a Domeniile activităților economice

 1. Agricultura - este sectorul economic care se ocupă cu cultura plantelor și creșterea animalelor (zootehnia). Principalele zone agricole de pe Glob sunt:

• Marea Câmpie Chineză, Câmpia Indo-Gangetică (Asia)
• Câmpia Europei de Est, Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Română (Europa)
• Câmpia Golfului Mexic, Câmpia Parana-Paraguay.

2. Industria - este o ramură a economiei care transformă materiile prime în produse finite. Odată cu progresul tehnicii, ramurile industriale s-au tot diversificat: 

• industria siderurgică - utilizează cărbuni și fier (materii prime) și produce fontă și oțel
• industria lemnului - utilizează lemnul și produce mobilă, cherestea
• industria chimică - utilizează petrolul, gazele naturale, sarea etc și produce detergenți, mase plastice, vopsele
• industria electronică - produce PC-uri, TV, telefoane, tablete
• industria constructoare de mașini produce nave, automobile, locomotive, avioane.

În evoluția industriei se disting mai multe etape sau revoluții:

Prima revoluție industrială – Industry 1.0

A avut loc pe la sfârșitul secolului 18, începutul secolului 19 (în anul 1765 James Watt a inventat primul motor cu aburi) și a avut ca principal impact tehnic mecanizarea proceselor de producție. 

A doua revoluție industrială – Industry 2.0

A avut loc la sfârșitul secolului 19 odată cu descoperirea electricității. De asemenea, mijloacele de comunicație au fost revoluționate ca urmare a apariției telegrafului și a telefonului. Au apărut apoi primele automobile și primele avioane, către începutul secolului 20.

A treia revoluție industrială – Industry 3.0

Începe practic, în cea de-a doua jumătate a secolului 20. Acest al treilea val revoluționar are ca punct culminant apariția unei noi surse de energie: energia nucleară. Tot acum se dezvoltă industria de telecomunicații și industria de computere. 

A patra revoluție industrială – Industry 4.0

Își are originea la începuturile mileniului 3, odată cu apariția internetului. 

3. Serviciile - se referă la transporturi, comerț, turism.
4. Sectorul cuaternar - cuprinde cercetarea, robotizarea, inteligența artificială.

clasa a VII-a Harta politică a Asiei și Marile aglomerări urbane

 Harta politică a Asiei

Asia numără 47 de state independente grupate în câteva regiuni:

• Orientul Apropiat: Turcia, Siria, Liban, Israel, Iordania
• Orientul Mijlociu: Arabia Saudită, Irak, Iran ș.a.
• Orientul Îndepărtat: Japonia, China, Coreea de Sud ș.a.
• Asia Centrală: Kazahstan, Uzbekistan, 
• Asia de Sud: India, Bangladesh
• Asia de SE: țările din Peninsula Indochina
• Asia de N: Rusia
• țările trans-caucaziene: Georgia, Armenia, Azerbaidjan

După suprafață se disting câteva țări foarte întinse:

• Rusia, cu 17 mil kmp (din care 13 mil kmp în partea asiatică)
• China, cu 9,6 mil kmp
• India, cu 3,3 mil kmp

După numărul de locuitori se remarcă:

• China cu 1,4 miliarde loc
• India cu 1,3 miliarde loc
• Indonezia 260 milioane loc

După configurația teritoriului/așezarea geografică:

• țări continentale, fără litoral: Mongolia
• țări insulare: Japonia, Filipine
• țări peninsulare: India, Turcia, Thailanda

După forma de guvernare:

• republici: Turcia
• monarhii: Japonia, Brunei

Marile aglomerări urbane

Asia are o populație de peste 4,6 mild locuitori, concentrată, în mare parte în Asia de S, SE, E: Câmpia Indo-Gangetică, Indochina, Marea Câmpie Chineză, Arh. Japonez și Indonezian.

Cele mai mari aglomerări urbane sunt: Tokyo, Jakarta, Beijing, Calcutta, Manila, Shanghai.

mai multe detalii aici.

Despăduririle, deșertificarea și poluarea

Despăduririle, deșertificarea și poluarea duc la degradarea mediului.

Despăduririle

Dacă o perioadă lungă de timp defrișarea a fost un proces echilibrat, astăzi despăduririle au depășit puterea de regenerare a pădurilor. Lemnul este valorificat industrial: hârtie, mobilă, celuloză.

Suprafața inițială cu pădure (62 mil. kmp) s-a diminuat în ultimele două secole cu 1/3. Această distrugere a pădurii a condus la apariția unor fenomene negative:

- diminuarea biomasei

- distrugerea unui mediu complex

- reducerea cantității de oxigen cedat atmosferei

- reducerea diversității lumii vii

-eroziunea solului.

Cele mai mari suprafețe forestiere sunt ocupate cu taiga (12 mil kmp), pădurea ecuatorială (8 mil kmp), pădurile de foioase din zona temperată (6 mil kmp).

Deșertificarea

Deșertificarea este un proces de extindere a deșerturilor în arealele limitrofe. Cele mai mari suprafețe deșertice sunt în Africa (Sahara, Kalahari), Asia (Peninsula Arabia, Asia Centrală), Australia, America.

Poluarea

a. Poluarea aerului - presupune modificarea caracteristicilor aerului prin introducerea în atmosferă de către om a unor substanțe nocive  asupra lumii vii. Surse de poluare: industria energetică, siderurgică, chimică, transporturile. Efectele poluării sunt accentuate în așezările situate în depresiuni (calm atmosferic, ca în Los Angeles, Ciudad de Mexico, Tokyo).

b. poluarea apelor continentale (fluvii, râuri, lacuri) - surse: industria, agricultura, accidentele tehnologice

c. poluarea oceanelor - se petrece direct (deversări de substanțe poluante, chimice) sau indirect (prin aportul apelor poluate care se varsă în oceane). Cele mai poluate mări/oceane/țărmuri: Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Nordului, Golful Mexic, Marea Japoniei, litoralul pacific al Americii.

clasa a XI - a Hazarduri naturale

 Hazardul este un fenomen întâmplător cu efecte negative. 

Cutremurele produc vibrații puternice ale scoarței terestre, măsurabile după efecte (scara Mercalli, cu 12 grade) și după magnitudine (scara Richter, cu 9 grade).

Ca număr total, anual au loc circa 1 milion de cutremure pe Terra. Încep să fie periculoase de la circa 5 grade Richter în sus sau foarte periculoase de la 6–7 grade Richter în sus (în funcție de adâncimea focarului), când produc dezastre. Cutremurele suboceanice cu magnitudine mare provoacă tsunami, cu număr mare de victime. 

În România, focarul principal al cutremurelor este în Vrancea.

Erupțiile vulcanice reprezintă fenomene de venire la zi a unor magme însoțite de gaze, vapori fierbinți de apă, explozii care împrăștie cenușă, lapili și bombe vulcanice. Devin dezastre prin afectarea unor localități, infectarea aerului, a plantelor sau a apei, a motoarelor, firelor electrice cu cenușă și elemente toxice sau acoperirea totală a unor așezări (Pompei, anul 79 d.Hr.).

Date despre cele mai devastatoare erupții vulcanice găsiți aici și aici.

Alunecările de teren -reprezintă deplasarea pe pante a unor mase de roci argiloase, umede și plastice, care pot antrena deasupra lor și alte tipuri de roci. Există o serie de factori care favorizează pregătirea și declanșarea alunecărilor, ca de exemplu: ajungerea apei la roca argiloasă, gradul de înclinare al pantei, ploile abundente. Pot fi luate mãsuri de prevenire sau de frânare a fenomenului: împãduriri, eliminarea rapidã a excesului de umiditate prin canalizãri subterane și de suprafațã, pãșunat rațional. România este una dintre țãrile europene cele mai afectate de alunecãri.

Prãbușirile de roci reprezintã cãderi sau rostogoliri bruște de stâncã și bolovani desprinși dintr-un versant abrupt, de obicei stâncos și fãrã vegetație. Cauza desprinderii acestora din roca rãmasã în loc se face prin dezagregãri provocate de îngheț–dezghețul repetat al apei pãtrunsã prin crãpãturile rocilor sau în urma unor ploi torențiale. 

Curgerile de noroi, se produc în mod deosebit pe versanții estici ai Anzilor, în zonele calde, în urma unor ploi torențiale. Mase mari de apã și mâl coboarã și inundã regiunile joase de la poala munților.

Avalanșele sunt deplasãri rapide și masive de zãpadã, desprinse din acumulãrile importante de pe pãrțile înalte ale unui versant montan. Se produc pe versanții despãduriți, pe abrupturile alpine. Sunt declanșate de vânturi, trepidații, zgomote, o încãlzire bruscã a aerului etc. Apar frecvent în Alpi, unde produc victime multe, în Himalaya, Anzi, chiar în Carpați.

Hazardurile climatice

Secetele se considerã instalate când mai mult de 10 zile din varã și peste 14 zile în sezonul rece nu cad precipitații, concomitent cu secãtuirea umezelii din sol. În România, regiunile cele mai afectate de secetã sunt: Bãrãganul, Dobrogea, Podișul Moldovei și alte areale din Câmpia Românã sau de Vest.

Ciclonii tropicali, numiți și uragane pentru efectele lor, iau naștere deasupra oceanelor la latitudini de 5–20º. Se deplaseazã apoi latitudinal, est-vest și afecteazã insule și fâșii continentale, sub formã de furtuni violente, cu ploi puternice și viteze cuprinse între 100–350 km/h. Anual pot apãrea pânã la 70 de cicloni tropicali.

Tornadele se manifestã ca un nor-vârtej sub formã de pâlnie sau coloanã, ce absoarbe și rupe totul pe unde trece. Se formeazã mai ales pe continent, între latitudinile de 20–60º și au caracter local. Tornadele apar mai ales în SUA (pânã la 160 de zile cu tornade), China, Europa, estul Rusiei etc. Pe ocean sunt rare și poartã numele de trombe marine.

Hazardele hidrologice scot în prim-plan inundațiile, cu enorm de multe victime și pagube. Dacã luncile sunt îndiguite necorespunzãtor, la viituri foarte mari digurile pot fi rupte și tot ce existã în lunca amenajatã de om este inundat și distrus. Exemple din România: inundațiile Timișului în Banat (2005), ale Siretului (debitul a atins 4 630 m/s în 14 iulie 2005) sau ale Dunãrii (aprilie–mai 2006).Inundații puternice și frecvente au loc datoritã musonilor, în sud-estul Asiei, în China, dar și în America de Sud, SUA, Canada, Japonia, vestul Europei. 

Hazardele oceanice, în afara unor accidente tehnice ale vapoarelor sau deteriorãri și scufundãri la furtuni, mai includ:

Valurile tsunami, care ating înãlțimi pânã la 30 m și pot izbi cu mare putere amenajãrile și așezãrile de la litoralele mai joase. Sunt provocate de cutremure suboceanice sau erupții vulcanice.

Aisbergurile, periculoase în trecut, de ele putându-se lovi vapoarele (cazul Titanicului).

El Niño, un fenomen complex (climato-oceanic) care inverseazã și încãlzește curentul de lângã coastele Perului și Ecuadorului, provocând pagube pescarilor și ploi puternice, dar, concomitent, și secetã în Australia, Indonezia și Filipine.

Hazardurile biologice declanșeazã diferite boli, epidemii mortale, distrugerea culturilor sau moartea în masã a animalelor. Se cunosc, mai ales în trecut, invazia lãcustelor, epidemiile de ciumã (25 milioane de morți în Europa medievalã), holerã, leprã (la Tichilești, Tulcea, mai sunt încã 23 de bolnavi de leprã), mai recent SIDA, iar în 2006, gripa aviarã, pandemia SARS CoV-2. 

Hazardurile antropice reprezintă evenimente accidentale datorate activităților omului: poluarea radioactivă, poluarea chimică,  explozii, atentate, incendii etc. toate acestea au efecte asupra omului și asupra mediului.

Subcarpații

 Limite:

- de la valea Moldovei (N)

- până la Valea Motrului (V)

Caracteristicile reliefului

- s-au format odată cu Carpații prin încrețirea scoarței

- sunt alcătuiți din gresii, marne și argile

- sunt formați din dealuri și depresiuni

- au altitudini de 300-1000 de metri

- fac trecerea de la Carpați la unitățile de relief învecinate

Diviziuni: SBC Moldovei, SBC de Curbură, SBC Getici

Subcarpații Moldovei

Limite
- la nord – valea Moldovei
- la sud – valea Trotușului
Geologia
- roci sedimentare cutate (gresii, marne)
Relieful
Aspecte specifice
- s-au format odată cu Carpații prin încrețirea scoarței
- atitudinea maximă este de 911 m în Culmea Pleșului
- fac trecerea de la Carpați la Podișul Moldovei
- alcătuiți dintr-un singur șir de dealuri și de depresiuni
Diviziuni :
- Depresiunea Neamțului, străbătută de râul Neamț (Ozana), închisă de Culmea Pleșului (911 m) ;
- Depresiunea Cracău-Bistrița, străbătută de râurile Cracău și Bistrița ; este închisă la exterior de Dealul Bistriței ;
- Depresiunea Tazlău-Cașin, traversată de râurile Tazlău și Cașin, afluenți ai Trotușului
Hidrografia
Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, cărbuni, lemn, sare, ape minerale (Bălțătești, Oglinzi)



Subcarpații de Curbură

Limite
- la nord – Valea Trotușului
- la vest –Valea Dâmboviței
Geologia
- roci sedimentare cutate (fliș): gresii, marne, argile
Relieful
Aspecte specifice
- Subcarpații de Curbura fac trecerea de la Carpați direct la Câmpia Română
- altitudinea maximă este de 996 m, în Măgura Odobești
- reprezintă cel mai complex sector al Subcarpaților, fiind alcătuit din două șiruri de dealuri și de depresiuni ;
- sunt fragmentați
- aici apar fenomene naturale deosebite : «vulcanii noroioși» (de la Berca și Arbănași) și «focurile vii» de la Andreiașu
- în această regiune se produc frecvente cutremure
Diviziuni:
- Depresiuni: Vrancei, Pucioasa, Câmpina, Vălenii de Munte;
- dealuri: Istrița, Dealu Mare, Mg. Odobești
Hidrografia
- râurile: Putna, Milcov, Buzău, Teleajen
Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, cărbuni, lemn, sare, ape minerale



Subcarpații Getici Limite
- la est – Valea Dâmboviței
- la vest – Valea Motrului
Geologia
- roci sedimentare cutate: gresii, marne, argile
Relieful
- Subcarpații de Curbură fac trecerea de la Carpații Meridionali la Podișul Getic
- Altitudinea maxima este de 1218 m, în Măgura Chiciora și 1018 m în Măgura Mățău
- Oltul îi împarte in două sectoare : unul la est de Olt cu depresiuni mici (Câmpulung) și unul la vest de Olt, cu depresiuni mari (Depresiunea Subcarpatică Olteană, Depresiunea Tg. Jiu)
- Sunt fragmentați, fiind străbătuți de numeroase râuri
Diviziuni :
- Depresiuni : Câmpulung, Tismana, Horezu;
- dealuri: Bran, Mg. Slătioarei, Mg. Chiciora
Hidrografia
- râurile : Jiu cu Motru si Gilort ; Oltul cu afluenții Olteț si Topolog ; Argeș
Resursele naturale
- petrol, gaze naturale, cărbuni, lemn, sare, ape minerale.

clasa a XI-a Tipuri de peisaje geografice

Între caracteristicile mediului și aspectul lui exterior există o legătură directă. Aceste caracteristici sunt bine surprinse în peisajul geografic. De exemplu mediul pădurilor ecuatoriale cuprinde un peisaj cu vegetație bogată, variată și etajată.

În cadrul mediului înconjurător există un element central care dă personalitate mediului și peisajului:

• relieful - pentru mediul și peisajul montan
• apa - pentru mediul și peisajul: lacurilor, deltelor, fluviilor
• gheața - dacă discutăm de mediul și peisajul Groenlandei sau al Antarcticii
• vegetația - când vorbim de mediul și peisajul corespunzător din taiga etc

Mediul și peisajul se caracterizează și prin dinamică și prin evoluție. În urma evoluției, mediile și peisajele se pot modifica temporar sau definitiv.

Amintim în acest sens:

• eroziunea terenurilor - determinată de agenți externi (vânt, precipitații, om), cu efecte asupra scurgerii, a rețelei hidrografice, a vegetației și a solurilor
• glaciațiile - au dus la modificări asupra reliefului, a vegetației, faunei
• erupțiile vulcanice - aduc modificări rapide asupra atmosferei și asupra reliefului
• cutremurele - modifică rapid peisajul
• poluarea - aerului, apei, solului.

clasa a XI-a Tipuri de medii geografice

 Caracteristicile mediului înconjurător diferă în funcție de componentele sale, de evoluția acestora și de modul de interacțiune cu sistemele exterioare mediului.

La nivelul planetei se disting următoarele medii geografice:

• mediul pădurilor ecuatoriale
• se dezvoltă între 5-10° lat N/S
• temp de 24-26° C
• pp de 2000 mm/an
• vegetația este luxuriantă și etajată (40 m înălțime) și cuprinde mahonul, palisandrul, acaju
• fauna bogată: maimuțe, păsări, insecte
• soluri lateritice

• mediul pădurilor musonice
• Asia de S și SE
• 2 anotimpuri: unul ploios, unul secetos
• temp 20-30° C
• veg etajată (30 m), teckul
• fauna diversificată, reptile

• mediul savanelor
• Africa, America de S, Asia
• 2 anotimpuri (secetos/ploios)
• veg: ierburi (1-3 m), arbori (baobabul, acacia)
• fauna: ierbivore și carnivore (elefantul, girafa, leul)
• soluri roșii de savană

• mediul deșerturilor tropicale
• se formează în lungul tropicelor
• temp ziua de 40°C, noaptea 0° C
• pp sub 200 mm/an
• oaze

• mediul mediteranean
• S Europei
• ierni ploioase, veri secetoase
• veg pinul de Alep, maquis, gariga
• fauna: broasca țestoasă, vipera cu corn
• soluri terra rosa

• mediul stepelor
• E Europei, C Asiei
• ierburi și ierbivore
• cernoziomul 
• mediul forestier
• foioase și conifere
• N Americii, N Europei, N Asiei
• solurile sunt brune de pădure și podzolurile 

pădurile din zona temperată

taigaua 

• mediul montan
• impune etajarea climei și a vegetației (temperatura scade cu altitudinea, precipitațiile cresc cu altitudinea)