pentru olimpici - faza judeteana - 5 relieful carstic

Carstul din Carpaţii Orientali este restrâns şi foarte fragmentat.
Se întâlneşte în arealul Rarău, urmat de clipe către Bicaz, Hăşmaş-Bicaz, Perşanii de Nord (bazinul Vârghiş) în sudul Rodnei şi în Bârgău. Cele mai extinse areale carstice sunt determinate de dolomite şi de calcarele mezozoice,
plasate fragmentar pe fâşia cristalino-mezozoică.
În arealul Lucina-Rarău se găsesc creste şi vârfuri piramidale (numite local
„bâtcă”), chei (Lucinei, Tatarcei, Pojorâtei, Moldovei), peştera Lilieci (în Rarău). Între vârfurile piramidale se remarcă şi Pietrele Doamnei din Rarău.
Munţii Hăşmaşu prezintă cel mai extins areal carstic din Orientali, cu cheile
Bicazului. Se compune dintr-o lungă culme, orientată nord-sud (între Bicaz şi Trotuş) şi culmi mai mici şi martori, cu lapiezuri, doline, polii etc.

În sudul Rodnei şi în Bârgău, pe calcarele sunt subţiri şi foarte fisurate, carstul este mai puţin dezvoltat. Se remarcă însă Peştera Izvorul Tăuşoarelor,
din Rodna, formată din patru galerii înguste, lungă de 5.050 m şi coborând pe o diferenţă de nivel de 350 m. Apar şi unele doline şi izbucuri.
Tot în Carpaţii Orientali a fost sesizat şi carst pe roci vulcanice (vulcanocarst), în Căliman şi în Harghita şi Depresiunea Ciucurilor .

Munţii Apuseni au carstul cel mai dezvoltat şi acesta se găseşte în următoarele
unităţi: Bihor şi împrejurimi, Pădurea Craiului, Codru-Moma, Trascău-Metaliferi.
Are cele mai multe peşteri şi avene din ţară, câmpuri mari de lapiezuri şi doline, polii, văi oarbe şi 5 gheţari subterani: Scărişoara (50.000 m3
gheaţă, în bazinul Gârda), Vârtop (bazinul Gârda Seacă), Focul Viu şi Barsa (în bazinul Crişul Pietros) şi gheţarul din avenul Borţig.
În cadrul Apusenilor se detaşează Munţii Bihorul şi Pădurea Craiului, cu cel mai
diversificat şi dezvoltat carst. Mozaicul tectonic şi petrografic din Bihor şi-a spus cuvântul în puternica fragmentare a reţelei de peşteri şi de scurgeri subterane din Padiş, Poiana Ponor, Cetăţile Ponorului şi Cheile Galbenii.
Există aici peste 200 de peşteri, între care Peştera Vântului (32 km, sub Pădurea Craiului), Meziad, Cetăţile Ponorului, Scărişoara ş.a.
chei impresionante pe văile: Roşia, Galbena , Someşul Cald, Turzii, Râmeţilor (pe Geoagiu de Nord), Intregalde, Geoagiu ş.a.

Munţii Banatului
platouri carstice complexe, chei (Caraş, Miniş, Nera), peşteri în general mici – Comarnic, Popovăţ,;
isbucuri – Caraşului, Bigăr (pe Miniş); lacul Buhui ş.a. Fâşia din Munţii Almăjului este cea care a impus Cazanele Dunării.

Carstul din Podişul Mehedinţi este dezvoltat pe o fâşie lungă de calcare
mezozoice dispusă între cele două benzi marginale de cristalin. Este un carst complex. Se evidenţiază prin prin poduri naturale (Ponoare, Casa de Piatră), depresiuni de contact litologic (Ponoare, Zăton) care uneori menţin lacuri, peşteri (Topolniţa – peste 11 km, Epuran, Bulba, Lazu, Curecea ş.a. ).

În Dobrogea de Nord carstul este moştenit de la perioade mai vechi şi se păstrează
pe porţiuni din Dealurile Tulcei şi mai ales în Podişul Babadag. Specificul exterior este dat azi de inselberguri. Apar şi chei pe Teliţa şi Taiţa, peşteri puţine (Tunel, Călugărul ş.a.), izvoare carstice (în Babadag).
Dobrogea de Sud prezintă un carst mulat de o pătură groasă de loess. Există şi doline, izvoare carstice, avene, chiar unele peşteri. Văile mai mari (Mangalia) formează chiar chei, iar majoritatea celorlalte sunt în principal seci.

Dobrogea Centrală
Şi aici există inselberguri (în special în arealul Casimcea), chei (Casimcea), doline, peşteri (La Adam) şi resturi de atoli.