Relieful
1. de notat și de învățat din manualul de geografie termenii noi de la fiecare lecție (de ex. la pag. 7, în stânga apar NOȚIUNI NOI câmpie de eroziune)
2. de analizat fiecare hartă din manual; notați și schițați grupele din Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Carpații Occidentali. Pe aceste schițe să apară toate diviziunile, rețeaua hidrografică de ordinul 1, pasurile, depresiunile și altitudinile (nu doar h max!)
subiecte bac, teste bac, resurse educationale pentru profesori si elevi, carti recomandate, jocuri si concursuri, dictionar de termeni geografici
marți, 15 februarie 2011
pentru olimpici - faza judeteana - 2
România - coordonate europene
(completări)
- punctele extreme: N Horodiștea (48°15´06´´), E Sulina (29°41´24´´), S Zimnicea (43°37´07´´), V Beba Veche (20°15´44´´)
- vecinii României: Ucraina (639,4 km), R. Moldova (681,3 km), Marea Neagră (244 km), Bulgaria (631,3 km), Serbia (544,3 km), Ungaria (444,8 km)
- lungimea granițelor: 3.190 km
(completări)
- punctele extreme: N Horodiștea (48°15´06´´), E Sulina (29°41´24´´), S Zimnicea (43°37´07´´), V Beba Veche (20°15´44´´)
- vecinii României: Ucraina (639,4 km), R. Moldova (681,3 km), Marea Neagră (244 km), Bulgaria (631,3 km), Serbia (544,3 km), Ungaria (444,8 km)
- lungimea granițelor: 3.190 km
pentru olimpici - faza judeteana
Conținuturile pentru faza județeană (lecțiile/capitolele):
1. România - coordonate europene
2. Relieful
3. clima
4. Hidrografia
5. Vegetația, fauna, solurile
6. Mediul natural - protecția și conservarea acestuia
7. Populația și așezările omenești.
1. România - coordonate europene
2. Relieful
3. clima
4. Hidrografia
5. Vegetația, fauna, solurile
6. Mediul natural - protecția și conservarea acestuia
7. Populația și așezările omenești.
vineri, 11 februarie 2011
vineri, 17 septembrie 2010
clasa a VIII a - prima lectie
Asezarea Romaniei pe Glob, in Europa.
Asezarea geografica a Romaniei...
dupa predare
tema in clasa:
1. Care din cele 3 elemente naturale care definesc Romania, este cel mai important?
Mentionati 3 argumente in acest sens.
2. Ce importanta prezinta pentru Romaniei, faptul ca este situata in zona climei temperate?
3. Cautati pe atlase 5 tari care se afla pe aceeasi paralela cu tara noastra.
4. Notati pe caiete 4 tari care au iesire la Marea Neagra.
Asezarea geografica a Romaniei...
dupa predare
tema in clasa:
1. Care din cele 3 elemente naturale care definesc Romania, este cel mai important?
Mentionati 3 argumente in acest sens.
2. Ce importanta prezinta pentru Romaniei, faptul ca este situata in zona climei temperate?
3. Cautati pe atlase 5 tari care se afla pe aceeasi paralela cu tara noastra.
4. Notati pe caiete 4 tari care au iesire la Marea Neagra.
joi, 6 mai 2010
Ion Simionescu
Ion Simionescu (n.10 iulie 1873, Fîntînele, judeţul Bacău – 7 ianuarie 1944, Bucureşti) geolog prin specializare, naturalist de mare anvergură, cu preocupări ample în geografie și biologie, profesor universitar, academician, mare popularizator al frumuseţilor naturale ale tării şi culturalizator al mulţimii.
Datorită unor împrejurări nefericite, în fragedă pruncie, când părinții săi Maria și Toader Gheorghiu au trecut la cele veșnice, este nevoit să se mute la Botoşani, la bunica dinspre mamă, unde își petrece primii ani ai copilăriei. Aici urmează cursurile primare, la şcoala nr.1, “Marchian” (1879-1833), la care a învăţat şi Nicolae Iorga, acesta fiind cu doi ani mai mare, apoi Liceul “Laurian” (1883-1890). În toamna anului 1890 se înscrie la Universitatea din Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe, unde îi are, printre profesori, pe Grigore Cobălcescu şi Petru Poni. După absolvirea facultăţii (1894) funcţionează pentru scurt timp ca suplinitor la Liceul “Laurian” din Botoşani, deoarece a plecat la Viena (1895) ca bursier al Academiei Române, pentru a se specializa în Geologie, mai exact în domeniul Paleontologiei şi unde de altfel şi-a susţinut şi doctoratul, în Filozofie, specialitatea Geologie (1898). După finalizarea doctoratului a plecat la Grenoble, unde și-a desăvârșit pregătirea în paleontologie. Revine în ţară în anul 1899 și intră prin concurs în învăţământul superior, la Catedra de Mineralogie a Universității din Iași. Activitatea neobosită depusă pe multiple planuri îi permite să se afirme plenar: profesor titular (1905), decan al Facultăţii de Ştiinţe (1910), membru titular al Academiei Române (1911), după ce fusese primit ca membru corespondent în 1907, Rector al Universităţii din Iaşi (1912 şi 1923), deputat de Botoşani (1919), Profesor la Universitatea Bucureşti (1929), Preşedinte al Academiei Române (1940) și diferite funcţii de mare răspundere în cadrul Ministerului Instrucţiunii publice.
Prin pregătirea sa ştiinţifică de geolog s-a ocupat mai ales de probleme de paleontologie şi stratigrafie, lăsînd posterităţii o operă de peste 2000 de titluri, din care 112 lucrări strict științifice, prin care a descris 707 taxoni specifici, dintre care nu mai puțin de 98 sunt noi pentru știință. A elaborat de asemenea 17 monografii paleontologice de mare valoare, în care defineşte şi denumeşte după criterii toponimice o serie de termeni stratigrafici intrați în uzanță internațională – subetaje ale Sarmațianului (Volhinian, Basarabian, Chersonian), un tratat de geologie (1927) și numeroase sinteze din diverse zone ale ţării, dar în special din trei regiuni: Dâmbovicioara, Dobrogea şi Podişul Moldovei.
Slujind universitatea ieșeană vreme de trei decenii, la catedră, în senat sau ca Rector a avut și satisfacția de a conduce primul doctorat în Geologie susţinut în România (1909) de către Gh.Macovei, ulterior și el membru al Academiei.
Ca intelectual de înaltă ţinută, Ion Simionescu a îmbinat munca de cercetare atât din domeniul Geologiei, Biologiei sau Geografiei cu o intensă activitate culturală şi de popularizare a ştiinţei.
Numeroase scrieri sunt dedicate frumuseţilor patriei şi poporului român: “prinos smerit către prea scumpa ţară, cu frumuseţi atât de mândre, cu neam vrednic, dar aşa de greu şi de des încercat”. A călătorit mult prin ţară, a ţinut sute de conferinţe, pe teme foarte variate şi în locuri foarte diferite, de la Ateneul Român din București până la Şendriceni-Dorohoi,de fiecare dată transpunând auditoriul în mijlocul evenimentelor relatate.
Dacă ar fi să-i aşezăm pe frontispiciul operei sale un dicton care să-l cuprindă în totalitate şi să ne edifice asupra resurselor care au constituit suportul realizărilor sale demne de cei mai iluştri înaintaşi ai ştiinţei şi culturii româneşti şi poate chiar universale, atunci gândul ne duce spre ceea ce el singur admira: crezul care l-a înscris pe marele Pasteur în Pantheonul geniului uman, “în ziua în care nu lucrez nimic, îmi pare că săvârşesc un furt”.
sursa: situl Universitatii "AL. I. Cuza" Iași (http://www.uaic.ro)
Datorită unor împrejurări nefericite, în fragedă pruncie, când părinții săi Maria și Toader Gheorghiu au trecut la cele veșnice, este nevoit să se mute la Botoşani, la bunica dinspre mamă, unde își petrece primii ani ai copilăriei. Aici urmează cursurile primare, la şcoala nr.1, “Marchian” (1879-1833), la care a învăţat şi Nicolae Iorga, acesta fiind cu doi ani mai mare, apoi Liceul “Laurian” (1883-1890). În toamna anului 1890 se înscrie la Universitatea din Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe, unde îi are, printre profesori, pe Grigore Cobălcescu şi Petru Poni. După absolvirea facultăţii (1894) funcţionează pentru scurt timp ca suplinitor la Liceul “Laurian” din Botoşani, deoarece a plecat la Viena (1895) ca bursier al Academiei Române, pentru a se specializa în Geologie, mai exact în domeniul Paleontologiei şi unde de altfel şi-a susţinut şi doctoratul, în Filozofie, specialitatea Geologie (1898). După finalizarea doctoratului a plecat la Grenoble, unde și-a desăvârșit pregătirea în paleontologie. Revine în ţară în anul 1899 și intră prin concurs în învăţământul superior, la Catedra de Mineralogie a Universității din Iași. Activitatea neobosită depusă pe multiple planuri îi permite să se afirme plenar: profesor titular (1905), decan al Facultăţii de Ştiinţe (1910), membru titular al Academiei Române (1911), după ce fusese primit ca membru corespondent în 1907, Rector al Universităţii din Iaşi (1912 şi 1923), deputat de Botoşani (1919), Profesor la Universitatea Bucureşti (1929), Preşedinte al Academiei Române (1940) și diferite funcţii de mare răspundere în cadrul Ministerului Instrucţiunii publice.
Prin pregătirea sa ştiinţifică de geolog s-a ocupat mai ales de probleme de paleontologie şi stratigrafie, lăsînd posterităţii o operă de peste 2000 de titluri, din care 112 lucrări strict științifice, prin care a descris 707 taxoni specifici, dintre care nu mai puțin de 98 sunt noi pentru știință. A elaborat de asemenea 17 monografii paleontologice de mare valoare, în care defineşte şi denumeşte după criterii toponimice o serie de termeni stratigrafici intrați în uzanță internațională – subetaje ale Sarmațianului (Volhinian, Basarabian, Chersonian), un tratat de geologie (1927) și numeroase sinteze din diverse zone ale ţării, dar în special din trei regiuni: Dâmbovicioara, Dobrogea şi Podişul Moldovei.
Slujind universitatea ieșeană vreme de trei decenii, la catedră, în senat sau ca Rector a avut și satisfacția de a conduce primul doctorat în Geologie susţinut în România (1909) de către Gh.Macovei, ulterior și el membru al Academiei.
Ca intelectual de înaltă ţinută, Ion Simionescu a îmbinat munca de cercetare atât din domeniul Geologiei, Biologiei sau Geografiei cu o intensă activitate culturală şi de popularizare a ştiinţei.
Numeroase scrieri sunt dedicate frumuseţilor patriei şi poporului român: “prinos smerit către prea scumpa ţară, cu frumuseţi atât de mândre, cu neam vrednic, dar aşa de greu şi de des încercat”. A călătorit mult prin ţară, a ţinut sute de conferinţe, pe teme foarte variate şi în locuri foarte diferite, de la Ateneul Român din București până la Şendriceni-Dorohoi,de fiecare dată transpunând auditoriul în mijlocul evenimentelor relatate.
Dacă ar fi să-i aşezăm pe frontispiciul operei sale un dicton care să-l cuprindă în totalitate şi să ne edifice asupra resurselor care au constituit suportul realizărilor sale demne de cei mai iluştri înaintaşi ai ştiinţei şi culturii româneşti şi poate chiar universale, atunci gândul ne duce spre ceea ce el singur admira: crezul care l-a înscris pe marele Pasteur în Pantheonul geniului uman, “în ziua în care nu lucrez nimic, îmi pare că săvârşesc un furt”.
sursa: situl Universitatii "AL. I. Cuza" Iași (http://www.uaic.ro)
duminică, 28 februarie 2010
Insula Sahalin
Stat:
Rusia
Regiune:
Orientul îndepărtat
Suprafaţa:
85.350 km²
Populaţie:
532.393 (1. ianuarie 2005)
Capitală:
Iuşno-Sahalinsk
Densitate:
6,2 locuitori pe km²
Nr. de circulaţie auto:65
Sahalin este o regiune din sud estul Rusiei (Oblast Sahalin) de care aparţine insula cu acelaşi nume (japoneză: Karafuto) fiind situată la nord de Japonia în Oceanul Pacific de nord. Regiunea (pe limba rusă: Сахалинская область) are o populaţie compusă în mare parte de ruşi (82 %), ucrainieini (6,5 %), coreeni (5 %), populaţia ainu (locuitorii vechi ai Japoniei) a fost în până în anii 1945 deportată în Japonia. Insulele aparţinătoare au fost anexate în secolul XIX Rusiei constituind un motiv de conflict cu Japonia. La sfârşitul secolului XIX lea aici se aflau lagăre de muncă forţată a deţinuţilor politici şi prinzionierilor de război. Până în anul 1945 sudul Sahalinului a aparţinut Japoniei la sfârşitul celui de al doilea război mondial Rusia ocupă şi Sahalinul de sud constituind regiunea Sahalin. In regiunea Sahalinului de nord se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale.O ramură economică importantă a regiunii o constituie industria pescuitului.
Din punct de vedere geografic se află în Marea Ohoţk având coordonatele long. 50° 17′ N. lat. 142° 58′ E.
Uzina de gaz natural lichefiat din Sahalin a fost inaugurată şi va produce efectiv din anul 2010. Capacitatea sa este de 9,8 milioane de tone de gaz, adică 4 la sută din producţia mondială. Circa 65 de procente din cantitate merg în Japonia, iar Statele Unite şi Coreea de Sud îşi împart restul.
Un cutremur puternic inregistrat pe 2 august 2007, in estul insulei Sahalin, a ridicat o portiune de 3 kilometri patrati din apele marii, a anuntat Boris Levin, seful Institutului de Geologie Marina si Geofizica al Academiei ruse de Stiinta, citat de Russia Today. Astfel, suprafaţa insulei a crescut cu 3 kmp.
Rusia
Regiune:
Orientul îndepărtat
Suprafaţa:
85.350 km²
Populaţie:
532.393 (1. ianuarie 2005)
Capitală:
Iuşno-Sahalinsk
Densitate:
6,2 locuitori pe km²
Nr. de circulaţie auto:65
Sahalin este o regiune din sud estul Rusiei (Oblast Sahalin) de care aparţine insula cu acelaşi nume (japoneză: Karafuto) fiind situată la nord de Japonia în Oceanul Pacific de nord. Regiunea (pe limba rusă: Сахалинская область) are o populaţie compusă în mare parte de ruşi (82 %), ucrainieini (6,5 %), coreeni (5 %), populaţia ainu (locuitorii vechi ai Japoniei) a fost în până în anii 1945 deportată în Japonia. Insulele aparţinătoare au fost anexate în secolul XIX Rusiei constituind un motiv de conflict cu Japonia. La sfârşitul secolului XIX lea aici se aflau lagăre de muncă forţată a deţinuţilor politici şi prinzionierilor de război. Până în anul 1945 sudul Sahalinului a aparţinut Japoniei la sfârşitul celui de al doilea război mondial Rusia ocupă şi Sahalinul de sud constituind regiunea Sahalin. In regiunea Sahalinului de nord se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale.O ramură economică importantă a regiunii o constituie industria pescuitului.
Din punct de vedere geografic se află în Marea Ohoţk având coordonatele long. 50° 17′ N. lat. 142° 58′ E.
Uzina de gaz natural lichefiat din Sahalin a fost inaugurată şi va produce efectiv din anul 2010. Capacitatea sa este de 9,8 milioane de tone de gaz, adică 4 la sută din producţia mondială. Circa 65 de procente din cantitate merg în Japonia, iar Statele Unite şi Coreea de Sud îşi împart restul.
Un cutremur puternic inregistrat pe 2 august 2007, in estul insulei Sahalin, a ridicat o portiune de 3 kilometri patrati din apele marii, a anuntat Boris Levin, seful Institutului de Geologie Marina si Geofizica al Academiei ruse de Stiinta, citat de Russia Today. Astfel, suprafaţa insulei a crescut cu 3 kmp.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Asia are un relief variat, cu forme (munți, podișuri, câmpii) și tipuri de relief (vulcanic, glaciar, carstic, deșertic). Unitățile majore...
-
Relieful Africii -este masiv, format pe un fundament (soclu) vechi (500 mil ani) - predomină podișurile (Etiopiei, Kordofan, Shaba) și dep...
-
Caracteristici ale reliefului: - relieful este variat (munți, podișuri, câmpii); - tipuri de relief diversificate: glaciar, vulcanic, carst...
-
Apele curgătoare caracteristici: - rețeaua hidrografică este bogată, dar neuniform repartizată - alimentarea acestei rețele s...
-
Etajele climatice La nivelul țării noastre se deosebesc următoarele etaje climatice: etajul de câmpie, cu temp medii de 10-11°C și precipit...
-
Caracteristicile mediului înconjurător diferă în funcție de componentele sale, de evoluția acestora și de modul de interacțiune cu sistemel...
-
Relieful extras din ebookul Pregătire pentru BAC -Geografie Aici ne interesează câteva elemente pe care, dacă le înțelegem ...
-
Ţările vecine României Ucraina Suprafaţă: 603.700 km 2 Limite N – Belarus, Rusia E – Rusia S – M. Neagră; Rep. Moldov...
-
Deși este un continent bogat în resurse naturale și concentrează aproape 10% din populația planetei, Africa se confruntă cu o serie de prob...
-
Regiunile industriale Industria a reușit să polarizeze, în timp, celelate activități socio-economice dintr-un teritoriu ducând la structur...