Găurile negre

Prima gaură neagră ce a fost observată în mod direct, M87*, începe să-și dezvăluie secretele. Oamenii de știință au constatat că inelul format de materia care cade în gaura neagră fluctuează în timp, lucru vizibil de-a lungul celor 10 ani de observaţii, relatează Space.com, citat de Agerpres.

un articol interesant despre găurile negre - aici.

Mediul înconjurător - aspecte generale

 Elemente introductive

Spațiul din imediata noastră vecinătate formează „mediul” nostru de viață. Acest mediu care influențează activitatea societății omenești reprezintă mediul înconjurător.

Putem vorbi despre un mediu „imediat” cu care venim în contact zilnic, un mediu „apropiat” cu care interacționăm mai rar, și un mediu „îndepărtat” perceput ocazional.

Mediu înconjurător cuprinde o serie de elemente naturale (aer, apă, relief, substrat, viețuitoare, sol) și elemente antropice (populația, așezări, activități economice, poluare, infrastructură, elemente sociale, informații). Aceste componente, antropice și naturale, au elemente care se află într-o permanentă interacțiune (procese și fenomene). Ele se grupează pe mari sisteme, numite geosfere (hidrosfera, atmosfera, litosfera etc). 

Pe noi ne interesează spațiul de interferență dintre geosfere: scoarța terestră populată. Aici mediul natural interacționează cu societatea umană constituind împreună un spațiu nou. 

Marile ansambluri economice și geopolitice ale lumii - clasa a X-a

Aspecte generale

Din Antichitate până în sec XX, marile ansambluri geopolitice au fost reprezentate de imperiile coloniale. Metropolele erau cele care decideau profilul economic, culturile agricole, exploatarea resurselor din regiunile cucerite.

Din sec al XX-lea divizarea lumii s-a făcut din motive politice, ideologice, economice: lumea a fost împărțită în EST (țări comuniste cu o economie centralizată, planificată) și VEST (țări capitaliste cu economie de piață). După 1989 (Căderea Zidului Berlinului), regimurile totalitare din Europa de EST dispar și opoziția Est -Vest dispare.

Ansambluri militare

În perioada anterioară anului 1990 au existat 2 blocuri militare rivale NATO și Organizația Tratatului de la Varșovia.

NATO a fost înființată în 1949, are sediul la Bruxelles și numără 30 de membri.

Obiectivul principal este menținerea și dezvoltarea capacității individuale și colective de rezistență împotriva unui atac armat, apărarea păcii, descurajarea oricărei forme de agresiune. Mai multe informații despre NATO găsiți aici.

Tratatul de la Varșovia a fost înființat în 1954, cu sediul la Moscova. A reunit 7 state (Bulgaria, Cehoslovacia, RD Germană, Polonia, România, Ungaria și URSS):

SEATO (Organizația Tratatului Asiei de SE) cu Australia, Filipine, Franța, Malaysia, Marea Britanie, Noua Zeelandă, SUA, și Marea Britanie; și

CENTO (Organizația Tratatului Central): Iran, Pakistan, Turcia, SUA, Marea Britanie) au avut, ambele o existență efemeră și s-au dizolvat.

Ansambluri economice

Atlantic - Asia - Pacific

Zona Atlanticului s-a impus datorită marilor imperii coloniale, apoi revoluția industrială a avut un rol decisiv în dezvoltarea accelerată a țărilor din V Europei și a SUA.

Din mileniul III zona Asia Pacific devine un pol de interes geoeconomic și geopolitic (China, Japonia, Coreea de Sud, Indonezia, Malayesia, Myanmar, Thailanda, Singapore)

UE

Cu cele 27 de țări componente, Uniunea Europeană continuă să joace un rol important în zona economică și geopolitică pe plan european și mondial. În cadrul UE există o piață unică, granițele sunt deschise pentru cetățenii uniunii, mărfurile circulă liber și există o monedă comună: euro.

Caracteristici economice:

• PIB egal cu al SUA
• industrie diversificată (automobile, aviaoane, electronice, nave, petrochimie, farmaceutică etc)
• locul I la exporturi și la importuri
• căile de comunicații cele mai dezvoltate din lume
• concentrează cele mai importante fluxuri turistice de pe Glob cu cele mai mari venituri din turism.
  

ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de SE)

Ocupă Peninsula Indochina și arhipelagurile Indonezian și Filipinez. Obiectivele asociației: creștere economică, progres social, dezvoltare culturală, promovarea păcii, zonă de liber schimb. Caracteristici economice:

• ritm de creștere economică rapid
• agricultură joacă un rol important (25% din producția de orez și 90% din producția de cauciuc natural)
• deține monopolul la zăcămintele și producția de staniu
• deficitară la infrastructură (transporturi)
• importantă zonă turistică mondială
  

Serviciile - clasa a X-a

Transporturile

Transporturile asigură deplasarea mărfurilor și a persoanelor, interconectarea localităților și dezvoltarea legăturilor economice și sociale cu alte țări.

Transporturile au cunoscut o creștere din a doua jumătate a secolului al XX-lea odată cu explozia demografică și economică pe care omenirea le-a înregistrat.

Caracteristicile sistemului de transporturi sunt:

• rețelele aeriene și maritime sunt tot mai dense
• diversificarea mijloacelor de transport
• viteză tot mai mare de deplasare (1000 km/h la avioanele cu reacție tip Boeing, 2000-2700 km/h la avioanele supersonice)
• aparișia trenurilor de mare viteză (250-300 km/h)
• camioanele ating 120 km/h pe autostrăzi
• creșterea capacității de transport (300.000-500.000 tdw la navele maritime și 500 locuri în aviaone).

Transporturile feroviare 

Prezintă importanță în transportul de persoane și de marfă pe distanțe medii și mari. Capacitatea, viteza și siguranța au făcut din transporturile feroviare printre cele mai importante mijloace de transport.

Apărute în sec. al XIX-lea, transporturile feroviare s-au dezvoltat în Europa și America de Nord apoi s-au răspândit și în celelalte continente. Cea mai extinsă rețea este prezentă în SUA.

Se remarcă magistralele transcontinentale:

• New York - Los Angeles,
• Boston - Chicago - Seattle,
• Jacksonville - New Orleans - Phoenix - Los Angeles
• Transandinul: Buenos Aires - Valparaiso
• Transaustralianul: Petrh - Melbourne - Sydney
• Lagos - Mombasa
• Transsiberianul: Moskova - Vladivostok (9.300 km) (alte informații aici, aici, aici și aici)
• transtibetanul: Qinghai - Tibet

Transporturile rutiere

Transporturile rutiere le completează pe cele feroviare putând ajunge în locuri mai greu accesibile.

Magistralele rutiere:

• Panamericana (27.000 km) - străbate america de la N-S, pe latura pacifică,
• Transamazonianul (5.500 km)
• Transsaharianul (3.200 km)

Cea mai mare rețea rutieră este în Europa și în America de nord. La polul opus se află regiunile deșertice (Sahara, Kalahari, Gobi, Arabia), cele nord canadiene, podișurile înalte (Pamir, Tibet) sau zonele acoperite cu păduri tropicale.

Importanță prezintă autostrăzile. Apărute în America de N și Europa Vestică, astăzi sunt prezente în tot mai multe țări (Japonia, Coreea de Sud, Arabia Saudită, EAU, Australia etc).

Cele mai mari parcuri auto sunt în SUA, Canada, Germania, Italia, Marea Britanie, Franța, Spania, Japonia ș.a.

Transporturile maritime

Prezintă importanță pentru transportul de mărfuri pe distanțe mari și foarte mari. Prezintă câteva avantaje: pot transporta cantități foarte mari de mărfuri și sunt cele mai ieftine mijloace de transport.

Transporturile maritime au permis dezvoltarea unor centre industriale în zona porturilor (primesc materiile prime de la distanțe mari).

Se deosebes 3 spații economice mari care sunt interconectate prin transporturile navale: America de Nord, Asia-Pacific și Europa Occidentală. 

Porturile

După structura traficului de mărfuri se deosebesc:

• petroliere - Ras Tannurah (Arabia Saudită), Mena al Ahmadi (Kuweit), Houston (SUA)
• miniere -  Narvik (Norvegia, min. de fier), Cardiff (Marea Britanie, cărbune), Gdansk (Polonia)
• pentru lemn - Arhanghelsk (Rusia)
• cerealiere - La Plata (Argentina)
• cafea - Santos (Brazilia)
• pentru pescuit - Reykjavik (Islanda)
• complexe: Rotterdam (cel mai mare port din lume, Olanda), Hamburg, Londra, Le Havre (Franța), Genova (Italia), Constanța (cel mai mare port la Marea Neagră), New York, Los Angeles, Rio de Janeiro, Tokyo, Shanghai, Hong Kong, Singapore, Melbourne, Cape Town, Port Suez ș.a. 

Transporturile fluviale și lacustre

Axe de transport fluvial: pe Rhin (Duisburg, cel mai mare port fluvial din lume), pe Dunăre, pe Volga, Oder-Elba, Mississippi, Sf. Laurențiu, La Plata, Amazon, Nil, Changjiang, Huang He, Mekong, Gange.

Lacuri pe care se practică un transport maritim intens sunt: Marile Lacuri Americane (porturi: Duluth, Chicago, Detroit, Toronto).

Transporturile aeriene

Acestea sunt cele mai rapide, mai sigure și mai scumpe mijloace de transport.Cele mai mari aeroporturi din lume sunt aici.

Comerțul

Comerțul reprezintă schimbul de produse prin vânzare - cumpărare. Se poate vorbi despre un comerț interior, desfășurat în interirul unui stat și despre un comerț exterior (internațional).

Principalii actori ai comerțului internațional de mărfuri, 2017 (miliarde EUR): UE, China, SUA.

Sursa: Eurostat (ext_lt_introle) și (ext_lt_intercc)

   

În domeniul exportului de materii prime minerale și agricole se remarcă:

• Golful Persic, Africa de N, Golful Mexic (petrol),
• America de S, Africa la S de Sahara, Australia (minereuri feroase și neferoase),
• America de N, Europa Occidentală (cereale),
• America Latină, Africa la S de Sahara, Asia de SE (plante tropicale),
• America Latină, Australia, Noua Zeelandă, Europa V (animale și produse animaliere)
• SUA, Canada, UE, Australia (grâu),
• Brazilia, India, Australia (zahăr),
• Europa V, SUA, Asia de SE, China (electronice)
• UE, SUA, Japonia (automobile)
• SUA, Canada, Australia (aluminiu).

Turismul

Turismul a devenit astăzi o activitate economică foarte importantă în PIB-ul țărilor. (în țări precum Bahamas sau Barbados, turismul reprezintă principala sursă de venituri, iar în Franța sau Spania, veniturile aduse de turism îl situează printre domeniile de economice de frunte).

Resurse turistice și forme de turism

• resurse naturale: potențialul reliefului (carstic, vulcanic, colinar, deltaic); potențialul hidrografic (fluvii, râuri, cascade, izvoare minerale sau termale); potențialul vegetației și faunei (păduri, parcuri și rezervații naturale), potențialul climei.
• resurse antropice: monumente istorice, arhitectonice și de artă, muzee, colecții etc.
  

Forme de turism:

• balnear-maritim - litoralul Mării Mediterane (Palma de Mallorca, Cannes, Nisa, San Remo; insulele grecești și stațiunile turcești: Antalya); litoralul Mării Negre (Mamaia, Neptun Saturn, Eforie, Ialta, Soci, Albena); litoralul Mării Caraibilor (Miami, Tampa, Malibu)
• montan - Alpii (Chamonix, Vale d Aosta, Davos, Saint Morritz, Innsbruck), Carpați (Sinaia, Poiana Brașov)
• de cură balneară - cu izvoare minerale - Evian, Karlovy Vary, Băile Herculane, Băile Felix (Europa), Palm Springs, Colorado Springs (America)
• cultural-istoric - „orașe muzeu” (Roma, Veneția, Toledo, Florența, Paris), castele (Franța - Valea Loirei)
• comercial-expozițional - Frankfurt (Târgul de Carte)
• sportiv - legate de mari competiții (olimpiade sau jocuri mondiale: Atlanta, Beijing, Sydney, Sapporo).

Marile zone turistice ale Terrei

1. Litoralul mediteranean și al Atlanticului de E (Franța, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Tunisia, Maroc)
2. Europa Central-Nordică - Alpii și Carpații
3. America de Nord - SUA, Canada, Mexic
4. America Centrală și de Sud
5. China și Indochina
6. India și țările din jurul Golfului Persic
   

Clasa a X-a Regiunile industriale

Regiunile industriale

Industria a reușit să polarizeze, în timp, celelate activități socio-economice dintr-un teritoriu ducând la structurarea lor. Treptat s-a manifestat tendința de concentrare teritorială a industriei apărând astfel regiunile industriale.
Regiunile industriale sunt spații în care activitățile industriale sunt dominante. Această concentrare a industriei este determinată de o serie de factori:

• existența unor materii prime în apropiere
• prezența unei forțe de muncă
• infrastructură de transport
• politici de investiții
• tradiția unor activități industriale din arealul respectiv.

Pe glob se disting mai multe tipuri de regiuni industriale:

1. Regiuni industriale bazate pe tradiția meșteșugărească (textile, pielărie-încălțăminte, prelucrarea metalului sau a lemnului etc). Așa au apărut primele regiuni industriale în Flandra, Lyon, Catalonia (textile), Boemia centrală și Saxonia (sticlărie, porțelan), Elveția centrală (ceasornicărie). Apoi au s-au dezvoltat aici și alte ramuri industriale care dau azi un caracter complex acestor regiuni: ind. energetică, prelucrarea metalelor, construcții de mașini, ind. chimică (Lille, Barcelona, Praga, Dresda etc).

2. Regiuni industriale formate pe baza resurselor energetice și de minereuri - localizate în proximitatea acestor resurse. 

- regiuni carbonifere: West Middland în Anglia, Ruhr în Germania, Silezia Superioară în Polonia, Donbas în Ucraina sau Petroșani în țara noastră.

- regiuni petrolifere: Golful Mexic (SUA, Mexic, Venezuela), Golful Persic, Marea Caspică (Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan), Marea Nordului (Marea Britanie, Norvegia, Olanda),

- regiuni metalurgice - Lorena (Franța), Ural (Rusia), Baia Mare în România, Copper belt în Zambia.
3. Regiuni industriale de tip urban și portuar cu câteva subtipuri:
- regiuni urbane - capitalele (Moscova, Paris, Londra, Budapesta etc) sau „metropole economice” (Milano-Torino, Sao Paulo - Belo Horizonte),
- regiuni portuare -  Tamisa, Sena inferioară, Golful Tokyo, Shanghai, Hong Kong, New York, Rhin - Marea Nordului (Rotterdam - Amsterdam), Singapore.
4. Regiuni industriale mixte  - se suprapun peste conurbații și megalopolisuri: Ruhr - Rhin, Randstadt Holland, Marile Lacuri din America de Nord etc.

Temă
Caracterizați o regiune industrială la alegere precizând următoarele elemente: localizare, vârsta, factorii genetici ai apariției acestei regiuni industriale, profilul în timp (evoluția ramurilor industriale) și câteva caracteristici.

   

Vibrația Pământului a scăzut!

Vibrația Pământului a scăzut.

clasa a X-a Industria energiei electrice

Industria energiei electrice apare în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, pe baza valorificării energiei apelor – prima centrală electrică fiind o hidrocentrală (La 30 septembrie 1882, prima centrală hidroelectrică din lume a început să funcționeze pe râul Fox din Appleton, Wisconsin, SUA. Detalii aici)

Ulterior sursele de energie se diversifică: termocentrale, atomocentrale, centrale geotermice, centrale solare, centrale eoliene etc

Astăzi doar 3 tipuri de centrale electrice asigură aproape toată producția mondială care a fost de 26.614.800 GWh în 2018. Acestea sunt : termocentralele, hidrocentralele și atomocentralele.

Termoenergia

- termocentralele (TC) produc cca 60-65% din energia totală

-TC utilizează cărbuni, petro și gaze naturale

-TC sunt preponderente în zonele în care acești combustibili fosili se găsesc în cantități f mari: Golful Persic, Golful Mexic, Rusia, Africa de Nord, Germania, Polonia.

Cele mai mari TC sunt aici

Taichung (China), a treia mare centrală pe cărbune, la 5.500 MWe

Hidroenergia

Capacitatea hidroenergetică a râurilor de pe Glob este de cca 6 mil MW

Cel mai mare potențial îl au râurile din Asia (+40%), urmate de râurile din America și din Africa (cu câte 20% fiecare)

Dintre fluviile cu forță energetică mare enumerăm: Congo, Nil, Zambezi, Volga, Enisei, Brahmaputra, Changjiang, Columbia, Parana, Dunărea.

Țări cu pondere mare a hidroenergiei în producția proprie de energie sunt: Norvegia, Canada, Brazilia

Alte țări cu HC: SUA, China, Japonia

Cele mai mari 10 HC din lume le găsiți listate aici

The Three Gorges Dam is located in China

Atmoenergia

- apare și se dezvoltă de la mijlocul sec. XX

- utilizează elemente radioactive (uraniu, plutoniu, thoriu)

- la începutul mileniului III erau în funcțiune 450 atomocentrale (AC) în peste 30 de țări și alte 100 AC în construcție.

După accidentele de la Cernobîl și Fukushima-Daiichi elanul acestor centrale s-a mai temperat. Germania, de exemplu, intenționează să-și închidă toate AC până în 2022 (detalii aici).

Centralele geotermale

Utilizează căldura din interiorul scoarței terestre

Este valorificată în țările situate în proximitatea Cercului de Foc al Pacificului (SUA, Japonia, Filipine, Noua Zeelandă, Indonezia) sau a Dorsalei Medio-Atlantice (Islanda) ori în Bazinul Mediteranean (Italia)

Există trei tipuri de centrale geotermale care sunt folosite la această dată pe glob pentru transformarea puterii apei geotermale în electricitate: uscat, flash și binar, depinzând dupa starea fluidului: vapori sau lichid, sau după temperatura acestuia. Mai multe detalii aici