Sistemul geopolitic mondial actual

- până la finele Războiului Rece existau 2 superputeri: SUA și URSS (un sistem bipolar);

- după 1990, odată cu destrămarea URSS, SUA a devenit cea mai mare putere economică, politică și militară de pe planetă;

- urmează câteva țări cu potențial economic și militar: China, Rusia, UE, Brazilia, India;

- harta politică a lumii este foarte dinamică (apar țări independente - după destrămarea URSS și a Iugoslaviei, altele se reunesc - Germania, altele se despart - Cehoslovacia);

- astăzi tendința este spre o lume multipolară;

- există o legătură între caracteristicile interne ale unei țări și rolul lor exterior (Germania și Marea Britanie);

- importanță prezintă poziția geografică și stabilitatea internă (cadrul legislativ) a unui stat (Singapore);

- multe țări mici și foarte mici și-au păstrat individualitatea și au identificat elementele  care le asigură prosperitatea (ex. Elveția, insulele din Pacific, Monaco sau San Marino). 

Transporturile I

 Transporturile feroviare

- asigură transportul de mărfuri și produse pe distanțe mari;

- prezintă importanță magistralele feroviare (8) și nodurile feroviare.

Magistralele feroviare pornesc din București și se îndreaptă spre:

1. Timișoara, prin Roșiori de Vede - Craiova - DT Severin - Timișoara, iar de aici spre Serbia (prin Jimbolia și Moravița);
2. Arad, prin Ploiești - Brașov - Sibiu - Arad, iar de aici spre Ungaria (prin Deda);
3. Oradea, prin Ploiești - Brașov - Blaj - Cluj Napoca - Oradea, iar de aici prin Episcopia Bihorului se ajunge în Ungaria;
4. Satu Mare, prin Ploiești - Brașov - Miercurea Ciuc - Deda - Dej - Baia Mare - Satu Mare (prin Halmeu se trece în Ucraina);
5. Suceava, prin Ploiești - Buzău - Pașcani - Suceava (prin Siret se trece în Ucraina);
6. Iași, prin Ploiești - Focșani - Tecuci - Vaslui - Iași (prin Ungheni se ajunge în Rep. Moldova);
7. Galați, prin Urziceni - Făurei - Brăila - Galați;
8. Constanța, prin Fetești-Cernavodă - Medgidia - Constanța - Mangalia.

Nodurile feroviare sunt punctele în care se intersectează mai multe linii de cale ferată: București, Pașcani, Brașov, Timișoara etc.

Transporturile rutiere

- asigură transportul de mărfuri și persoane pe distanțe medii și acolo unde transporturile feroviare nu pot ajunge;

- importanță prezintă drumurile europene (care străbat continentul nostru de la nord la sud și de la est la vest) și autostrăzile.

Drumurile europene care străbat România:

E85 (vine din nordul Europei) - Siret - Suceava - Bacău - Buzău - Urziceni - București - Giurgiu (se continuă în sudul Europei prin Bulgaria și Grecia);

E60 (vine din vestul Europei) - Oradea - Cluj Napoca - Tg. Mureș - Brașov - Ploiești - București - Constanța - Agigea;

E70 (vine din vestul continentului) Timișoara - DT Severin - Craiova - Roșiori de Vede - București - Giurgiu (se continuă spre Bulgaria).

Autostrăzile

București - Pitești (A1);

București - Constanța (A2);

Sectoare terminate: Sibiu - Deva; Arad - Timișoara - Lugoj.

Autostrăzi în construcție / proiect: Târgu Mureș - Târgu Neamț - Iași (Autostrada Unirii), Ploiești - Brașov.
  

hărți găsiți aici

Industria constructoare de mașini

Industria constructoare de mașini este variată și produce:

• utilaj petrolier: Ploiești, Bacău;
• rulmenți: Bârlad, Alexandria;
• utilaj minier: Baia Mare;
• automobile la Craiova (Ford) și Pitești (Dacia-Renault);
• locomotive: Craiova, Reșița, București;
• vagoane: Arad;
• avioane: București, Craiova, Brașov, Bacău;
• nave fluviale și maritime: Galați, Constanța, Brăila, Tulcea, DT Severin;
• frigidere: Găești;
• IT: București, Cluj Napoca, Iași.

Industria energetică și a energiei electrice

Industria energiei electrice produce curent electric în termocentrale (pe bază de cărbuni, gaze naturale, păcură), hidrocentrale, atomocentrale (pe baza metalelor radioactive), centrale eoliene și solare.

Cele mai mari termocentrale sunt situate în Podișul și Subcarpații Getici (Turceni, Rogojel, Ișalnița), DCT (Mintia-Deva, Luduș-Iernut). 

Hidrocentralele valorifică forța apelor curgătoare. Au fost construite pe Dunăre (Porțile de Fier I și II), pe Bistrița (Bicaz), pe Prut (Stânca-Costești), pe Lotru (Vidra), pe Argeș (Vidraru) ș.a. Cele mai multe hidrocentrale sunt construite pe Olt și pe Bistrița.

România dispune de o atomocentrală din 1996 la Cernavodă. Această atomocentrală are 4 reactoare, dar funcționează doar 2 care produc 20% din energia țării.

În ultimii ani ponderea energiei electrice produsă în termocentrale a scăzut. Câștigă teren sursele și resursele „verzi”: centralele eoliene (cu parcuri eoliene în număr mare în Podișul Dobrogei) și centralele solare. Sunt de dorit aceste surse pentru că nu poluează și sunt inepuizabile.

Resursele naturale și valorificarea lor

 România dispune de resurse naturale variate a căror valorificare datează din cele mai vechi timpuri: 

• sarea și aurul (cunoscute din perioada daco-romană);
• lemnul;
• rocile de construcție (marmura, calcarul, granitul).

Mai mult decât atât, țara noastră deține câteva premiere mondiale:

• prima sondă de petrol cu foraj mecanic din lume a fost pusă în funcțiune în anul 1861 lângă Târgu Ocna, pe valea Trotușului;
• prima rafinărie din lume a fost cea de la Ploiești, inaugurată la începutul anului 1857;
• prima țară din lume exportatoare de benzină;
• prima țară din Europa exportatoare de gaze naturale.

Resursele energetice primare (cărbunii, petrolul și gazele naturale) încep să fie înlocuite cu resurse „verzi” din cauza diminuării resurselor și mai ales din cauza poluării.

Cărbunii se exploatează din bazinele Petroșani (cărbuni superiori: huila) și Motru-Rovinari (cărbuni inferiori: lignit).

Petrolul se extrage din Subcarpați, în Podișul Getic și în estul Câmpiei Române, la care se adaugă exploatările din platforma continentală a Mării Negre.
Gazele naturale cuprind zăcămintele de gaz metan acumulate în domurile din Câmpia Transilvaniei și Podișul Târnavelor și gazele de sondă asociate zăcămintelor de petrol.

Alte resurse:
Minereurile feroase (fier, mangan) și neferoase (cupru, plumb, zinc, bauxită, metale prețioase) se extrag în principal din arealele carpatice, în timp ce carierele pentru exploatarea rocilor de construcție (calcare, granite, andezite, bazalte, marmură etc.) au o distribuție legată de localizarea formațiunilor geologice:

• granit și bazalt în Pod. Dobrogei;
• marmură: Munții Apuseni și Munții Poiana Ruscă;
• minereuri de fier: Munții Poiana Ruscă;
• aur și argint: Apuseni
• cupru, plumb, zinc: Munții Gutâi și Apuseni. 

Resursele naturale și valorificarea lor- clasa a VI-a

Resursele Europei
resursele naturale sunt mijloace de existență oferite omului de mediu înconjurător.
resursele pot fi împărțite în 2 mari categorii:

1. Resurse epuizabile
Cărbunii - se găsesc și se exploatează din Rusia, Polonia, România, Ucraina, Marea Britanie, Germania. Se utilizează în termocentrale și în ind. chimică.
Petrolul-se exploatează din Marea Nordului, Marea Caspică, Marea Neagră, din Rusia, Marea Britanie, România, Norvegia, Ucraina.
Gazele naturale - se extrag din Marea Nordului, Marea Caspică, Marea Neagră, din Rusia, Marea Britanie, România, Norvegia, Ucraina, Olanda.
Minereurile de fier - se extrag din Suedia, Rusia, Ucraina, Franța, Spania, Germania. Se utilizează în siderurgie la fabricarea fontei, a oțelului, a sârmei, a tablei etc.

2. Resursele inepuizabile
Hidroenergia - valorifică forța apelor în cadrul hidrocentralelor. Norvegia, Suedia, Elveția, Rusia, România utilizează această energie.
Cele mai mari hidrocentrale și baraje din lume pot fi văzute aici și aici.
Energia mării - valorifică forța valurilor și a mareelor. In La Rance, Franța există o centrală mareemotrică.
Energia eoliană - forța vântului este captată și valorificată în țări precum: Olanda (Țara Morilor de vânt), Germania, Marea Britanie.
Energia solară - este folosită la încălzirea locuințelor dar și la producerea curentului electric. Rezultate notabile obțin în această direcție: Italia, Spania, Franța, Germania.

Mai multe informații găsiți aici.

Evoluția economiei mondiale și sistemul economic mondial

 1. Apariția economiei mondiale

Economia mondială a parcurs un drum lung până la forma actuală:

- prima diviziune a muncii are loc atunci când triburile de păstori se separă de celelalte triburi și apare acum plusprodusul;

- a doua diviziune a muncii se produce odată cu separarea meșteșugarilor de agricultori. Apare acum producția destinată schimbului;

- a treia diviziune a muncii (antichitate) apare odată cu negustorii care mijloceau schimbul de mărfuri; acum putem vorbi de primele manifestări ale comerțului exterior. Fenicienii sunt considerați primii afaceriști la mare distanță. Ei fondează o serie de târguri, în special în spațiul mediteranean: Creta, Cipru, Malta, Marsilia, Cadiz, Catagena, Sardinia, Tyr, Sidon ș.a. Aria geografică a comerțului era destul de limitată: părți din Europa (S și V), părți din Asia, Africa de N;

- în Evul mediu apar și se dezvoltă centrele comerciale: Veneția, Genova, Bagdad, Anvers, Nijni-Novgorod. Aria geografică a comerțului se extinde și la Marea Baltică, Oceanul Indian-Marea Roșie, China, Asia Centrală.

2. Formarea economiei mondiale

- odată cu marile descoperiri geografice (sec XV-XVI) și a cuceririlor coloniale aria geografică a comerțului se extinde și mai mult: cele două Americi, vaste regiuni din Asia și Africa;

- apar acum manufacturile (ateliere în care se lucrează manual, producția fiind destinată în trecut mai ales schimbului) în special în zonele portuare; Olanda este țara care domină comerțul mondial în perioada manufacturieră;

- în sec. XVIII-XIX (prima revoluție industrială) se caracterizează printr-o productivitate a muncii crescută; apar acum primele state naționale și primele economii naționale.

3. Stadiile mondializării

- dacă până în sec XIX agenții economici produceau bunuri în interiorul țării pentru a le vinde în exterior, din sec XX firmele mari trec granițele și își relochează producția în afara țării de origine. De acum înainte mare parte din bunuri sunt produse concomitent în mai multe țări.

- stadiile mondializării:

•    mondializarea prin comerț exterior;
•    preponderența investițiilor externe de capital;
•    integrarea activităților economice la scară planetară.

4. Conceptul de sistem economic mondial

Economia mondială este economia lumii, considerată ca fiind schimbul internațional de bunuri și servicii. Ea este formată din economiile naționale ale statelor lumii.