Raportul nord-sud
Mult timp s-a discutat despre împărțirea lumii în 2 mari areale: nordul (mai dezvoltat) și sudul (în curs de dezvoltare și mai slab industrializat).
Astăzi, această împărțire a lumii nu mai reflectă realitatea: în primul rând China, care aparține „sudului” reprezintă astăzi motorul dezvoltării economice pe plan mondial; țări din spațiul ex-sovietic incluse în „nord” sunt de fapt slab dezvoltate; unele țări din emisfera sudică au fost incluse în „nord” (Australia, Noua Zeelandă) sau țări din zona Golfului Persic care au un nivel ridicat de dezvoltare.
Există o serie de caracteristici specifice celor 2 areale: nordul dispune de o civilizație de tip occidental, urbanizată și parcurge un regres în ceea ce privește dinamica populației; sudul are o dezvoltare demografică accelerată, o populație predominant rurală și o agricultură în mare parte de subzistență.
Organizarea spațiului mondial
- presupune atât elemente de nogociere cât și elemente supuse unor decizii personale, arbitrare.
- a devenit o problemă globală;
- se realizează în cadrul statelor.
Studiu de caz Brazilia.
Elementele naturale care influențează amenajarea teritorială sunt: întinderea mare a țării (8,5 mil kmp), resurse naturale diversificate (minereuri de fier, cupru, plumb, zinc, cărbuni), populația (cca 200 mil loc) concentrată în special pe litoralul SE, mare parte din suprafață este slab valorificată.
Amenajarea teritorială a pornit din SE, de pe litoral. Aici se află și cele 3 mari centre urbane/industriale (Sao Paulo, Rio de Janeiro și Belo Horizonte). A urmat partea din imediata vecinătate, suprapusă peste Podișul Braziliei unde a fost construită noua capitală Brasilia. Urmează a fi amenajate întinse suprafețe spre NE și spre NV (Nordul Amazoniei).
