Prin management se înțelege arta/știința de a conduce. Scopul managementului este de a obține rezultate maxime cu resursele materiale și umane de care dispui. Managementul presupune: organizare, planificare, activități, monitorizare și evaluare. Dacă inițial managementul se aplica în zona economicului, astăzi este prezent în toate domeniile de activitate, inclusiv în zona mediului înconjurător.
Managementul
mediului înseamnă
un ansamblu de tehnici de organizare și gestiune a mediului înconjurător cu
scopul de a-i menține calitățile vitale, de a avertiza asupra dereglărilor și
de a-l exploata durabil.
Ca
urmare, manifestările fenomenelor de mediu și ale elementelor sale luate individual
se impun a fi monitorizate, pentru a face previziuni, la nivel
local, regional și, mai ales, global.
Supravegherea,
mai ales cea globală, este relativ nouă și legată de tehnica performantă a
societății informaționale: calculatoare, sateliți, care acoperă
tot Globul și sunt dotați cu aparatură de înregistrare și transmitere automată
de date. La acestea se adaugă, corelat, și monitorizarea de la sol.
Monitorizarea
sistematică a
Terrei a început în 1972, în SUA, cu lansarea primului satelit Landsat,
dintr-o serie ulterioară de cinci.
A
urmat Agenția Spațială Franceză, cu o serie similară, denumită SPOT (Systeme
Probatoire d’Observation de la Terre). Apoi, au fost plasate pe orbite alte
multe serii de sateliți cu programe specifice de monitorizare.
Cel
mai sofisticat sistem de monitorizare globală a mediului Terrei este World
Weather Watch, administrat de Organizația Mondială Meteorologică a ONU.
Cu
ajutorul acestor sateliți:
- ·
au
fost analizate fenomenele de poluare și alte pericole ecologice,
- ·
s-au
identificat modificări regionale sau locale de mediu,
- ·
au
fost depistate anumite resurse,
- ·
au
fost cartografiate asociații vegetale, schimbări ale limitei ghețarilor,
- ·
s-a
cartografiat fundul oceanului, mersul curenților oceanici, variația mareelor
etc.
Prin
aceste date, transpuse și în hărți, s-au realizat modelări și modele care
ajută la luarea unor decizii pentru gestionarea mediului.
De
asemenea, se utilizează și alte metode și mijloace de monitorizare / analiză a
mediului:
Programele de analiză tip GIS (Sisteme Informaționale
Geografice) au capacitatea de a integra, sub formă de suprapunere, pe aceeași imagine
(sau teritoriu) date despre elemente și fenomene geografice care au o mare
varietate în spațiu și în timp (relief, vegetație, temperaturi, tipuri de
folosință a terenurilor etc.).
Calculatoarele au capacitatea de a descompune
și analiza fiecare element sau fenomen în parte, de a-l reproduce sub formă de
hartă, dar și de a-l recompune parțial sau integral.
Sisteme de monitorizare globală dețin în prezent marile
puteri, dar în mod special SUA și UE. Un asemenea sistem este EOS (Sistemul de Observare
a Pământului sau Earth Observing Sistem), care aparține NASA.
Sistemul UE, numit prescurtat GMES (Monitoringul Global al Mediului
și Securitatea – Global Monitoring for Environement and Security) este format
dintr-o rețea de sateliți (cu satelitul special ENVISAT, lansat în 2002, cel
mai mare și mai performant satelit de observare a Terrei).
Monitoringul elementelor de mediu se
face pe fiecare element în parte, după indicatori și standarde bine precizate.
Apa este urmărită sub aspectul calității după indicatori organoleptici
(gust, miros), fizici (pH, culoare, turbiditate) sau chimici (bacteriologici,
toxici etc.).
Aerul are indici de calitate, dar se monitorizează și starea atmosferei,
elementele și stările climatice, emisiile în atmosferă etc.
Monitoringul solului se face prin recoltări de
probe care indică structura, fertilitatea, poluarea, elementele minerale și
organice etc.
Monitoringul proceselor geomorfologice urmărește
cu precădere aspectele de risc (alunecări, prăbușiri, eroziunea solului sau, în
general, colmatări, reliefuri antropice etc.).
Biomonitoringul se referă la vegetație și faună,
la tipurile de culturi, ciclurile de vegetație, degradări, defrișări, rutele de
migrație a unor animale etc.
Monitoringul radioactivității are în vedere radiațiile
naturale ale unor elemente, dar și radiațiile provocate de om.
Monitoringul sonometric urmărește intensitatea
zgomotelor produse de întreprinderi, circulație, muzică etc.
Sistemul național de monitoring integrat al mediului din România (SNMIR),
reglementat de Legea Protecției Mediului (137/1995), culege și integrează
date de calitate a apei, a aerului și a solului într-un sistem unitar, informează
publicul asupra stării de mediu, situații de criză și evoluții regionale și
globale, efectuează schimburi de date la nivel internațional.
https://sedac.ciesin.columbia.edu/maps/services#icwq
