Diferențieri climatice
Factorii care influențează clima sunt:
- altitudinea diferită a formelor de relief;
- așezarea geografică a continentului;
- curenții oceanici calzi și reci;
- dispunerea reliefului montan în lungul meridianelor;
- forma continentului.
Prin întinderea sa latitudinală (din zona arctică până în zona antactică), America are toate tipurile de climă.
Regional sau local, succesiunea climatelor specifice acestor zone sunt influențate/modificate de o serie de factori geografici, dintre care se remarcă îndeosebi relieful și curenții oceanici.
Cordiliera Americană din vestul continentului are un dublu rol:
- favorizează pătrunderea și înaintarea maselor de aer rece (polar) la latitudini mai mici: în America de Nord, înaintează iarna până spre Golful Mexic, iar în America de Sud aerul rece antarctic pătrunde spre nord până pe Platoul Brazilian și uneori chiar în zona amazoniană;
- baraj natural în calea maselor de aer umed venite dinspre Oceanul Pacific, fapt care determină precipitații mai bogate pe versanții vestici și un climat arid în podișurile intramontane.
Relieful creează diferențieri și prin altitudine, etajarea climatică fiind foarte evidentă îndeosebi în masivele ce depășesc 5 000 de m.
Curenții oceanici imprimă zonelor de coastă caracteristicile lor termice și de umiditate, cei reci determinând în anumite zone formarea deșerturilor din imediata apropiere a litoralului (Atacama, cel mai arid deșert din lume).
Diferențieri biogeografice
Principalele zone biogeografice americane sunt:
- tundra – specifică în nordul Americii de Nord, Arhipelagul Arctic și pe coastele Groenlandei;
- pădurea de conifere – ocupă areale importante din America de Nord (taigaua nord- americană) de la Oceanul Pacific la Oceanul Atlantic; aici apar și specii de arbori diferite de cele din pădurile europene (bradul Douglas etc.);
- pădurea de foioase – ocupă îndeosebi versanții Munților Apalași și regiunile învecinate;
- stepa – care poartă numele de prerie în Marile Câmpii/Great Plains (în mare parte a fost înlocuită cu terenuri agricole) și regiunile înconjurătoare și de pampas în câmpiile temperate sud-americane;
- vegetația de deșert și semideșert specifică podișurilor intracordiliere nord-americane cu climat temperat arid și semiarid (Marelui Bazin, Columbiei), Podișului Patagonia etc.;
- vegetația subtropicală cu păduri veșnic verzi (Golful Mexic, peninsulele Florida și California, sud-estul Braziliei) și asociații de tufișuri de tip chaparral (în Peninsula California) și matorral (în zona pacifică sud-americană, între 32-37° lat. S);
- vegetația de deșert și semideșert din regiunile cu climat tropical arid și semiarid (deșerturile nord-americane Sonora și Mojave; Deșertul Atacama, platourile sud-americane) unde apar numeroase specii de cactuși, yucca, agave, unele fiind endemice;
- savana – întâlnită numai în America de Sud, prezintă aspecte și denumiri diferite: llanos (în Câmpia Orinoco, vestul Podișului Guyanelor), campos (în Podișul Braziliei), caatinga (în nord-estul Podișului Braziliei);
- pădurea ecuatorială – are cea mai mare extindere în Câmpia Amazonului, unde este cunoscută sub numele de selvas);
- vegetația montană, etajată, specifică sistemului cordiliero-andin.
