Asocierea omului în grupuri sociale a dus la apariția primelor forme de locuire: satele și orașele. Aceste forme au evoluat continuu, de la forme simple la forme tot mai complexe, de la sate la megalopolisuri.
Satele sunt așezări cu un număr mic de locuitori, în care populația se ocupă, în special, cu agricultura. Satele au apărut în zone favorabile: cu relief, climă, ape și resurse optime pentru dezvoltare.
Elementele unui sat:
- vatra sau intravilanul;
- moșia (terenurile agricole) și
- populația.
După structură se deosebesc:
- sate risipite - zona montană;
- sate răsfirate - zona deluroasă;
- sate adunate, compacte - zona de câmpie;
- sate liniare - în lungul unei căi de comunicație;
- sate stup - în zona mediteraneană, cu relief accidentat.
După funcție putem discuta despre sate:
- agricole;
- industriale;
- mixte;
- agro-turistice.
Orașele sunt așezări cu un număr mare de locuitori, cu funcții și dotări complexe.
cele mai vechi orașe au fost Ierihon și Ur (apărute în mileniul VII î.Ch); Memphis și Teba (Egipt) (2.800 î. Ch); în perioada romană (Roma, Londra, Paris, Napoca, Tomis); în perioada medievală apar și se dezvoltă târgurile (Hamburg sau St. Petersburg, Târgu Mureș) și orașele cetate (Suceava, Făgăraș, Timișoara).
Structura populației pe medii: urban - rural
La nivel global există diferențe dpdv de la un continent la altul, de la o țară la alta sau chiar de la o regiune la alta. Cert este că proporția populației rurale se află într-un proces de scădere: de la 77% (1950) la 50% (2005), iar prognozele dau 28% pentru 2030.
Populația urbană în schimb cunoaște o creștere tot mai accentuată în ultimele decenii pe baza creșterii industrializării, a creșterii productivității agricole, dezvoltării transporturilor. Dacă în 1900 populația urbană reprezenta doar 10% din populația globală, astăzi are valori de peste 50% și prognoze pentru 2030 de 72%.
Pe continente se detașează America de Nord cu 77%, iar la polul opus Africa cu 3,7%.
Pe țări, Hong Kong și Singapore au peste 95%, Australia, Belgia și Olanda peste 87%; Mali și Uganda doar 5%.
Orașele milionare au crescut și ele de la 17 în anul 1900, la 300 în anul 2000. Cele mai mari orașe din lume pot fi analizate
aici.
Odată cu creșterea orașelor s-au diversificat și funcțiile acestora. Astăzi se întâlnesc orașe:
- industriale - majoritatea orașelor mici și foarte mici (Petroșani);
- porturi - Rotterdam, Singapore, Constanța;
- comerciale - Leipzig;
- administrative - capitale: Budapesta, Cairo, Seul;
- turistice: Vatra Dornei, sinaia, Karlovy-Vary;
- complexe - marile orașe.
Consecințe ale creșterii necontrolate a urbanizării
- poluarea excesivă;
- insuficiența apei potabile și a locuințelor;
- aglomerarea cu automobile;
- șomajul;
- insecuritatea;
- prostituția, drogurile, alcoolismul și slăbirea legăturilor familiale.
Forme ale aglomerării urbane
- orașul propriu-zis - cu limite bine exprimate;
- aglomerarea urbană - format dintr-un oraș și comunele și orășelele din jur;
- conurbația - cuprinde orașe mari apropiate, gen Osaka-Kobe;
- metropola - este formată dintr-un oraș milionar și alte orașe din jur (Tokyo, New York, Moscova);
- megalopolisul - este cea mai avansată formă de aglomerare urbană ce se întinde pe zeci de mii de kmp și cuprinde zeci de milioane de oameni. Megalopolisul este format din mai multe metropole care funcționează ca poli de creștere (de atracție):
Boswash (are o suprafață de 40.000 kmp și peste 50 mil locuitori; aici se află orașele: Boston, Washington, New York, Baltimore, Philadelphia ș.a.),
Chipitts sau Megalopolisul Marilor Lacuri (cu peste 55 mil. locuitori: Chicago, Pittsburg, Detroit, Cleveland, Toronto),
Sansan sau Megalopolisul californian (peste 38 mil. loc: San Francisco, San Diego, Los Angeles ș.a) și megalopolisul brazilian (45 mil. loc: Rio de Janeiro, Sao Paulo, Belo Horizonte).
