Vegetația, fauna și solurile Europei sunt influențate de relief, climă și activitățile umane. Există o corelație, o legătură între climă și repartiția formațiunilor vegetale.
Astfel, în nordul continentului, unde clima este subpolară se dezvoltă tundra.
Tundra este formată din plante adaptate la condiții aspre (salcia pitică, mesteacănul pitic, mușchi, licheni) și o faună specifică (renul, ursul polar, vulpea polară, iepurele polar). Solurile sunt înghețate (permafrost).
La sud de tundră se întinde taigaua sau pădurea de conifere: din Scandinavia până la Munții Ural. Vegetația cuprinde specii de brad, molid, pin, zada, iar fauna este formată din urs, cerb, lup, râs. Solurile sunt acide, numite podzoluri.
La sud de taiga se întinde pădurea de foioase, în V și C Europei. Vegetația cuprinde stejarul, fagul, carpenul, iar fauna este formată din mistreț, lup, vulpe. Solurile sunt brune de pădure.
În E și SE continentului (Câmpia Panonică, Câmpia Română, Câmpia Mării Negre, Câmpia Precaspică) se dezvoltă stepa. Aici cresc ierburile și întâlnim o serie de rozătoare (șoarecele de câmp, popândăul, iepurele de câmp). solurile sunt foarte fertile: cernoziomurile.
Sudul continentului, acolo unde clima este mediteraneană, are o vegetație mediteraneană cu tufișuri și arbuști (maqis și gariga), pinul de Alep; fauna este formată din reptile (broasca țestoasă și vipera cu corn), iar solurile sunt roșii (terra rosa).
Relieful influențează vegetația în sensul că impune o etajare a elementelor vegetale: la baza muntelui sunt păduri de fag (până la 1200 m altitudine), apoi urmează pădurile de conifere (până la 1800 m), dincolo de care se dezvoltă pajiștile alpine (până la cca 2000 m). Aici întâlnim specii vegetale mărunte (jnepeni, ienuperi) și o faună cu acvile și capre negre. Solurile sunt acide.
