Situată între Dunăre și Marea Neagră, Dobrogea este una dintre cele mai vechi și fascinante regiuni ale României, cu o istorie marcată de diversitate culturală și etnică. Dar de unde vine numele acestei provincii?
Originea numelui
Există două ipoteze principale privind toponimul Dobrogea:
-
Ipoteza medievală – numele ar proveni de la Dobrotici, un despot bulgar din secolul al XIV-lea, care a condus teritoriul dintre Dunăre și Mare. De aici, „Țara lui Dobrotici” ar fi devenit Dobroticiia și apoi Dobrogea.
-
Ipoteza slavă – unii lingviști consideră că numele are origine slavă, derivând din cuvântul dobro, care înseamnă „bun” sau „pământ roditor”. Astfel, Dobrogea ar putea însemna „pământ bun” sau „ținut fertil”.
Mărturii istorice
Toponimul apare în documente otomane și bizantine din Evul Mediu, sub diferite forme (Dobrotiça, Dobruja). În limbile vecinilor, numele a fost adaptat:
-
turcă: Dobruca
-
bulgară: Добруджа (Dobrudja)
-
rusă/ucraineană: Добруджа
Dobrogea – un ținut cu identitate multiplă
Regiunea nu este doar un toponim istoric, ci și un spațiu de întâlnire a popoarelor: greci, romani, bizantini, bulgari, turci, tătari, români. Această diversitate a lăsat urme în cultură, gastronomie, arhitectură și în însăși identitatea locală.
Concluzie
Fie că provine din numele unui conducător medieval sau din rădăcina slavă dobro, Dobrogea a rămas peste secole un toponim care evocă fertilitatea, diversitatea și frumusețea acestui colț unic al României.
