Identitatea, uniformizarea și diversitatea lumii contemporane

Identitatea lumii contemporane presupune identificarea unor caracteristici ale omenirii. În acest sens se poate vorbi despre:

• comunitatea de rasă; practic specia umană reprezintă o singură rasă
• comunitatea caracteristicilor ca specie: fizionomie, vorbire, înclinații artistice, familie
• similaritatea proceselor tehnologice și abordarea cercetării științifice într-un mod similar
• existența unor caracteristici duale:
• cooperare și colaborare
• concurență și competiție
• existența unei singure civilizații pe planeta noastră cu mai multe culturi

Prin lansarea sondei spațiale Voyager 10, (1972), s-a realizat o primă „carte de vizită” care reda elementele semnificative ale societății terestre din acea perioadă. Astfel, pe o  placă de aluminiu anodizat cu aur (152 x 229 mm) sunt prezentați un bărbat și o femeie cu mai multe simboluri concepute pentru a oferi informații despre originea navei spațiale.

By Vectors by Oona Räisänen (Mysid); designed by Carl Sagan & Frank Drake; artwork by Linda Salzman Sagan - Vectorized in CorelDRAW from NASA image GPN-2000-001623, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=1433765

Astăzi, identitatea poate fi văzută și sub forma unui posibil proiect global care s-ar referi la:

-explorarea spațiului cosmic

- accelerarea dezvoltării economice cu accent pe dezvoltarea durabilă

- lupta împotriva degradării mediului.

Uniformitatea lumii contemporane este rezultatul elementelor de identitate comună.

Diversitatea lumii contemporane este evidentă și se identifică în:

• diversitatea lingvistică
• ideologică
• comportamentală
• de grup
• de comunitate
• de organizare socială
• adaptărilor la mediu

Prin tradiție țările și comunitățile insistă pe păstrarea diversității.

Marea Neagră

 

Marea Neagră 

este situată în partea de sud-est a Europei, la limita cu Asia, fiind străbătută, în partea nordică, de paralela de 45 ̊lat. N. Este o mare de tip continental fiind dominată de suprafețe continentale, dar comunică cu Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.

Are o suprafață de peste 420.000 kmp și o adâncime maximă de 2245 m.

Țărmurile sunt puțin crestate și prezintă puține insule, peninsule, golfuri sau strâmtori:

- Golful Odessa

- Strâmtoarea Kerci

- Peninsula Crimeea

- Insula Șerpilor

Relieful cuprinde: platforma continentală, abruptul continental, câmpia abisală.
Salinitatea Mării Negre are valori mici (17-18‰) lângă țărmuri și la adâncimi de 0-200m și cresc la 22-23 ‰ în larg și la adâncimi mai mari.

Curenții din Marea Neagră sunt de mai multe categorii:

- curenți de suprafață, provocați de vânt; au direcția NE-SV

- curenți de compensație - care fac schimb de ape între Mediterana și Marea Neagră. În Marea Neagră sosesc ape mai sărate din Mediterana, pe la fund și se duc în Mediterana apa mai puțin sărate, pe la suprafață.

- curenții verticali lipsesc. Aceasta este o caracteristică a Mării Negre care duce la stratificarea apei :

    - un strat mai puțin sărat la suprafață, oxigenat, cu viețuitoare (alge, pești, moluște)

    - un strat de adâncime (200- 2.200 m), sărat, lipsit de viețuitoare, cu gaze toxice (H2S).

Viețuitoarele din Marea Neagră

- pești: sturioni (morunul, cega, păstruga), glosa, delfini, guvizi, pisica de mare

- alge, scoici

- pescăruși

• Litoralul românesc al Mării Negre se desfășoară pe o lungime de 245 km, între brațul Musura și Vama Veche. Cuprinde două sectoare: unul nordic, jos, deltaic și lagunar, între brațul Musura și Capul Midia (165 km), și unul sudic, înalt, cu faleze și plaje, între Capul Midia și Vama Veche (80 km). În acest sector s-au dezvoltat stațiunile românești.

    

Harta politică și marile orașe

Harta politică cuprinde în prezent 54 de state, dintre care, după forma de guvernământ, trei sunt monarhii (Maroc, Lesotho și Swaziland) și restul republici. Cel mai întins stat african este Algeria (2 381 741 km2, locul 10 de glob), iar cel mai populat este Nigeria (190,9 mil. loc., locul 7 pe glob). În cadrul acestui continent se remarcă, de asemenea, Egiptul, ca stat transcontinental, Lesotho și Swaziland ca state enclave.

În raport cu celelalte continente, Africa prezintă cel mai redus grad de urbanizare (42,5% populație urbană, 2018), însă, în ultimele decenii, se remarcă o dezvoltare rapidă a orașelor. Dacă acum 50 de ani în Africa erau doar opt orașe cu peste un milion de locuitori, în prezent sunt 63, dintre care opt au peste cinci milioane de locuitori. Conform estimărilor, în anul 2030 Africa va deține 99 de orașe cu peste un milion de locuitori, care vor concentra peste 25% din totalul populației acestui continent.

Africa se distinge în ultimele decenii prin cel mai rapid ritm de urbanizare din lume, înregistrând o creștere accelerată a populației urbane, a numărului de orașe, în paralel cu extinderea acestora în teritoriu.
Majoritatea așezărilor urbane au sub 500 000 de locuitori, dar numărul orașelor cu peste un milion de locuitori este într-o permanentă creștere. Oferind speranța unor locuri de muncă, a unor condiții mai bune de viață și șanse mai mari la educație, orașele reprezintă o atracție pentru populațiile rurale. Dar aceste deplasări masive de populație rurală spre orașe au determinat nu numai creșterea demografică a orașelor ci și extinderea lor în teritoriu, prin apariția la periferii a unor cartiere insalubre, lipsite de confort și igienă minimă, adevărate focare de boli, de violență și de criminalitate. Prin aspectul lor, aceste cartiere periferice ale sărăciei, cunoscute sub numele de mahalale, ghetouri sau bidonviluri contrastează puternic cu părțile centrale ale marilor orașe.

Regionalizarea

Câteva definiții ale regiunii:

Carta Comunitară a Regionalizării definește regiunea ca fiind „un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritoriu, în care există continuitate, în care populația posedă anumite elemente comune și care dorește să-și păstreze specificitatea astfel rezultată și să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural, social și economic“.

Regiunea, în accepțiunea Consiliului Europei, este o unitate administrativ-teritorială situată imediat sub nivelul statului-unitar, federal etc. –care are o autoritate aleasă a administrației publice și mijloace financiare de susținere a acestei autorități. 

Regionalizarea este procesul prin care se realizează instituirea unei capacități de acțiune autonomă, având ca obiectiv promovarea unui teritoriu și dezvoltarea potențialului său.

Tipuri de regionalizare:

a) regionalizare administrativă;

b) descentralizare regională;

c) regionalizare politică sau autonomie regională;

d) regionalizare prin intermediul colectivității locale;

e) regionalizare prin intermediul autorităților federale.

Procesul regionării desemnează tendința de apropiere din punct de vedere economic sau politic a statelor aparținând aceleiași regiuni geografice. 

Construcția europeană (UE), NAFTA și ASEAN constituie astăzi trei poli principali de regionalizare în lume. După nivelul de integrare economică, se disting următoarele niveluri de cooperare (fondate pe acorduri regionale):

• zona de liber-schimb (prin care se înlătură o mare parte din obstacolele aflate în calea liberei circulații a mărfurilor). De exemplu, Spațiul Economic European (EES), intrat în vigoare în 1993, Forumul de Cooperare Asia–Pacific (APEC), pentru crearea unei vaste zone de liber schimb ș.a.;
• piața comună; de exemplu, Uniunea Europeană, din 1993, a dispus libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și a capitalului;
• uniunea vamală, în cadrul căreia partenerii au adoptat o reglementare comercială comună în raport cu țările terțe, creând o zonă de liber schimb.
• uniunea economică este forma de cooperare economică cu cel mai ridicat nivel de integrare.

Relieful Europei

Relieful Europei

Caracteristicile reliefului

- altitudinile maxime se ating în Vf. Elbrus (Mț. Caucaz) cu 5.642 m și în Vf. Mont Blanc (Munții Alpi)de 4.810 m; 

- relieful este variat, cu o multitudine de forme și tipuri de relief;

- relieful este complex, adică s-a format în etape și moduri diferite;

- formele de relief sunt dispuse neuniform pe teritoriul continentului.  

Relieful Europei

Principalele forme de relief de pe cuprinsul continentului nostru sunt:

• munții - cu vârste diferite:
• Munții Scandinaviei sunt cei mai vechi, s-au format în orogeneza caledoniană
• Munții Ural, vechi și aceștia, au luat naștere în orogeneza hercinică
• Munții Alpi, Dinarici, Carpați, Balcani, Caucaz - aceștia sunt cei mai tineri, mai înalți cu altitudini de peste 2000, 3000 și chiar 4000 m. S-au format în orogeneza alpină
• podișurile - ocupă suprafețe mari în E Europei (Podișul Volgăi, Podișul Rusiei Centrale, Podișul Valdai), în C (Podișul Boemiei și Pod. Bavariei)
• câmpiile - reprezintă 50% din suprafața continentului: Câmpia Europei de Est, Câmpia Nord-Europeană, Câmpia Panonică, Câmpia Română ș.a.

Tipuri de relief

• relieful vulcanic - s-a format în urma erupțiilor vulcanice și este prezent în S și NV Europei: vulcanii: Etna și Vezuviu (în Italia), Hekla (Islanda); cuprinde conuri și cratere vulcanice
• relieful glaciar - s-a format sub acțiunea climei și a gheții; îl întâlnim în nordul continentului și pe munții care depășesc 2000 m; cuprinde circuri și văi glaciare
• relieful carstic - se formează în rocile calcaroase; cuprinde chei și peșteri
• relieful litoral - este prezent în apropierea țărmului și cuprinde delte, estuare, lagune, fiorduri.

Lacurile României

România are peste 3.450 de lacuri (aprox. 1,1% din suprafața țării).
Lista lacurilor din România se află aici.
După modul de formare se deosebesc:

• lacuri glaciare - formate sub acțiunea gheții, în circuri glaciare: Lala și Buhăescu (în Mț Rodnei), Capra, Urlea, Avrig, Bâlea (Mț Făgăraș), Bucura (cel mai întins lac glaciar din țară, cu 10 ha) și Zănoaga (cel mai adânc lac glaciar din România, cu 29 m);
• lacuri de baraj natural - formate prin bararea cursurilor unor râuri în urma unor alunecări de teren: Lacul Roșu și Lacul Crucii (Cuiejdel)
• lacuri vulcanice - formate în craterul unor vulcani stinși (Lacul Sfânta Ana)
• lagune - lacuri formate prin bararea cu un cordon de nisip a unor golfuri (Lacul Razim - cel mai întins lac din țară - 415 kmp, Sinoe, Zmeica);
• lacuri formate în masive de sare: Ocna Șugatag și Coștiui (Grupa de Nord, în Depresiunea Maramureșului)
• limanuri - lacuri formate prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu în alt râu (limanuri fluviatile) sau a gurii de vărsare a unui râu în mare (liman maritim). Exemple de limanuri fluviatile: Amara pe Ialomița, Oltina. Limanuri maritime: Techirghiol, Agigea
• lacuri antropice sau artificiale - sunt construite de om pe cursul unor râuri: Vidraru (pe Argeș),  Vidra (pe Lotru), Izvorul Muntelui (pe Bistrița), Porțile de Fier (pe Dunăre), Stânca-Costești (pe Prut) sau lacurile de pe valea Oltului, de pe valea Sebeșului, de pe valea Cernei.

imagini cu lacurile României gășiți aici.

Dunărea

 Dunărea

- este al 2 lea fluviu ca lungime din Europa (2860 km), după Volga,
- este cel mai important fluviu european prin numărul de țări străbătute și schimburile comerciale care se realizează prin intermediul său
- străbate 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Moldova, Ucraina) și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad)
- se varsă în Marea Neagră printr-o deltă.
- în țara noastră parcurge 1.075 km și formează 4 sectoare:

I. sectorul Baziaș - Porțile de Fier

- aici Dunărea formează cel mai lung defileu din Europa (144 km)
- în acest sector s-a construit sistemul hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier
- în urma construirii barajului de la Porțile de Fier s-a format un mare lac de acumulare. 

barajul și hidrocentrala Porțile de Fier 

II. sectorul Porțile de Fier - Călărași

- format în S Câmpiei Române
- este cel mai lung sector
- panta de curgere a fluviului este mică
- în acest sector s-au format ostroave (insulițe)
- poduri peste Dunăre Giurgiu - Ruse și Calafat - Vidin 

podul Giurgiu - Ruse

III. sectorul Călărași - Brăila

- cel mai lat sector (10-15 km)
- aici Dunărea se desprinde de 2 ori în 2 brațe formând : Balta Ialomiței și Insula Mare a Brăilei
- poduri: Fetești - Cernavodă și Giurgeni - Vadu Oii

podurile Fetești - Cernavodă

IV. sectorul Brăila - Marea Neagră

- se mai numește Dunărea Maritimă
- permite navigația navelor maritime până la Brăila
- are adâncimi de 7-12 m.

Dunărea la Tulcea