subiecte olimpiada de geografie

http://stefanprocopiu.vaslui.rdsnet.ro/siteuri/geografie/arhiva.html

olimpici - Rezervatii naturale

pentru olimpici - solurile

solurile
1. solurile zonale
a. solurile din zona de campie
- cu vegetatie de stepa si silvostepa
- solurile fac parte din clasa MOLISOLURILOR
- tipuri de soluri: cernoziomul, cernoziomul levigat, solul balan dobrogean.

b. solurile din campiile inalte si dealurile joase
- aici vegetatia specifica este padurea de stejari
- solurile fac parte din clasa ARGILUVISOLURI
- tipuri de soluri: brune si brun-roscate

c. solurile din dealurile inalte si muntii josi
- vegetatia cuprinde padurea de fag
- clasa de soluri CAMBISOLURI
- tipuri de soluri: brune si brune-acide

d. solurile din munti
- vegetatia cuprinde padurea de conifere
- clasa de soluri SPODOSOLURI
- tipuri de soluri: podzolul

e. solurile din zona alpina
- vegetatia specifica: pajistile alpine
- soluri alpine

2. solurile azonale
- solurile nisipoase - apar in Campia Carei, Campia Olteniei, Campia Baraganului
- solurile din lunci - se dezvolta in luncile marilor rauri (Siret, OLt, Mures s.a.)

3. solurile intrazonale
- saraturile - contin cantitati mari de saruri
- apar in zonele stepice un de apa freatica se intalneste la mica adancime si unde circulatia apei se face de jos in sus, scotand la suprafata sarurile din roci,
- se intalnesc in Baragan, Campia Crisurilor

- lăcoviștile - sunt soluri îmbibate în exces cu apă
- apar în Delta și Lunca Dunării

- rendzinele - sunt soluri subțiri, formate pe roci calcaroase/gipsuri

pentru olimpici - faza judeteana - 7 Izvoarele minerale

Izvoarele minerale
sunt generate de existența unor falii, de mase vulcanice calde, de zăcăminte de petrol, gaze naturale, cărbune, sare.
Sunt ape încărcate cu gaze, cu săruri minerale. Ies la suprafață, uneori, cu temperaturi ridicate (izvoare termale).
După compoziția minerală, există în Carpați izv. carbogazoase și bicarbonatate

pentru olimpici - faza judeteana - 7 Marea Neagră completări

Bilanțul hidric al Mării Negre (= diferența dintre intrările/ieșirile de apă)ESTE ECHILIBRAT și se exprimă prin 2 componente:
a. APORTUL DE APĂ de 827 kmc, rezultat din debitele fluviale (346 kmc), precipitații (119 kmc), scurgerile din Marea Marmara și Marea Azov
b. PIERDERI DE APĂ de 827 kmc, prin evaporare (332 kmc)și scurgeri în Marea Marmara și Marea Azov.

pentru olimpici - faza judeteana - 6 apele subterane

Apele subterane se împart în: ape freatice și ape de adâncime.

Apele freatice
- se află situate spre suprafață,
- sunt continue,
- sunt influențate de precipitații/secetă
- în zonele deluroase sunt influențate de relief, de alcătuirea geologică și au o mineralizare mai mare,
- în zonele montane pot fi discontinui.

Apele de adâncime
- situate sub stratele freatice,
- în V țării au un caracter termal (ape geotermale).

Resursele de ape subterane sunt evaluate la 8,3 mld mc.
sunt repartizate inegal.
sunt abundente și la adâncimi variabile în regiunile cu roci sedimentare.
cele mai mari rezerve de ape subterane sunt distribuite în Cp. Română, Cp. de Vest, Pod. Getic.
peste 5mld mc sunt cantonate în straturi freatice, la adâncimi de câțiva metri și se alimentează din precipitații,
peste 3 mld mc sunt ape de adâncime, cu mineralizare variată și duritate crescută.
Utilizări:
- alimentarea cu apă a așezărilor și a obiectivelor industriale,
- balneoterapie, ca urmare a conținutului chimic variat (cloruro-sodice, sulfuroase, iodurate, carbogazoase, feruginoase).

pentru olimpici - faza judeteana - 5 relieful carstic

Carstul din Carpaţii Orientali este restrâns şi foarte fragmentat.
Se întâlneşte în arealul Rarău, urmat de clipe către Bicaz, Hăşmaş-Bicaz, Perşanii de Nord (bazinul Vârghiş) în sudul Rodnei şi în Bârgău. Cele mai extinse areale carstice sunt determinate de dolomite şi de calcarele mezozoice,
plasate fragmentar pe fâşia cristalino-mezozoică.
În arealul Lucina-Rarău se găsesc creste şi vârfuri piramidale (numite local
„bâtcă”), chei (Lucinei, Tatarcei, Pojorâtei, Moldovei), peştera Lilieci (în Rarău). Între vârfurile piramidale se remarcă şi Pietrele Doamnei din Rarău.
Munţii Hăşmaşu prezintă cel mai extins areal carstic din Orientali, cu cheile
Bicazului. Se compune dintr-o lungă culme, orientată nord-sud (între Bicaz şi Trotuş) şi culmi mai mici şi martori, cu lapiezuri, doline, polii etc.

În sudul Rodnei şi în Bârgău, pe calcarele sunt subţiri şi foarte fisurate, carstul este mai puţin dezvoltat. Se remarcă însă Peştera Izvorul Tăuşoarelor,
din Rodna, formată din patru galerii înguste, lungă de 5.050 m şi coborând pe o diferenţă de nivel de 350 m. Apar şi unele doline şi izbucuri.
Tot în Carpaţii Orientali a fost sesizat şi carst pe roci vulcanice (vulcanocarst), în Căliman şi în Harghita şi Depresiunea Ciucurilor .

Munţii Apuseni au carstul cel mai dezvoltat şi acesta se găseşte în următoarele
unităţi: Bihor şi împrejurimi, Pădurea Craiului, Codru-Moma, Trascău-Metaliferi.
Are cele mai multe peşteri şi avene din ţară, câmpuri mari de lapiezuri şi doline, polii, văi oarbe şi 5 gheţari subterani: Scărişoara (50.000 m3
gheaţă, în bazinul Gârda), Vârtop (bazinul Gârda Seacă), Focul Viu şi Barsa (în bazinul Crişul Pietros) şi gheţarul din avenul Borţig.
În cadrul Apusenilor se detaşează Munţii Bihorul şi Pădurea Craiului, cu cel mai
diversificat şi dezvoltat carst. Mozaicul tectonic şi petrografic din Bihor şi-a spus cuvântul în puternica fragmentare a reţelei de peşteri şi de scurgeri subterane din Padiş, Poiana Ponor, Cetăţile Ponorului şi Cheile Galbenii.
Există aici peste 200 de peşteri, între care Peştera Vântului (32 km, sub Pădurea Craiului), Meziad, Cetăţile Ponorului, Scărişoara ş.a.
chei impresionante pe văile: Roşia, Galbena , Someşul Cald, Turzii, Râmeţilor (pe Geoagiu de Nord), Intregalde, Geoagiu ş.a.

Munţii Banatului
platouri carstice complexe, chei (Caraş, Miniş, Nera), peşteri în general mici – Comarnic, Popovăţ,;
isbucuri – Caraşului, Bigăr (pe Miniş); lacul Buhui ş.a. Fâşia din Munţii Almăjului este cea care a impus Cazanele Dunării.

Carstul din Podişul Mehedinţi este dezvoltat pe o fâşie lungă de calcare
mezozoice dispusă între cele două benzi marginale de cristalin. Este un carst complex. Se evidenţiază prin prin poduri naturale (Ponoare, Casa de Piatră), depresiuni de contact litologic (Ponoare, Zăton) care uneori menţin lacuri, peşteri (Topolniţa – peste 11 km, Epuran, Bulba, Lazu, Curecea ş.a. ).

În Dobrogea de Nord carstul este moştenit de la perioade mai vechi şi se păstrează
pe porţiuni din Dealurile Tulcei şi mai ales în Podişul Babadag. Specificul exterior este dat azi de inselberguri. Apar şi chei pe Teliţa şi Taiţa, peşteri puţine (Tunel, Călugărul ş.a.), izvoare carstice (în Babadag).
Dobrogea de Sud prezintă un carst mulat de o pătură groasă de loess. Există şi doline, izvoare carstice, avene, chiar unele peşteri. Văile mai mari (Mangalia) formează chiar chei, iar majoritatea celorlalte sunt în principal seci.

Dobrogea Centrală
Şi aici există inselberguri (în special în arealul Casimcea), chei (Casimcea), doline, peşteri (La Adam) şi resturi de atoli.