Toponime cu poveste: Carpații

Decupajul a fost realizat utilizând harta Le Royaume de Hongrie ou se trouvent La Transilvanie, La Moldavie, La Valaquie, L’esclavonie, La Bosnie, La Servie et la Bulgarie & C. chez Chiquet, A Paris, 1719 (sursa: https://nelucraciun.wordpress.com/harti-istorice/)

Când spunem Carpați, ne gândim imediat la munții noștri, care străjuiesc România și dau identitate geografică și culturală acestui spațiu. Dar de unde vine numele lor și ce povești ascunde?

Originea numelui

Cuvântul Carpați are rădăcini vechi, cel mai probabil din limbile traco-dacice. Mulți cercetători îl leagă de termenul indo-european karp sau kerp, care înseamnă „piatră”, „stâncă”, „munte”. Această legătură etimologică reflectă chiar aspectul dur și stâncos al masivelor.

În izvoarele istorice apar denumiri variate:

• Carpates montes – la geograful Ptolemeu (sec. II d.Hr.);

• Karpathos – în izvoare grecești;

• Carpathicus – în texte latine medievale.

Numele a fost asociat și cu tribul dacilor carpi, atestat în izvoarele romane, care locuia la poalele estice ale munților.

Răspândirea toponimului

Interesant este că termenul „Carpați” nu este specific doar României: întreaga arcadă carpatică (Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Serbia) poartă aceeași denumire, sub forme adaptate fiecărei limbi:

• slovacă: Karpaty

• poloneză: Karpaty

• maghiară: Kárpátok

• ucraineană: Karpaty

Un nume cu rezonanță culturală

În cultura românească, Carpații nu sunt doar un toponim geografic. Ei simbolizează rezistența, identitatea și frumusețea naturală. Poeți, scriitori și istorici i-au menționat ca loc de refugiu, dar și ca axă a neamului.

Concluzie

Toponimul Carpați este o dovadă vie a felului în care un cuvânt străvechi a supraviețuit veacurilor și a rămas un nume comun pentru o întreagă regiune a Europei Centrale și de Est.