sâmbătă, 23 februarie 2013

Populația Europei

POPULAŢIA ŞI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE

EUROPA
a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade distincte:
- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III, 80 mil. locuitori în anul 1500 şi 140 mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii, invaziile popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de revoluţia industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900 populaţia Europei a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în 2004 să înregistreze 706 mil. de locuitori (cu includerea populaţiei Federaţiei Ruse, dar fără includerea părţii europene a Turciei).

b. Distribuţia spaţială a populaţiei
        Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali, factorii tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul doi după Asia.
         Pe state există densităţi medii diferite: state cu densităţi medii de peste 200 loc./km2 (Germania, Belgia, Olanda, Regatul Unit); state cu densităţi între 150-200 loc/km2 (Italia, Elveţia, Danemarca), state cu densităţi cuprinse între 100-150 loc/km2 (Portugalia, Franţa, Polonia, etc.), state cu densităţi cuprinse între50-100 loc/km2 (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia etc.) şi state cu densităţi sub 50 loc/km2 (Islanda, Norvegia, Finlanda, F. Rusă).
Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km2), iar cea mai mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
       Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul şi sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200 loc./km2 (Europa de Vest şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică, Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică).

c. Mişcarea naturală a populaţiei
       Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
       Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalităţii între 15 şi 20‰ în Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse ale natalităţii sub 10 ‰ în Austria, Germania, Ungaria, România, Rusia, şi chiar de 8-9‰ în Bulgaria, Ucraina.
Bilanţul natural al populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1‰), Ucraina (-6,2‰), Rusia (-4,8‰), Belarus (-4,7‰), România (-2‰).

d. Speranţa de viaţă
În Europa speranţa de viaţă este de 70 de ani.
Pe state apar diferenţieri mari: în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la femei; în Elveţia 84 de ani la femei.
În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranţei medii de viaţă ca urmare a degradării nivelului de trai.

e. Mobilitatea teritorială a populaţiei
       După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la colonizarea „lumii noi”.
       Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o tendinţă inversă (locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii către Marea Britanie, Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
       După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa Occidentală.
       Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind racolate spre ţările dezvoltate vest europene).

f. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
      Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei în vârstă de peste 60 de ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18 %), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda, Irlanda, Cipru (20 %).

g. Structura profesională a populaţiei
      Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate în sfera serviciilor.

h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.

i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul, protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman prezent în Albania.

ROMÂNIA

a. Evoluţia numărului de locuitori
In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în 1912 la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 21,7 mil. de locuitori.

b. Mişcarea naturală a populaţiei

După 1989 s-a produs o scădere a natalităţii de la 16 ‰ la10 ‰ în 2004 ca urmare a reducerii ratei fertilităţii.
În aceeaşi perioadă mortalitatea a crescut de la 10,6 ‰ la 12,7 ‰ (în 1996) şi 11,9 ‰ (în 2004), pe fondul ponderii ridicate a populaţiei de vârsta a treia şi a scăderii nivelului de trai.
Bilanţul natural (sporul natural) a scăzut de la 5,3 ‰ în 1989 la -2,7 ‰ în 2002 şi -1,9 ‰ în 2004, -1,9 în 2006.

c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
Exodul rural-urban din perioada 1960-1989 a favorizat migraţiile definitive de la sate spre capitală şi oraşele mari (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi, Cluj).
După 1989 centrele de atracţie au rămas marile oraşe şi municipiul Bucureşti, dar în limite mai reduse.
S-a înregistrat o migraţie dinspre oraşele mici şi mijlocii spre mediul rural.
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate din Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia, Spania, Germania, Marea Britanie.

d. Densitatea populaţiei
În anul 2004 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 90,9 loc/km2, iar în 2006 de 89,2 loc/km2.
Densitatea medie a populaţiei pe judeţe evidenţiază următoarele categorii: între 30-40 loc/km2 (judeţele Tulcea şi Caraş Severin), valorile cele mai mari înregistrându-se în oraşele mari (Bucureşti, 8093 loc/km2 în 2004).

e. Structura pe grupe de vârstă
Între 1970 şi 2005 s-a înregistrat un declin al populaţiei tinere (scăderea ponderii populaţiei tinere de la 26 % în 1970 la 16 % în 2005) şi o creştere a ponderii populaţiei de vârsta a treia de la 7 % în1970 la 14 % în 2005.

f. Structura profesională a populaţiei
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în structura profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este de 38 %, în agricultură de 32 % şi în industrie 25 %.
Aproximativ 5,1 % din populaţia de peste 65 de ani este ocupată în muncă.

g. Structura etnică

Din totalul populaţiei României, în anul 2002 ponderea populaţiei pe naţionalităţi era următoarea: 89,5 % români, 6,6 % maghiari, 2,5 % rromi, 0,3 % germani şi 1,1 % alte naţionalităţi.

h. Structura pe medii (rural/urban)
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală de 45 % din populaţia totală a României.

i. Alte aspecte
Asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziţiei demografice.
Cea mai numeroasă generaţie din istoria României a fost cea născută în perioada 1967-1968, când s-au născut 550.000 de persoane.

Resursele României

Resursele României

Petrolul - se extrage din următoarele areale:

Subcarpaţi: Moldovei (Depresiunea Tazlău-Caşin), de Curbură (Depresiunea Berca-Sărata Monteoru, Urlaţi-Câmpina-Moreni), Getici (între Olt şi Jiu);
Câmpia Română: Călmăţui, Brăilei, Ploieşti-Târgovişte, Piteştiului, Găvanu-Burdea, Boianului, Romanaţilor;
Podişul Getic: Hulubeşti, Bogaţi, Moşoaia, Zătreni, Brăteşti;
Câmpia de Vest: S-E Aradului, N-E Timişoarei, Vingăi, Nădlac, Jimbolia;
Platforma continentală a Mării Negre.

Gaze naturale – se găsesc în pământ sub două forme: gaz de sondă şi gaz metan.

Gazul metan – se extrage din structuri geologice numite domuri, în Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor);
Gazele asociate - localizate în structurile ce conţin petrol din: Subcarpaţii de Curbură, Podişul Getic, Câmpia Brăilei, Câmpia Ploieşti-Târgovişte, Câmpia Ialomiţei).
Centre de extracţie a gazelor naturale: Mediaş, Copşa Mică, Luduş, Glodeni, Slănic Moldova, Dărmăneşti, Băicoi, Urlaţi, Plopeni, Videle, ş.a.

Cărbunii – folosiţi la fabricarea coxului (la obţinerea fontei, combustibililor, în centrale termoelectrice). Sunt împărţiţi în două categorii:

Cărbuni superiori: huilă: bazinul Petroşani, Munţii Banatului (Anina şi Cozla); antracit – Schela.
Cărbuni inferiori: lignit: Podişul Getic (bazinul Motru-Rovinari, Platforma Olteţ), Munţii Banatului (Anina), Subcarpaţii de Curbură, Munţii Baraolt (din Carpaţii Orientali), Depresiunea Vad-Borod (Munţii Apuseni); cărbune brun – depresiunile: Comăneşti (din C. Orientali), Brad (Munţii Apuseni), Almaş (Pod. Transilvaniei); turbă – în Depresiunea Dornelor.

Uraniul – în Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali (Crucea).

Minereuri de fier Harghita - Lueta, Băişoara-Cluj, Munţii Poiana Ruscă

Minereuri auro-argentifere (aur şi argint): în Munţii Metaliferi (Săcărâmb, Bucium, Baia de Arieş, Roşia Montană, ş.a.), Munţii Gutâi (Cavnic).

Minereuri complexe (Cu, Pb, Zn, Al): Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei şi în Munţii Apuseni.

Aluminiul – se extrage din bauxită, care este exploatată din Munţii Pădurea Craiului

Transporturile Europa și România

Sisteme de Transport - Clasa a XII-a

Explorează tipurile de transport și principalele caracteristici ale Europei și României.

Transporturile în Europa

Rețeaua feroviară: 360.000 km, 45% electrificată; trenul TGV: 350 km/h; Orient Expres.
Rețeaua rutieră: 6,6 mil. km, autostrăzi dense în vest, extindere în est.
Parcul auto: 230 milioane autoturisme, 40 mil. vehicule comerciale.
Transport maritim: porturi mari – Rotterdam, Hamburg, Constanța, etc.
Transport fluvial: Rin, Dunăre, Volga, Tamisa; porturi fluviale importante.
Transport aerian: 10,3% din traficul mondial; aeroporturi majore – Heathrow, Frankfurt, Charles de Gaulle.
Transporturi speciale: conducte, linii electrice, telecomunicații.

Transporturile în România

Transport feroviar și rutier dominant.
Nod principal: București – 9 magistrale feroviare și 10 rutiere.
Coridoare paneuropene: IV, VII, IX.
Transport fluvial: Dunăre, Bega, Prut.
Transport maritim: Constanța, Mangalia, Năvodari, Sulina.
Transport aerian: Aeroporturi principale – Henri Coandă, Aurel Vlaicu, Mihail Kogălniceanu, Timișoara, Cluj-Napoca, Arad.

Quiz Interactiv

1. Care este lungimea rețelei feroviare din Europa?

2. Care este cel mai mare port din România?

PROBLEMA ENERGIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ÎN ROMÂNIA

🔋 PROBLEMA ENERGIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI ÎN ROMÂNIA

🌍 1. Context general

Uniunea Europeană produce aproape o treime din energia electrică mondială, dar dispune de resurse proprii limitate. Din această cauză, multe state membre depind de importurile de hidrocarburi din zone precum Orientul Apropiat, Marea Caspică sau Asia Centrală.

Principalele rezerve din spațiul european:

Marea Nordului – petrol și gaze naturale (Regatul Unit, Olanda, Norvegia);
Polonia, Cehia, Germania – cărbune;
România – resurse moderate de petrol, gaze și hidroenergie.

⚡ 2. Sursele de energie utilizate în U.E.

Ponderea diferitelor surse variază de la o țară la alta:

Cărbune – Germania, Polonia, România, Bulgaria;
Petrol – Austria, Belgia, Franța, Ungaria;
Energie nucleară – Franța, Bulgaria, Lituania;
Hidroenergie – Suedia, România;
Energie eoliană și solară – Austria, Spania, Danemarca.

Resursele neconvenționale (maree, geotermală, eoliană) au o pondere redusă, dar sunt în creștere.
➡️ România este dependentă energetic în proporție de circa 40%.

🔄 3. Tendințe în politica energetică europeană

Uniunea Europeană urmărește o tranziție spre energie curată și sustenabilă, având câteva direcții clare:

Reducerea utilizării cărbunelui din cauza poluării ridicate;
Creșterea ponderii energiei nucleare, sub control strict;
Interconectarea rețelelor de transport al petrolului, gazelor și electricității între state;
Promovarea surselor regenerabile și a biocombustibililor;
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, conform Protocolului de la Kyoto.

🧭 4. Politica energetică comună a U.E.

În anul 2007, Comisia Europeană a lansat două documente importante:

📘 Pachetul de măsuri (10 ianuarie 2007):

realizarea unei piețe comune a gazului și electricității;
interconectarea conductelor și a liniilor electrice dintre țările membre;
investiții în energie curată și tehnologii moderne;
monitorizarea centralelor nucleare din spațiul european.

📗 Cartea Verde (8 martie 2007): stabilește direcțiile unei politici energetice comune.

🎯 Obiectivele Uniunii Europene:

reducerea emisiilor de CO₂ cu 20% până în 2020;
cu 30% până în 2030;
și cu 60–80% până în 2050;
diversificarea surselor și creșterea eficienței energetice.

🇷🇴 5. Situația energetică a României

România deține resurse proprii (petrol, gaze naturale, cărbune, hidroenergie), dar nu suficiente pentru consumul intern.

creșterea ponderii energiei regenerabile (solar, eolian);
menținerea producției în hidrocentrale (Porțile de Fier, Vidraru);
investiții în centrale nucleare – Cernavodă.

💡 ACTIVITATE INTERACTIVĂ

👉 Accesează harta interactivă a surselelor de energie din Europa: Our World in Data – Energy Mix

Analizează:

Ce țări se bazează pe energia nucleară?
Ce loc ocupă România în producția de energie regenerabilă?
Ce avantaje are diversificarea surselor energetice?

Lecție pentru clasa a XII-a – realizată în cadrul opționalului Geografie economică europeană

Economia Europei - caracteristici

ACTIVITATILE ECONOMICE – CARACTERISTICI GENERALE

Europa concentrează toate activităţile economice prezente pe întinsul Globului;

se caracterizează printr-o economie dezvoltată;
spre deosebire de celelalte continente, serviciile sunt dominante, atât în ponderea populaţiei ocupate, cât şi în realizarea PIB-ului, urmate de industrie, pe ultimul loc situându-se activităţile primare (în principal agricultura);
cele mai multe state europene sunt dependente de importul de materii prime, în principal din afara continentului (excepţie Rusia şi, parţial, Marea Britanie, Norvegia, Ucraina);
gradul de industrializare, deşi variat, este ridicat în majoritatea ţărilor continentului;
industria, foarte dinamică, se reorientează, în ultimul timp, spre ramurile de vârf, renunţând treptat la subramurile demodate sau poluante, de regulă mari consumatoare de resurse;
agricultura este, într-o mare măsură, intensivă şi performantă, mai ales în ţările Europei de Vest, de Nord-vest şi Centrale;
căile de comunicaţie se includ într-o reţea complexă, modernă şi diversificată, cu o mare densitate;
activităţile comerciale şi turistice plasează Europa pe primul loc între continentele lumii, au o dinamică amplă, iar eficienţa acestora variază în limite foarte largi, de la o ţară la alta, ţările vest-europene realizând mari venituri naţionale din aceste activităţi;
în Europa se diferenţiază două categorii de state:
state dezvoltate, cu populaţie predominant urbană şi nivel de instrucţie foarte înalt;
state aflate într-o situaţie de tranziţie, cu caracteristici comune ţărilor dezvoltate (nivel de instrucţie ridicat şi unele ramuri de vârf) şi elemente ale subdezvoltării (asistenţă socială deficitară, proporţie importantă a populaţiei rurale şi eficienţă economică parţial redusă, situaţie specifică şi României;

Lecții de geografie

Pagini77