Toponime cu poveste: Prut

Fluviul Prut străbate o parte importantă a Europei de Est, având nu doar un rol geografic, ci și istoric și cultural. Izvorăște din Munții Carpații Păduroși la o altitudine de peste 1.000 m și curge pe o distanță de aproximativ 953 km, marcând o bună parte din granița României cu Republica Moldova, înainte de a se vărsa în Dunăre, la est de Galați.

Râul Prut curgând în apropiere de Drânceni

De la Cezar Suceveanu - Operă proprie, CC BY 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=10024256

Originea numelui

Etimologia hidronimului Prut este încă disputată:

• O ipoteză îl leagă de vechiul termen traco-dacic Porata sau Pruthos, care însemna „apa grăbită” sau „râul repede”.

• O altă teorie îl pune în legătură cu vechi cuvinte slave, unde prutŭ însemna „pârâu”, dar și „nuia, țăruș”, sugerând un râu șerpuitor și plin de obstacole.

• În izvoare antice, fluviul apare ca Pyretus sau Porata, confirmând rădăcinile sale vechi.

Rol istoric

Prutul a fost deseori linie de graniță și element de dispută geopolitică. După 1812, prin Tratatul de la București, Prutul a devenit frontieră între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, separând Basarabia de Moldova istorică. Mai târziu, în secolul XX, el a continuat să marcheze delimitări politice, fiind până astăzi fluviu de frontieră.

Geografie și importanță actuală

Astăzi, Prutul nu este doar un element natural, ci și o punte între comunități. Pe malurile sale se află orașe precum Ungheni, Cahul și Galați. Fluviul are rol ecologic major, adăpostind ecosisteme acvatice valoroase, dar și rol economic – alimentare cu apă, agricultură, energie hidro și turism.

Prutul în cultură și folclor

Prutul apare în numeroase cântece populare, poezii și balade. Deseori simbolizează granița, dorul și despărțirea, mai ales în contextul istoric al separării Basarabiei de Moldova. Totodată, el este și un „râu al prieteniei”, fiind astăzi loc de întâlnire între comunitățile românești și moldovenești.

---

Prutul nu este doar un fluviu, ci un martor tăcut al istoriei, al identității și al legăturilor dintre oameni.

Toponime cu poveste: Iași

Orașul Iași, capitala istorică a Moldovei și unul dintre cele mai importante centre culturale și universitare ale României, ascunde în numele său o istorie fascinantă.

Originea numelui

Toponimul Iași a stârnit multe discuții de-a lungul timpului, iar specialiștii au propus mai multe ipoteze:

1. Tribul iazigilor – unii istorici leagă numele de tribul sarmatic al iazigilor (Iazyges), populație migratoare care a trecut prin spațiul carpato-danubiano-pontic în Antichitate.

2. Populația alanică „iași” – alți cercetători consideră că numele ar proveni de la un grup de alani (populație de origine iraniană) cunoscuți sub numele de iași, care s-ar fi așezat temporar în zonă.

3. Ipoteza slavă – există și varianta ca numele să aibă origini slave, legat de rădăcina jas- sau ias-, care se referă la lumină, strălucire.

Mențiuni istorice

• Prima atestare documentară a Iașilor datează din 1408, într-un document emis de domnitorul Alexandru cel Bun.

• Numele apare în surse străine sub diverse forme: Jassy, Yassy, Iassi.

Iași – de la toponim la simbol cultural

Dincolo de originea sa incertă, numele Iași a devenit sinonim cu istoria Moldovei medievale și cu dezvoltarea culturală a României moderne. Orașul a fost capitală domnească, locul Unirii din 1859, centru universitar și literar. Astăzi, Iașul este văzut nu doar ca un toponim, ci ca un simbol al culturii și spiritualității românești.

Concluzie

Fie că provine de la iazigii antici, de la alanii numiți „iași” sau dintr-o rădăcină slavă, toponimul Iași a rezistat veacurilor și a devenit un nume de referință în identitatea națională a României.

Frescă preistorică uriașă care arată oameni alături de animale din Epoca de Gheață, descoperită în pădurea Amazoniană

Mii de picturi rupestre care înfățișează animale din ultima epocă de gheață precum mastodonți au fost descoperite de cercetători în pădurea Amazoniană, relatează CNN.
Picturile au fost create în urmă cu aproximativ 11.800-12.600 de ani, potrivit unui comunicat de presă remis de cercetătorii de la Universitatea Exeter din Marea Britanie.

Picturile se întind pe trei stânci diferite, cea mai mare dintre acestea - cunoscută drept Cerro Azul, având 12 panouri diferite și mii de pictografe individuale.

Arta rupestră descoperită în zona Serranía La Lindosa din Columbia arată că locuitorii preistorici din regiune au coabitat cu megafauna din Epoca de Gheață, picturile reprezentând ceea ce par a fi leneși uriași, mastodonți, camelide sau cai.

„Acestea sunt imagini cu adevărat incredibile, produse de oamenii care au trăit cel mai timpuriu în vestul Amazoniei”, afirmă Mark Robinson, arheolog la Universitatea Exeter.

„Picturile oferă o mică imagine vie și palpitantă a vieții acestor comunități. Este incredibil pentru noi să ne gândim astăzi că ei au trăit alături de și vânat erbivore uriașe, din care unele aveau dimensiunea unei mașini mici”, a adăugat acesta.

Alte picturi înfățișează figuri umane, forme geometrice și scene de vânătoare, precum și animale ca aligatori, lilieci, maimuțe, căprioare, tapiri, broaște țestoase, șerpi și porci spinoși.

Picturile roșii realizate cu pigmenți extrași din ocru reprezintă una din cele mai mari colecții de artă rupestră descoperite vreodată în America de Sud.
La momentul în care acestea au fost realizate Amazonia se transforma dintr-o zonă mixtă de savană, păduri tropicale și arbuști spinoși în pădurea Amazoniană pe care o cunoaștem în prezent.
Experții afirmă că artiștii preistorici ar fi exfoliat rocile cu ajutorul focului pentru a aplatiza suprafațele pe care urmau să picteze.

Deși aceste picturi sunt expuse intemperiilor, ele sunt protejate de rocile de deasupra, ceea ce a făcut ca arta rupestră din Serranía La Lindosa să conservată într-o stare mult mai bune decât alte exemple descoperite în Amazonia.

Unele din picturi au fost realizate la înălțimi atât de ridicate pe stânci încât „ar fi fost nevoie de scări speciale construite din resursele pădurii” pentru a le crea, potrivit comunicatului de presă al cercetătorilor.

Oamenii care le-au pictat erau vânători-culegători care se hrăneau cu fructele palmierilor și copacilor, precum și cu aligatori și pești piranha pescuiți în râurile din apropiere.

Rămășițele de oase și plante arată că aceștia consumau de asemenea șerpi, broaște, rozătoare și mamifere tatu.

„Aceste picturi rupestre sunt o dovadă spectaculoasă a modului în care oamenii au reconstruit terenul, cum au vânat, cules și pescuit”, afirmă José Iriarte, profesor de arheologie la Exeter.

„Este probabil ca arta să fi fost o parte importantă a culturii și un mod pentru oameni de a se conecta social. Picturile arată cum oamenii ar fi trăit printre giganți, acum animale dispărute, pe care i-au vânat”, a adăugat acesta.

„Nivelul de detalii cu privire la faună a fost incredibil”, a mai afirmat Iriarte.

sursa: FOTO „Cu adevărat incredibil”: Frescă preistorică uriașă care arată oameni alături de animale din Epoca de Gheață, descoperită în pădurea Amazoniană - Arheologie - HotNews.ro