De la geografie la mit: Cine dă numele unui gigant?
Munții Parâng – cel mai mare masiv montan din România ca suprafață și, cu Vârful Parângul Mare (2519 m), al patrulea vârf ca înălțime din Carpații Românești – domină orizontul Olteniei și al Transilvaniei.
Dar de unde provine acest nume sonor și enigmatic? Oricine străbate crestele sale masive, brăzdate de căldări glaciare spectaculoase (precum cele care adăpostesc Lacurile Gâlcescu sau Roșiile), simte o energie veche, un secret al pietrelor.
Etimologia toponimului Parâng nu este unanim acceptată, dar se polarizează în jurul a două teorii majore: una care ține de mitologia dacică și cea greacă, și alta pur geografică.
Teoria 1: PHARANX, Craiul legendar (rădăcini mitologice)
Cea mai spectaculoasă și mai populară teorie leagă toponimul Parâng de o figură mitică din Antichitate.
Contextul:
Numeroși istorici și etimologi, printre care și Nicolae Densușianu în monumentala sa lucrare „Dacia Preistorică”, au susținut o origine pelasgă sau daco-getică a numelui.
Toponimul:
Parâng ar proveni de la PHARANX (sau Parangos), un nume menționat de scriitorul grec Eschil în tragedia sa Prometeu înlănțuit.
Conform legendei preluate, Zeus l-ar fi pedepsit pe titanul Prometeu (cel care a furat focul zeilor și l-a dat oamenilor) înlănțuindu-l pe o stâncă înaltă din Sciția, pe care grecii o numeau PHARANX.
Deși locul clasic al pedepsei este Caucazul, unii specialiști români au identificat acest munte PHARANX cu masivul românesc, asociind toponimul cu o figură regală sau divină din panteonul geto-dac.
Legenda locală (Momârlanii): Momârlanii, considerați urmași direcți ai dacilor, păstrează și astăzi o legendă conform căreia masivul ar fi fost stăpânit de un Crai puternic pe nume Parâng, care, după moartea sa, s-ar fi transformat chiar în muntele cu același nume.
Teoria 2: Pharangos / Părâng – Geografia reliefului (rădăcini lingvistice)
O a doua teorie, mai pragmatică și susținută de geografi, se bazează pe forma reliefului și pe vocabularul arhaic.
Toponimul:
Numele ar putea proveni din cuvântul grecesc vechi pháranks, pronunțat Pharangos la nominativ.
Acest termen înseamnă „groapă”, „căldare”, „scobitură” sau „prăpastie adâncă” – o descriere perfectă a numeroaselor căldări glaciare și a văilor adânci (precum Defileul Jiului sau Cheile Oltețului) care brăzdează masivul Parâng.
Geograful Ion Conea este cel care a susținut această etimologie, considerând că structura geomorfologică i-a inspirat pe localnici (sau pe grecii antici) în denumirea muntelui.
Conexiunea populară: Unii lingviști fac legătura și cu termenul românesc regional „părâng” sau „parangină”, care înseamnă „loc lipsit de vegetație”, „paragină” sau „iarbă montană rară” – caracteristici frecvente ale crestelor alpine înalte.
Concluzie
Indiferent dacă Parângul poartă numele unui Crai geto-dac transformat în stâncă sau a formelor sale glaciare care arată ca niște „gropi” uriașe, cert este că masivul și-a păstrat un aer de mister.
Când străbați Transalpina pe crestele Parângului sau urci către Vârful Parângul Mare, gândește-te că ești nu doar pe unul dintre cei mai înalți munți ai României, ci și pe un toponim care ne conectează direct cu legendele și limbajul lumii antice!
