Ceahlăul, denumit adesea „Muntele Sfânt al Moldovei”, este unul dintre cele mai cunoscute masive montane din România și un toponim încărcat de legendă, istorie și spiritualitate.
Originea numelui
Etimologia denumirii Ceahlău a fost intens discutată de istorici și lingviști. Printre ipotezele principale:
-
proveniență din slavă, de la čahl = „piatră, stâncă” + sufixul -ău;
-
o posibilă legătură cu termenul dac „peatră”/„piatră sacră”, având în vedere vechimea locuirii zonei;
-
asocieri populare cu expresia „stâlp de piatră” sau „cetate de piatră”.
Indiferent de origine, numele transmite ideea de masivitate, rezistență și monumentalitate.
Semnificație culturală și spirituală
-
Munte sacru: încă din Antichitate, Ceahlăul era văzut ca un munte sacru al dacilor, posibil legat de cultul lui Zamolxis.
-
Loc de pelerinaj: în fiecare an, la 6 august, mii de pelerini urcă muntele pentru sărbătoarea Schimbării la Față. Fenomenul optic cunoscut ca „Umbra piramidei” face ca muntele să proiecteze o umbră triunghiulară perfectă asupra văilor din jur.
-
Literatură și artă: Ceahlăul apare în scrierile lui Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri sau Calistrat Hogaș și este imortalizat în numeroase picturi și fotografii.
Toponime derivate
-
Comuna Ceahlău (jud. Neamț), aflată la poalele muntelui.
-
Lacul Izvorul Muntelui (Bicaz), adesea numit și „marea dintre munți”, care completează peisajul ceahlăuan.
-
Numele Ceahlău a fost preluat și de diverse instituții culturale, școli sau asociații din Moldova.
Curiozitate
Ceahlăul este singurul munte din România care are o zi dedicată: 6 august – Ziua Muntelui Ceahlău, recunoscută prin lege.
Concluzie
Toponimul Ceahlău nu desemnează doar un munte, ci un simbol al identității românești, un loc unde istoria, legenda și natura se împletesc într-un mod unic.
