POPULAŢIA ŞI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE
EUROPA
a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade distincte:
- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III, 80 mil. locuitori în anul 1500 şi 140 mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii, invaziile popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de revoluţia industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900 populaţia Europei a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în 2004 să înregistreze 706 mil. de locuitori (cu includerea populaţiei Federaţiei Ruse, dar fără includerea părţii europene a Turciei).
b. Distribuţia spaţială a populaţiei
Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali, factorii tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul doi după Asia.
Pe state există densităţi medii diferite: state cu densităţi medii de peste 200 loc./km2 (Germania, Belgia, Olanda, Regatul Unit); state cu densităţi între 150-200 loc/km2 (Italia, Elveţia, Danemarca), state cu densităţi cuprinse între 100-150 loc/km2 (Portugalia, Franţa, Polonia, etc.), state cu densităţi cuprinse între50-100 loc/km2 (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia etc.) şi state cu densităţi sub 50 loc/km2 (Islanda, Norvegia, Finlanda, F. Rusă).
Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km2), iar cea mai mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul şi sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200 loc./km2 (Europa de Vest şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică, Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică).
c. Mişcarea naturală a populaţiei
Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalităţii între 15 şi 20‰ în Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse ale natalităţii sub 10 ‰ în Austria, Germania, Ungaria, România, Rusia, şi chiar de 8-9‰ în Bulgaria, Ucraina.
Bilanţul natural al populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1‰), Ucraina (-6,2‰), Rusia (-4,8‰), Belarus (-4,7‰), România (-2‰).
d. Speranţa de viaţă
În Europa speranţa de viaţă este de 70 de ani.
Pe state apar diferenţieri mari: în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la femei; în Elveţia 84 de ani la femei.
În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranţei medii de viaţă ca urmare a degradării nivelului de trai.
e. Mobilitatea teritorială a populaţiei
După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la colonizarea „lumii noi”.
Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o tendinţă inversă (locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii către Marea Britanie, Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa Occidentală.
Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind racolate spre ţările dezvoltate vest europene).
f. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei în vârstă de peste 60 de ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18 %), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda, Irlanda, Cipru (20 %).
g. Structura profesională a populaţiei
Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate în sfera serviciilor.
h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.
i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul, protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman prezent în Albania.
a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade distincte:
- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III, 80 mil. locuitori în anul 1500 şi 140 mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii, invaziile popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de revoluţia industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900 populaţia Europei a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în 2004 să înregistreze 706 mil. de locuitori (cu includerea populaţiei Federaţiei Ruse, dar fără includerea părţii europene a Turciei).
b. Distribuţia spaţială a populaţiei
Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali, factorii tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul doi după Asia.
Pe state există densităţi medii diferite: state cu densităţi medii de peste 200 loc./km2 (Germania, Belgia, Olanda, Regatul Unit); state cu densităţi între 150-200 loc/km2 (Italia, Elveţia, Danemarca), state cu densităţi cuprinse între 100-150 loc/km2 (Portugalia, Franţa, Polonia, etc.), state cu densităţi cuprinse între50-100 loc/km2 (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia etc.) şi state cu densităţi sub 50 loc/km2 (Islanda, Norvegia, Finlanda, F. Rusă).
Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km2), iar cea mai mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul şi sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200 loc./km2 (Europa de Vest şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică, Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică).
c. Mişcarea naturală a populaţiei
Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalităţii între 15 şi 20‰ în Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse ale natalităţii sub 10 ‰ în Austria, Germania, Ungaria, România, Rusia, şi chiar de 8-9‰ în Bulgaria, Ucraina.
Bilanţul natural al populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1‰), Ucraina (-6,2‰), Rusia (-4,8‰), Belarus (-4,7‰), România (-2‰).
d. Speranţa de viaţă
În Europa speranţa de viaţă este de 70 de ani.
Pe state apar diferenţieri mari: în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la femei; în Elveţia 84 de ani la femei.
În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranţei medii de viaţă ca urmare a degradării nivelului de trai.
e. Mobilitatea teritorială a populaţiei
După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la colonizarea „lumii noi”.
Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o tendinţă inversă (locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii către Marea Britanie, Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa Occidentală.
Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind racolate spre ţările dezvoltate vest europene).
f. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei în vârstă de peste 60 de ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18 %), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda, Irlanda, Cipru (20 %).
g. Structura profesională a populaţiei
Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate în sfera serviciilor.
h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.
i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul, protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman prezent în Albania.
ROMÂNIA
a. Evoluţia numărului de locuitori
In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în 1912 la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 21,7 mil. de locuitori.
b. Mişcarea naturală a populaţiei
După 1989 s-a produs o scădere a natalităţii de la 16 ‰ la10 ‰ în 2004 ca urmare a reducerii ratei fertilităţii.
În aceeaşi perioadă mortalitatea a crescut de la 10,6 ‰ la 12,7 ‰ (în 1996) şi 11,9 ‰ (în 2004), pe fondul ponderii ridicate a populaţiei de vârsta a treia şi a scăderii nivelului de trai.
Bilanţul natural (sporul natural) a scăzut de la 5,3 ‰ în 1989 la -2,7 ‰ în 2002 şi -1,9 ‰ în 2004, -1,9 în 2006.
c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
Exodul rural-urban din perioada 1960-1989 a favorizat migraţiile definitive de la sate spre capitală şi oraşele mari (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi, Cluj).
După 1989 centrele de atracţie au rămas marile oraşe şi municipiul Bucureşti, dar în limite mai reduse.
S-a înregistrat o migraţie dinspre oraşele mici şi mijlocii spre mediul rural.
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate din Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia, Spania, Germania, Marea Britanie.
d. Densitatea populaţiei
În anul 2004 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 90,9 loc/km2, iar în 2006 de 89,2 loc/km2.
Densitatea medie a populaţiei pe judeţe evidenţiază următoarele categorii: între 30-40 loc/km2 (judeţele Tulcea şi Caraş Severin), valorile cele mai mari înregistrându-se în oraşele mari (Bucureşti, 8093 loc/km2 în 2004).
e. Structura pe grupe de vârstă
Între 1970 şi 2005 s-a înregistrat un declin al populaţiei tinere (scăderea ponderii populaţiei tinere de la 26 % în 1970 la 16 % în 2005) şi o creştere a ponderii populaţiei de vârsta a treia de la 7 % în1970 la 14 % în 2005.
f. Structura profesională a populaţiei
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în structura profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este de 38 %, în agricultură de 32 % şi în industrie 25 %.
Aproximativ 5,1 % din populaţia de peste 65 de ani este ocupată în muncă.
g. Structura etnică
a. Evoluţia numărului de locuitori
In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în 1912 la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 21,7 mil. de locuitori.
b. Mişcarea naturală a populaţiei
După 1989 s-a produs o scădere a natalităţii de la 16 ‰ la10 ‰ în 2004 ca urmare a reducerii ratei fertilităţii.
În aceeaşi perioadă mortalitatea a crescut de la 10,6 ‰ la 12,7 ‰ (în 1996) şi 11,9 ‰ (în 2004), pe fondul ponderii ridicate a populaţiei de vârsta a treia şi a scăderii nivelului de trai.
Bilanţul natural (sporul natural) a scăzut de la 5,3 ‰ în 1989 la -2,7 ‰ în 2002 şi -1,9 ‰ în 2004, -1,9 în 2006.
c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
Exodul rural-urban din perioada 1960-1989 a favorizat migraţiile definitive de la sate spre capitală şi oraşele mari (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi, Cluj).
După 1989 centrele de atracţie au rămas marile oraşe şi municipiul Bucureşti, dar în limite mai reduse.
S-a înregistrat o migraţie dinspre oraşele mici şi mijlocii spre mediul rural.
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate din Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia, Spania, Germania, Marea Britanie.
d. Densitatea populaţiei
În anul 2004 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 90,9 loc/km2, iar în 2006 de 89,2 loc/km2.
Densitatea medie a populaţiei pe judeţe evidenţiază următoarele categorii: între 30-40 loc/km2 (judeţele Tulcea şi Caraş Severin), valorile cele mai mari înregistrându-se în oraşele mari (Bucureşti, 8093 loc/km2 în 2004).
e. Structura pe grupe de vârstă
Între 1970 şi 2005 s-a înregistrat un declin al populaţiei tinere (scăderea ponderii populaţiei tinere de la 26 % în 1970 la 16 % în 2005) şi o creştere a ponderii populaţiei de vârsta a treia de la 7 % în1970 la 14 % în 2005.
f. Structura profesională a populaţiei
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în structura profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este de 38 %, în agricultură de 32 % şi în industrie 25 %.
Aproximativ 5,1 % din populaţia de peste 65 de ani este ocupată în muncă.
g. Structura etnică
Din totalul populaţiei
României, în anul 2002 ponderea populaţiei pe naţionalităţi era următoarea: 89,5 % români, 6,6 % maghiari, 2,5 % rromi,
0,3 % germani şi 1,1 % alte naţionalităţi.
h. Structura pe medii (rural/urban)
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală de 45 % din populaţia totală a României.
i. Alte aspecte
Asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziţiei demografice.
Cea mai numeroasă generaţie din istoria României a fost cea născută în perioada 1967-1968, când s-au născut 550.000 de persoane.
h. Structura pe medii (rural/urban)
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală de 45 % din populaţia totală a României.
i. Alte aspecte
Asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziţiei demografice.
Cea mai numeroasă generaţie din istoria României a fost cea născută în perioada 1967-1968, când s-au născut 550.000 de persoane.
