Sistemul de orașe al Europei și al României

Un sistem de orașe reprezintă rețeaua urbană a unei regiuni: modul în care orașele sunt distribuite, cum se diferențiază după mărime și rol, și cum comunică între ele economic și social.

Include: metropole, orașe mari, orașe mijlocii, orașe mici, plus conexiunile dintre ele (rutier, feroviar, economic, cultural).

---

Sistemul de orașe al Europei – trăsături principale

a) Orașe dominante (metropole globale)

• Londra, Paris, Moscova → centre financiare, culturale, politice.

• Concentrare mare de populație, activități economice, universități, infrastructuri.

b) Zone foarte urbanizate

• Megapolisul „European Blue Banana” (Londra – Benelux – Rin – nordul Italiei)
  → cea mai dinamică axă economică și urbană din Europa.

• Poli nordici: Stockholm, Helsinki, Oslo → orașe inovative, calitate ridicată a vieții.

• Poli estici: Varșovia, Praga, Budapesta → creștere rapidă după 1990.

c) Rețea urbană densă

Europa este continentul cu cea mai echilibrată densitate de orașe: multe orașe mijlocii bine conectate și dezvoltate.

d) Rolul istoriei

Orașele europene au evoluat pe baza:
→ revoluției industriale,
→ comerțului,
→ moștenirii culturale,
→ diversității naționale.

---

Sistemul de orașe al României – trăsături principale

a) Rețea urbană controlată de un oraș dominant

• București = metropola națională (2+ milioane locuitori).

• Diferență mare față de restul orașelor → sistem monocentric.

b) Poli regionali importanți

Orașe mari cu rol în dezvoltarea regională:

• Cluj-Napoca – IT, universități

• Timișoara – industrie, cultură

• Iași – educație, administrație

• Constanța – port strategic

• Brașov, Craiova, Sibiu, Oradea – servicii, industrie, turism

c) Orașe mijlocii

Bacău, Pitești, Galați, Ploiești, Arad, Baia Mare etc.
→ importante pentru regiuni, dar cu ritm diferit de dezvoltare.

d) Probleme ale sistemului urban din România

• concentrare mare în București

• disparități între regiuni (Vest ↔ Est)

• scădere demografică și migrație

• urbanizare mai redusă decât media europeană

e) Tendințe actuale

• dezvoltare IT (Cluj, Iași, București)

• modernizarea centrelor istorice (Timișoara, Oradea, Sibiu)

• conectivitate mai bună (autostrăzi, aeroporturi)

• zone metropolitane în extindere

---

Europa vs. România 

Aspect	Europa	România
Structură urbană	Policentrică	Monocentrică (domină Bucureștiul)
Densitate urbană	Mare, relativ echilibrată	Inegală (Vest > Est)
Orașe mari	multe metropole	puține orașe mari
Dinamism	foarte ridicat	în creștere, dar neuniform

---

Concluzii 

• Europa are un sistem urban policentric cu numeroase centre puternice.

• România are un sistem urban dominat de București, cu poli regionali în creștere.

• Rețelele urbane sunt influențate de economie, istorie, infrastructură și demografie.

• Orașele sunt motoare ale dezvoltării regionale și ale integrării europene.

Relieful carstic din România

Relieful carstic este rezultatul dizolvării rocilor calcaroase (în special calcare, dolomite, gips). Apa de ploaie, ușor acidă datorită dioxidului de carbon, pătrunde în fisuri și dizolvă piatra, creând forme spectaculoase la suprafață și în subteran.

În România, relieful carstic se întâlnește mai ales în Munții Apuseni, Munții Banatului, Munții Mehedinți și în zona Dobrogei de Nord.

Forme de suprafață:

• doline – depresiuni rotunde, asemănătoare unor pâlnii (ex.: Padiș, Apuseni).

• polii – depresiuni mari, de câțiva km, unde se dezvoltă sate și câmpuri (ex.: Câmpia Padișului).

• chei – văi înguste, cu pereți abrupți (ex.: Cheile Bicazului, Cheile Turzii).

Cheile Bicazului (sursa: Mariana Vartaci, Pixabay)

Cheile Turzii (sursa: https://www.valeaverde.com/)

Forme de subteran:

• peșteri – galerii spectaculoase, uneori cu lacuri sau formațiuni minerale (ex.: Peștera Scărișoara, Peștera Urșilor, Peștera Muierii).

Peștera Scărișoara (sursa: https://sabinavarga.com/)

Peștera Urșilor (sursa: https://www.pesteraursilor.ro/)

Peștera Muierilor (sursa: https://www.descoperimromania.ro/)

Peștera Meziad (https://padureacraiului.ro/pestera-meziad/)

• stalactite și stalagmite – formațiuni rezultate prin depunerea carbonatului de calciu.

👉 Relieful carstic este important pentru turism, pentru frumusețea peisajelor și pentru resursele de apă (izvoare carstice).

Harta carstului din România

sursa: https://www.exploratorii.org/.../uploads/2020/07/Harta.pdf

Clima Europei și Clima României

 

Climatele Europei (manuale.edu.ro)

1. Factorii climatogeni

Factori climatogeni în Europa

Factor Climatogen	Descriere și Influență
Poziția latitudinală	Europa se întinde predominant în zona latitudinilor temperate (36° - 71° N), ceea ce determină o climă temperată.
Circulația Generală a Atmosferei	Predomină masele de aer vestice, umede și calde, aduse de Vânturile de Vest ce aduc ploi și ierni blânde în vest.
Relieful	Orientarea lanțurilor montane (ex: Alpii, Carpații, Scandinaviei) influențează pătrunderea maselor de aer.
Oceanul Atlantic și Curentul Golfului	Curentul Cald al Golfului (Gulf Stream) moderează temperaturile și crește umiditatea în vestul și nord-vestul Europei.

---

Factori climatogeni în România

Factor climatogen	Descriere și Influență
Poziția geografică în Europa	Situată la intersecția 45° lat. N și 25° long. E, în partea CSE a Europei îi conferă un caracter de tranziție (climă temperat-continentală de tranziție).
Circulația generală a atmosferei	Influența dominantă este cea a maselor de aer din Vest/Nord-Vest (oceanic-atlantice), dar este afectată și de: aerul rece, polar-continental din NE (Crivățul), aerul cald și uscat din S (mediteranean).
Relieful	Lanțul Carpatic (aproape în centrul țării) blochează pătrunderea directă a influențelor oceanice spre est și pe cele estice spre vest. Trei trepte de relief (munți, dealuri, câmpii) determină etajarea elementelor climatice.
Marea Neagră	Are o influență redusă, locală (pe o fâșie de 20-30 km), moderând temperaturile și crescând umiditatea și nebulozitatea în sezonul rece.

---

2. Elementele climatice

Europa

2.1. Temperatura aerului

• Media anuală: scade de la sud la nord (de la 15°-20° C în sud la sub 0° C în nordul extrem) și de la vest la est (datorită influenței oceanice).
• Amplitudinea termică: crește de la vest (∼10° C) spre est (∼30° C).

2.2. Precipitațiile

• Media anuală: scade de la vest la est (1500 mm/an în V; 500-700 mm/an în C și 500 mm/an în E; cele mai mici valori în nordul Mării Caspice).

2.3. Vânturile

• Vânturile de Vest: dominante, aduc umezeală din Atlantic.
• Vânturi locale: Mistralul (rece, uscat, din Munții Alpi spre Mediterana), Bora (rece, din Alpii Dinarici spre Marea Adriatică), Sirocco (cald, uscat, din Sahara spre Mediterana).

---

România

2.1. Temperatura Aerului

• Media anuală: variază între 11° C (S, SE) și 8° C (Nord).
• Temperatura scade cu altitudinea: 10-11°C în câmpii; 7-9°C în dealuri și podișuri; 0-6°C în munți; la peste 2000 m altitudine -2 – 0°C

2.2. Precipitațiile

• Precipitațiile scad de la V la E din cauza influențelor climatice: 600-800 mm/an în Cp de V, 500 mm/an Cp. Română, sub 400 mm Dobrogea și Delta Dunării.
• Precipitațiile cresc cu altitudinea: 500 mm/an în câmpii, 600-700 mm/an dealuri si podișuri, 1000-1200 mm/an în munți.
• Regim de cădere: maxim primăvara-vară (temperat-continental) și minim iarna.

2.3. Vânturile

• Vânturile de Vest: predominante, aducătoare de ploaie.
• Crivățul: rece, uscat, suflă dinspre N-E iarna, aducând ger și zăpadă, afectează mai ales estul și sud-estul (Moldova, Dobrogea).
• Austrul: uscat și rece, suflă dinspre V-N-V în sud-vestul țării.
• Băltărețul: cald și umed, dinspre Marea Neagră.
• Vântul "Coșava": vânt puternic, uscat, în Banat.

---

3. Tipurile și etajele climatice

Tipurile climatice în Europa

Tipul Climatic	Localizare	Caracteristici principale
Clima subpolară	Extremitatea nordică (Islanda, N Pen. Scandinave, N Rusiei)	Ierni foarte lungi și reci, veri scurte și răcoroase (<10∘ C). Precipitații reduse (sub 400 mm).
Clima temperat-oceanică	Vestul Europei (Ins. Britanice, Franța, Benelux)	Amplitudine termică mică. Ierni blânde, veri răcoroase. Precipitații abundente, uniforme tot timpul anului (1000-1200 mm/an).
Clima tTemperat-continentală	Estul Europei (Ucraina, Rusia)	Amplitudine termică mare. Ierni foarte reci (ger), veri calde. Precipitații reduse (sub 500 mm), maxim vara.
Clima temperat-de tranziție	Centrul Europei (Germania, Polonia, Ungaria)	Face trecerea între tipul oceanic și cel continental. Caracteristici moderate.
Clima mediteraneană	Sudul Europei (Pen. Iberică, Italică, Balcanică)	Sezon uscat și cald vara. Ierni blânde și ploioase (600-800 mm/an).
Clima montană	Munții înalți (Alpi, Pirinei, Carpați)	Temperaturi scăzute, precipitații mari (peste 1200 mm/an).

 

---

Etajele climatice în România

Datorită Carpaților, clima României prezintă o etajare altitudinală:

1. Etajul câmpiilor și dealurilor joase (sub 300 m): Climat de câmpie.
• Temperaturi medii anuale: 10°−11° C.
• Precipitații: 500−600 mm/an.
2. Etajul dealurilor înalte și podișurilor (300 - 800 m): Climat de deal și podiș.
• Temperaturi medii anuale: 7°−9° C.
• Precipitații: 600−800 mm/an.
3. Etajul montan (peste 800 m): Climat montan (alpin).
• Temperaturi medii anuale: 0- 6° C (sub 0° C la peste 2000 m).
• Precipitații: peste 1000 mm/an.

---

4. Influențele Climatice

Influențele climatice în Europa

Acestea sunt zonele în care un anumit tip de climă pătrunde cu caracteristici locale.

Influență	Localizare	Caracteristici aduse
Oceanică/Atlantică	Vestul și N-V Europei	Ierni blânde, veri răcoroase, precipitații abundente.
Continentală/Estică	Estul Europei	Amplitudine termică mare, ierni geroase, veri secetoase.
Mediteraneană	Sudul Europei	Ierni blânde, ploi torențiale toamna/iarna, veri secetoase.
Arctică/Subpolară	Nordul Europei	Ierni lungi și aspre.

---

Influențele climatice în România

Clima României este predominant temperat-continentală de tranziție, dar prezintă influențe regionale:

1. Influențe oceanice (Vest, N-V):
• Caracteristici: precipitații mai mari, veri mai puțin călduroase, ierni mai blânde.
• Exemple: Banat, Crișana, Maramureș.
2. Influențe de ariditate/continental-excesive (Est):
• Caracteristici: amplitudini termice mari, veri foarte calde și secetoase, ierni foarte reci și viscolite (Crivăț).
• Exemple: estul Câmpiei Române, Podișul Moldovei, Dobrogea.
3. Influențe submediteraneene (S-V):
• Caracteristici: ierni blânde, ploioase, veri lungi și călduroase.
• Exemple: sud-vestul Olteniei (Mehedinți), Banat.
4. Influențe scandinavo-baltice (Nord):
• Caracteristici: temperaturi mai scăzute, veri răcoroase.
• Exemple: nordul Carpaților Orientali, Nordul Moldovei.
5. Influențe pontice (litoral și Delta Dunării):
• Caracteristici: amplitudini termice mici (moderatoare), vânturi locale (Băltărețul), nebulozitate crescută iarna.

Sinteză relieful României

 

Lacul și cabana Bâlea, Munții Făgăraș

Unitate de relief	Mod de formare	Geologie	H max	Tip de relief	Masivitate /fragmentare	Alte aspecte
Carpații Orientali
Grupa de N	Prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină + erupții vulcanice	Roci vulcanice, șisturi cristaline și fliș	2303 m Munții Rodnei	Vulcanic, glaciar	Fragmentare (cu depresiuni)	Orientarea culmilor NV-SE
Grupa Centrală			2100 m Mț Călimani	Vulcanic, glaciar, carstic
Grupa S	Prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină	Doar fliș	1954 m Mț Ciucaș	carstic		Aici Carpații se curbează
Carpații Meridionali
Grupa Bucegi	Prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină	Șisturi și calcare	2505 Bucegi – Vf. Omu	Carstic și glaciar	masivitate	Babele și Sfinxul
Grupa Făgărașului		Șisturi cristaline	2544 m Vf. Moldoveanu	Glaciar		Cea mai masivă și mai înaltă diviziune
Grupa Parângului		Șisturi cristaline	2519 m Mț Parâng	Glaciar
Grupa Retezat-Godeanu		Șisturi și calcare	2509 m Retezat	Carstic și glaciar
Carpații Occidentali
Grupa Banatului	Prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină	Șisturi și calcare	1446 m Mț Banatului	carstic	Fragmentare
Munții Poiana Ruscă		șisturi	1374 m	fluvial	masivitate
Mț Apuseni		Mozaic petrografic	1849 m Mț Bihor	carstic	fragmentare	Depresiuni „golf”
Subcarpații
SBC Moldovei	Prin încrețirea scoarței odată cu Carpații	Gresii, marne și argile	911 m	fluvial	fragmentare	Un șir de dealuri și depresiuni
SBC de Curbură			996 m			Două șiruri de dealuri și depresiuni
Getici			1200 m			La V de Olt apar depresiuni mari
DCT
Podișul Someșan	Prin scufundare și sedimentare	Gresii, marne și argile	500 m	fluvial	fragmentare
Câmpia Transilvaniei			300-400 m			domuri
Podișul Târnavelor			600 m			domuri
Podișul Moldovei
Pod. Sucevei	Prin sedimentare pe un fundament foarte vechi	Gresii, marne și argile	500-600 m	fluvial	fragmentare
Câmpia Jijiei			300 m			cueste
Pod. Bârladului			400-500 m			Cueste, alunecări de teren
Podișul Dobrogei
Masivul Dobrogei de Nord	Orogenezele caledoniană și hercinică	Șisturi verzi, granit, bazalt	467 m Mț Măcinului	Ruiniform, litoral	fragmentare	Înclinat V-E
Podișul Dobrogei de Sud	sedimentare	Calcare, gresii, marne și argile	100-200 m	Carstic, litoral		Înclinat E-V
Podișul Mehedinți
Pod. Mehedinți	Încrețirea scoarței terestre	Șisturi și calcare	500-600 m	carstic	masiv	Peștera Topolnița
Podișul Getic
Pod. Getic	sedimentare	Gresii, marne, argile, pietrișuri	300-500 m	fluvial	fragmentat	Înclinat N-S, aspect de piemont
Dealurile de Vest
Dealurile Banatului	sedimentare	Gresii, marne, argile,	200-300 m	fluvial	fragmentat	Înclinare E-V
Dealurile Crișene
Dealurile Silvaniei	scufundare	Șisturi cristaline	400 m			Munți scufundați, înclinare E-V
Câmpia de Vest
Cp. de Vest	sedimentare	Nisipuri, pietrișuri	174 m	fluvial	fragmentată	Înclinare E-V, pătrunde în depresiunile golf; câmpii înalte, joase, cu dune
Câmpia Română
Sectorul de Vest (Câmpia Olteniei)	sedimentare	Nisipuri, pietrișuri, loess	300 m Cp. Pitești	Fluvial, eolian cu dune	fragmentare	Înclinare N-S
Sectorul Central (Câmpia Munteniei)
Sectorul Estic (Bărăganul)						Înclinare V-E, crovuri
Delta Dunării
DD	aluvionare	Nisipuri, pietrișuri	12,4 m Grindul Letea	fluvial	Lacuri, bălți, canale, relief negativ	13% uscat, cea mai nouă unitate de relief

Domurile – structuri boltite în care s-a acumulat gaz metan; apar în DCT.

Crovurile – depresiuni în loess; apar în Cp. Română.

Grindurile – porțiuni de uscat din Delta Dunării.

Loess – rocă prăfoasă de culoare galbenă; apare în Cp. Română.