sâmbătă, 23 februarie 2013

Populația Europei



POPULAŢIA ŞI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE

EUROPA
a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade distincte:
- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III, 80 mil. locuitori în anul 1500 şi 140 mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii, invaziile popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de revoluţia industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900 populaţia Europei a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în 2004 să înregistreze 706 mil. de locuitori (cu includerea populaţiei Federaţiei Ruse, dar fără includerea părţii europene a Turciei).


b. Distribuţia spaţială a populaţiei
        Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali, factorii tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul doi după Asia.
         Pe state există densităţi medii diferite: state cu densităţi medii de peste 200 loc./km2 (Germania, Belgia, Olanda, Regatul Unit); state cu densităţi între 150-200 loc/km2 (Italia, Elveţia, Danemarca), state cu densităţi cuprinse între 100-150 loc/km2 (Portugalia, Franţa, Polonia, etc.), state cu densităţi cuprinse între50-100 loc/km2 (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia etc.) şi state cu densităţi sub 50 loc/km2 (Islanda, Norvegia, Finlanda, F. Rusă).
Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km2), iar cea mai mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
       Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul şi sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200 loc./km2 (Europa de Vest şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică, Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică).

c. Mişcarea naturală a populaţiei
       Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
      
Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalităţii între 15 şi 20‰ în Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse ale natalităţii sub 10 ‰ în Austria, Germania, Ungaria, România, Rusia, şi chiar de 8-9‰ în Bulgaria, Ucraina.
Bilanţul natural al populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1‰), Ucraina (-6,2‰), Rusia (-4,8‰), Belarus (-4,7‰), România (-2‰).

d. Speranţa de viaţă
În Europa speranţa de viaţă este de 70 de ani.
Pe state apar diferenţieri mari: în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la femei; în Elveţia 84 de ani la femei.
În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranţei medii de viaţă ca urmare a degradării nivelului de trai.

e. Mobilitatea teritorială a populaţiei
       După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la colonizarea „lumii noi”.
       Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o tendinţă inversă (locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii către Marea Britanie, Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
       După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa Occidentală.
       Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind racolate spre ţările dezvoltate vest europene).

f. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
      Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei în vârstă de peste 60 de ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18 %), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda, Irlanda, Cipru (20 %).

g. Structura profesională a populaţiei
      Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate în sfera serviciilor.

h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.

i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul, protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman prezent în Albania.

ROMÂNIA

a. Evoluţia numărului de locuitori
In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în 1912 la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 21,7 mil. de locuitori.

b. Mişcarea naturală a populaţiei

După 1989 s-a produs o scădere a natalităţii de la 16 ‰ la10 ‰ în 2004 ca urmare a reducerii ratei fertilităţii.
În aceeaşi perioadă mortalitatea a crescut de la 10,6 ‰ la 12,7 ‰ (în 1996) şi 11,9 ‰ (în 2004), pe fondul ponderii ridicate a populaţiei de vârsta a treia şi a scăderii nivelului de trai.
Bilanţul natural (sporul natural) a scăzut de la 5,3 ‰ în 1989 la -2,7 ‰ în 2002 şi -1,9 ‰ în 2004, -1,9 în 2006.

c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
Exodul rural-urban din perioada 1960-1989 a favorizat migraţiile definitive de la sate spre capitală şi oraşele mari (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi, Cluj).
După 1989 centrele de atracţie au rămas marile oraşe şi municipiul Bucureşti, dar în limite mai reduse.
S-a înregistrat o migraţie dinspre oraşele mici şi mijlocii spre mediul rural.
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate din Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia, Spania, Germania, Marea Britanie.

d. Densitatea populaţiei
În anul 2004 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 90,9 loc/km2, iar în 2006 de 89,2 loc/km2.
Densitatea medie a populaţiei pe judeţe evidenţiază următoarele categorii: între 30-40 loc/km2 (judeţele Tulcea şi Caraş Severin), valorile cele mai mari înregistrându-se în oraşele mari (Bucureşti, 8093 loc/km2 în 2004).

e. Structura pe grupe de vârstă
Între 1970 şi 2005 s-a înregistrat un declin al populaţiei tinere (scăderea ponderii populaţiei tinere de la 26 % în 1970 la 16 % în 2005) şi o creştere a ponderii populaţiei de vârsta a treia de la 7 % în1970 la 14 % în 2005.

f. Structura profesională a populaţiei
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în structura profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este de 38 %, în agricultură de 32 % şi în industrie 25 %.
Aproximativ 5,1 % din populaţia de peste 65 de ani este ocupată în muncă.

g. Structura etnică
Din totalul populaţiei României, în anul 2002 ponderea populaţiei pe naţionalităţi era următoarea: 89,5 % români, 6,6 % maghiari, 2,5 % rromi, 0,3 % germani şi 1,1 % alte naţionalităţi.

h. Structura pe medii (rural/urban)
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală de 45 % din populaţia totală a României.

i. Alte aspecte
Asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziţiei demografice.
Cea mai numeroasă generaţie din istoria României a fost cea născută în perioada 1967-1968, când s-au născut 550.000 de persoane.

Resursele României



Resursele României

Petrolul  - se extrage din următoarele areale:

  • Subcarpaţi: Moldovei (Depresiunea Tazlău-Caşin), de Curbură (Depresiunea Berca-Sărata Monteoru, Urlaţi-Câmpina-Moreni), Getici (între Olt şi Jiu);
  • Câmpia Română: Călmăţui, Brăilei, Ploieşti-Târgovişte, Piteştiului, Găvanu-Burdea, Boianului, Romanaţilor;
  • Podişul Getic: Hulubeşti, Bogaţi, Moşoaia, Zătreni, Brăteşti;
  • Câmpia de Vest: S-E Aradului, N-E Timişoarei, Vingăi, Nădlac, Jimbolia;
  • Platforma continentală a Mării Negre.


Gaze naturale – se găsesc în pământ sub două forme: gaz de sondă şi gaz metan.

  • Gazul metan – se extrage din structuri geologice numite domuri, în Depresiunea Colinară a  Transilvaniei (Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor);
  • Gazele asociate - localizate în structurile ce conţin petrol din: Subcarpaţii de Curbură, Podişul Getic, Câmpia Brăilei, Câmpia Ploieşti-Târgovişte, Câmpia Ialomiţei).
  • Centre de extracţie a gazelor naturale: Mediaş, Copşa Mică, Luduş, Glodeni, Slănic Moldova, Dărmăneşti, Băicoi, Urlaţi, Plopeni, Videle, ş.a.


Cărbunii – folosiţi la fabricarea coxului (la obţinerea fontei, combustibililor, în centrale termoelectrice). Sunt împărţiţi în două categorii:

  • Cărbuni superiori: huilă: bazinul Petroşani, Munţii Banatului (Anina şi Cozla); antracit – Schela.
  • Cărbuni inferiori: lignit: Podişul Getic (bazinul Motru-Rovinari, Platforma Olteţ), Munţii Banatului (Anina), Subcarpaţii de Curbură, Munţii Baraolt (din Carpaţii Orientali), Depresiunea Vad-Borod (Munţii Apuseni); cărbune brun – depresiunile: Comăneşti (din C. Orientali), Brad (Munţii Apuseni), Almaş (Pod. Transilvaniei); turbă – în Depresiunea Dornelor.


 Uraniul – în Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali (Crucea).

Minereuri de fier  Harghita - Lueta, Băişoara-Cluj, Munţii Poiana Ruscă

Minereuri auro-argentifere (aur şi argint): în Munţii Metaliferi (Săcărâmb, Bucium, Baia de Arieş, Roşia Montană, ş.a.), Munţii Gutâi (Cavnic).

Minereuri complexe (Cu, Pb, Zn, Al): Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei şi în Munţii Apuseni.

Aluminiul – se extrage din bauxită, care este exploatată din Munţii Pădurea Craiului

Transporturile



SISTEME DE TRANSPORT

Europa dispune de cel mai diversificat, dens şi complementar sistem de transport de pe Glob;
  •  reţeaua feroviară depăşeşte 360.000 km şi este electrificată în proporţie de 45 % (locul 2 pe Glob, după America de Nord);
  • prin Europa circulă cel mai rapid tren din lume, TGV (350 km/h) şi cel mai luxos (Orient Expres);
  • reţeaua rutieră depăşeşte 6,6 mil. km, fiind modernizată diferenţiat, de la vestul spre estul continentului;
Europa ocupă locul al doilea pe Glob în privinţa lungimii reţelei de autostrăzi, bine reprezentată în Europa de Vest şi în curs de amenajare şi extindere în Europa Centrală şi de Est;
  • parcul de autoturisme depăşeşte 230 de milioane (locul al 2-lea după America) şi peste 40 mil. autovehicule comerciale (locul al 3-lea după America şi Asia)
  • magistralele feroviare şi rutiere se întretaie în mari noduri de transport reprezentate de marile metropole;
  •  pentru eficientizarea fluxurilor de transport de mărfuri şi persoane au fost stabilite la nivelul continentului (mai puţin Rusia) nouă coridoare de transport paneuropene;
     Transporturile maritime (cu tradiţii încă din antichitate în bazinul mediteranean şi ulterior în ţările atlantice) s-au revigorat după cel de-al doilea război mondial;
  •   în transportul maritim predomină mărfurile debarcate (2/3 din total), iar ca porturi mari sunt Rotterdam (locul al 2-lea pe Glob), Anvers/Antwerpen, Hamburg, Londra, Le Havre, Marsilia, Barcelona, Constanţa;
  •  transporturile fluviale se realizează îndeosebi pe Rin (locul întâi ca trafic şi Duisburg, locul întâi în lume ca port fluvial, cu peste 100 mil. tone/an), Dunăre, Volga, Tamisa, Elba etc.;
  • reţeaua de canale, de peste 14.000 km (1/3 din reţeaua navigabilă internă, fără Rusia), completează traficul fluvial;
     Transporturile aeriene europene deţin 10,3 % din transportul mondial de pasageri; 
  • în Europa se află printre cele mai mari aeroporturi de pe Glob: Heathrow (Londra), Frankfurt/Main, Charles de Gaulle (Paris), Schipool (Amsterdam), Şeremetievo (Moscova) ş.a.;\
    Transporturile speciale sunt bine reprezentate în spaţiul european (inclusiv în România) prin sistemul de conducte (mai ales pentru petrol şi gaze naturale), linii electrice de înaltă tensiune, telecomunicaţii etc.;

România are un sistem de transport similar celui continental, incluzând toate tipurile de căi de comunicaţie şi mijloace de transport;

  •   deosebirile faţă de sistemul european de transport în ansamblu se referă la absenţă unor secvenţe semnificative de autostrăzi, caracterul învechit al infrastructurii feroviare etc.;
  •    dominante, ca pondere, în sistemul de transport de mărfuri şi călători, rămân transportul feroviar şi rutier;
  •   principalul nod feroviar, rutier şi aerian este Bucureştiul, din care pornesc radiar spre graniţe, 9 magistrale feroviare şi 10 rutiere;
  •   prin România trec trei coridoare de transport paneuropene (IV, VII şi IX), 5 magistrale feroviare de importanţă europeană şi patru magistrale rutiere (TEM, E 60, E 70 şi E 85);
  •   transportul fluvial se face pe Dunăre, pe Bega şi pe Prut (în aval de Albiţa);
  •   transportul maritim este deservit de patru porturi: Constanţa (cel mai mare port la Marea Neagră, cu un volum de peste 30 mil. tone/an), Mangalia, Năvodari şi Sulina;
  •   transporturile aeriene sunt deservite de 17 aeroporturi, cel mai mare fiind aeroportul internaţional „Henri Coandă” (Bucureşti-Otopeni), cu peste 3 mil. pasageri pe an, care face legătura cu peste 50 de mari oraşe ale lumii;
  •    aeroporturi mixte (interne şi internaţionale) sunt „Aurel Vlaicu”(Bucureşti-Băneasa), „Mihail Kogălniceanu” (Constanţa), Timişoara, Cluj-Napoca, Arad,

Deșerturile Asiei