miercuri, 7 noiembrie 2018

Asia de V și de SV

Asia de V și de SV reprezintă o regiune care se întinde de la Marea Mediterană și Marea Roșie până la Pakistan. Regiunea mai este cunoscută și sub denumirile de Orientul Apropiat (Turcia, Israel, Liban, Cipru, Iordania și Siria) și Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Iran, Irak, Kuweit, E.A.U., Oman, Yemen, Qatar, Bahrain, Afganiastan).
Relieful este predominant de podiș: Anatoliei, Armeniei, Iranului; munți: Taurus, Zagros, Elburs, Pontici; câmpiile ocupă suprafețe mici (litorale), mai importantă fiind Cp. Mesopotamiei.
Clima este tropical-deșertică în mare parte (o mulțime de deșerturi: Nefud, Rub al Khali, Lut); pe țărmul mediteranean clima este mediteraneană.


aplicații în clasă
- notați pe caiete 3 munți și 3 podișuri din Orientul Mijlociu precizând altitudinea maximă și țara în care sunt situați
- în ce state se dezvoltă Câmpia Mesopotamiei?
- notați câte un deșert din Arabia Saudită, Iran, Afganistan
- ce lungime și ce lățime are Peninsula Arabia?
- limitele Peninsulei Arabia
- țările Golfului Persic.

miercuri, 17 octombrie 2018

Vizita colegilor din Cernoleuca

Sub egida Centenarului, pe o vreme frumoasă, timp de două zile (12-13 octombrie 2018), am primit vizita unui grup de cadre didactice și elevi din Gimnaziul „Igor Vieru” din Cernoleuca, Republica Moldova.
După vizitarea școlii a urmat un program cultural artistic în sala noastră de sport unde elevii pregătiți de doamnele învățătoare și doamnele profesoare  ne-au încântat cu poezii, cântece și dansuri.
artiștii din clasa a VI-a

Giulia

Matei




Buhnă Elena

Evelina Apetrei

majoretele pregătite de dna prof. Alexandra Frențescu
 
A urmat vizitarea unor obiective cultural-turistice din Tîrgu Neamț și împrejurimi: Cetatea Neamțului, Casa Memorială „Ion Creangă” din Humulești, Parcul Natural Vânători Neamț, Rezervația de zimbri „Dragoș-Vodă”, Mănăstirile Neamț, Agapia, Varatec, Sihăstria și Secu.
La Cetatea Namțului
tot la Cetate

Parcul Natural Vânători-Neamț


Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Agapia, curtea interioară

Mănăstirea Sihăstria

la mormântul părintelui Ilie CLEOPA

La Seminarul „Veniamin Costachi” - Vânători, Neamț

pe prispa Casei Memoriale „Ion Creangă” din Humulești

joi, 11 octombrie 2018

Vegetația, fauna și solurile Asiei

Întinderea mare a continentului (44 mil kmp), atât în latitudine cât și în longitudine, face ca aici să întâlnim toate tipurile de vegetație: de la tundră la pădurea ecuatorială.
Astfel, dincolo de Cercul Polar de Nord, se întinde tundra. Aici cresc mușchi, licheni, salcia pitică, mesteacănul pitic. Fauna cuprinde specii de elan, urs polar, ren, hermelina. Solurile sunt înghețate (permafrost). Evident aceste specii sunt adaptate la condițiile polare aspre de aici: temperaturi scăzute, vânturi polare.
De la Mț. Ural până la Oc. Pacific se dezvoltă taigaua sau pădurea de conifere. Este cea mai întinsă pădure de conifere din lume. Aici cresc pinul, bradul, molidul și mesteacănul. Dintre animale amintim: elanul, renul, ursul brun, vulpea, samurul. Solul este acid, podzol.
Pădurea de foioase este specifică în E continentului și este formată din stejar și fag asiatic. Tigrul de Amur, ursul, leopardul sunt câteva specii faunistice. solurile sunt brune.
Pădurea subtropicală - se întinde în SE Asiei și cuprinde: palmierul, laurul, arborele de camfor, magnolii; fauna este formată din maimuțe, rinoceri. Solul este terra rosa.
Pădurea mediteraneană - specifică în SV, pe țărmul mediteranean. Vegetația: stejarul, pinul de Alep, cedrul, măslinul; maquis. Fauna: reptile (broasca țestoasă, vipera cu corn). solul terra rosa.
Stepa se dezvoltă în C Asiei și este formată în special din ierburi și arbuști. Fauna: asinul sălbatic, calul sălbatic, reprtile, rozătoare. Cernoziomul este specific stepei.
Deșerturile temperate - Gobi, Taklamakan, Kîzîlkum, Karakum - vegetația: pelin, rogoz; fauna: reptile, păsări, rozătoare. Soluri nisipoase, scheletice (nedezvoltate)
Deșerturile tropicale - SV Asiei (Peninsula Arabia cu deșerturile: Nafud, Dahna, Rub al Khali, Dahi). Vegetația se dezvoltă în oaze (palmieri, arbuști, ierburi); fauna: antilope, reptile, păsări, insecte. Soluri slab evoluate, nisipoase.
Savana - în rinocerul (N Indiei, Nepal) PN Kaziranga, papagali, pasărea rinoceri, tigri, antilope, elefanți, bivoli indieni, mistreți. Vegetația este formată din accacii, ierburi; soluri roșii de savană
Pădurea musonică - (India-Indochina) - teckul, palmierul, santalul; fauna: elefantul indian, rinocerul, maimuțe; soluri brun-roșcate, laterite.
Pădurea ecuatorială - (arhipelagurile Indonezia, Filipine): abanos, mahon, liane, arborele de cauciuc, orhidee, palmieri; fauna: tapirul, maimuțe, rinocerul de Sumatra, jaguarul, reptile, păsări. Soluri roșii, laterite.
Mangrovele se dezvoltă în zonele litorale din SE Asiei cuprind arbori adaptați la oscilațiile apei. Fauna este formată din păsări și reptile. Solurile de mlaștină.
Pădurile montane se dezvoltă pe munții înalți. Aici vegetația este etajată: foioase, conifere, pajiști alpine. Fauna este adaptată la vegetație: ursul brun, cerbul etc. Solurile brune de pădure.

marți, 11 septembrie 2018

clasa a IX-a Universul

Încep o aventură de 4 ani la liceu. Este pentru prima dată când voi preda la liceu. Încep cu o temă vastă, Universul. Nu voi sta aici decât 4 ore, așa că va trebui să condensez materia în acest interval de timp. Doar chestii care contează: ce este universul, când și cum s-a format, din ce este alcătuit.
Totuși, în prima oră voi da un test inițial și voi discuta cu noii mei elevi despre geografie în general, rolul și importanța geografiei în viața de zi cu zi.
Universul - reprezintă totalitatea materiei (stele, planete, meteoriți, asteroizi etc), a spațiului și a timpului.
Teoria Big Bang-ului susține că toată materia care astăzi formează universul era concentrată într-un punct la temperaturi și presiuni foarte mari. În urmă cu cca 14 miliarde de ani a avut loc o mare explozie care a dus la formarea universului, a spațiului și a timpului. Expansiunea care s-a declanșat în urmă cu cca 14 mld de ani continuă și astăzi, astfel încât putem spune că universul este infinit în timp și spațiu.
Există o teorie care susține că această expansiune va avea loc până când universul va începe să se contracte.
Altă teorie afirmă că universul se va extinde până se va „deșira”. În fine, sunt specialiști care consideră că la un moment dat va avea loc un nou Big-Bang.

Materia este organizată (sub formă de planete, stele etc) și neorganizată (praf și gaz cosmic).
Stelele sunt corpuri cosmice, gazoase cu lumină și căldură proprii. De ce au lumină și căldură proprii?
Planetele sunt corpuri cosmice solide, fără lumină și căldură proprii care se rotesc în jurul unor stele. De ce nu au lumină și căldură proprii?
Galaxiile sunt aglomerări de stele de ordinul miliardelor. Galaxia Noastră sau Calea Lactee numără cca 150 mld de stele. Are o lungime de 100 ani lumină dintr-un capăt în altul.

miercuri, 16 mai 2018

În Republica Moldova

12-13 mai 2018, Republica Moldova
În cadrul unui parteneriat cu o școală din Cernoleuca am hotărât să mergem pentru două zile în Rep. Moldova. Am pornit în Basarabia cu idei preconcepute. În primul rând că drumurile sunt proaste. Apoi că n-ai ce vedea, că relieful este șters etc etc. Au existat și colegi care ne-au încurajat să mergem, să vedem că lucrurile sunt cu totul și cu totul altfel. Și chiar au fost! Am plecat de la 5,30 A.M. și pe la 9,30 treceam vama de la Albița.
 vama Albița

Nu am stat mai mult de 30-40 de minute la cele două puncte de trecere a frontierei. Peisajul nu s-a schimbat semnificativ căci eram tot în Podișul Moldovei. Totuși, dincolo de Prut terenurile sunt mai îngrijite, șanțurile curate iar străzile mult mai largi. Și am mai observat ceva: terenurile agricole sunt foarte puțin fragmentate. S-a păstrat o formă de asociere a țăranilor, se lucrează la comun. N-am văzut pe nimeni pe câmp. Niciun utilaj și cu toate acestea câmpurile sunt impecabile. Livezi întinse, podgorii cât vezi cu ochii. Repet, totul foarte îngrijit.
Se circulă destul de lejer, puține mașini pe ambele sensuri. Doar în Chișinău am văzut ambuteiaje.
Prima oprire o facem la Mănăstirea Căpriana. Ne abatem un pic de la drum (E581) și după 2-3 km zărim de pe un deal frumoasa mănăstire formată din Biserica Voievodală, ctitorie a domnitorilor Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanul, Vasile Lupu, Gavriil Bănulescu-Bodoni și Biserica de Iarnă din perioada țaristă. În apropiere un lac artificial, probabil tot al mănăstirii. Un grup de copii primea informații ascultător de la un călugăr cu barbă mare. În biserici alte grupuri. Liniște și verdeață, o vreme superbă. Frumoase ambele biserici. Prima mai veche, secunda undeva mai în spate pe un aliniament mai înalt are o formă aparte.
Toalete foarte curate undeva în spate.
temerarii


Mănăstirea Căpriana, catapeteasma

mănăstirea Căpriana

Am continuat drumul după perioada de pauză impusă șoferilor de nu știu ce card...În timpul acesta am dat câte 1 leu unui copil care se tot învârtea pe lângă noi. Ne-a spus că este în clasa I-a și nu ne-a lăsat în pace până nu i-am dat câte ceva.
Până la Chișinău n-am făcut mult de aici. Oraș mare, întins, cu blocuri și case așezate pe o suprafață mare. Mergem direct în centru. În căutarea unui loc de parcare vedem sediul Guvenului, Arcul de Triumf și o mulțime de clădiri vechi bine conservate. Știam de Parcul Central, așa că aici ne-am desfășurat cea mai mare parte din perioada petrecută în capitală. Un bulevard central era ocupat de o competiție ciclistă la care erau invitați să participe copii de 4-6 ani și mai mari. Multă voie bună, muzică, animație, lume la plimbare și o mulțime de bicicliști cu echipament adecvat. Noi am căutat mai întâi o casă de schimb valutar. Am găsit destul de repede. cursul de 4,2 lei pe 1 leu românesc ne-a dat curaj să facem cumpărături. Am schimbat 400 RON pentru 2 persoane (eram cu soția). Am văzut și elemente locale dar și elemente moderne, semn că globalizarea n-are cum să ocolească acestă parte a Europei: firme străine, bănci cu capital străin, terase în stil occidental, fast fooduri. Noi știam de La Plăcinte, o franciză, așa că am căutat unul din multele localuri de acest gen. În drum spre cel mai apropiat La Plăcinte am traversat Parcul Central și am vizitat și Catedrala din acest parc.Deosebit de frumoasă. Era un botez sau o cununie acolo...Ceva mai încolo, am găsit și restaurantul La Plăcinte.
 sediul Guvernului
 Catedrala din Chișinău

 Catedrala din Parcul Central
 Arcul de Triumf

 Chișinău, Muzeul de Istorie


Catedrala din Parcul Central, Chișinău


Își merită din plin prestigiul: spațiu generos afară, pe terasă dar mai ales cel interior, o varietate de produse. Ne-am simțit bine, am mâncat pe săturate, unii au și băut, noi ne-am luat și desert niște plăcinte cu mere foarte gustoase. Oameni drăguți, amabili, dar care nu înțeleg chiar totul în limba română. Un singur minus: se stă multișor până vine comanda. Doar când ai un grafic de respectat acest aspect devine un impediment...De data asta noi chiar ne grăbeam. Timpul ne-a permis să vizităm doar Muzeul de Istorie și Etnografie. Interesant în felul lui, dar nu m-a impresionat ...Era deja ora 16, sau aproape. Șoferii noștri nu prea știau ce și cum...Am ieșit până la urmă dar am luat-o spre Bălți, nu spre Orhei cum prevăzusem noi. De aici au apărut alte discuții cu colegii mei din microbuz...
Acest drum a fost cu ghinion. În primul rând era cam peticit. Mașina nu a depășit 60-70 km/h. Am ajuns la Bălți pe la 19,30-19,45.
 Bălți, un magazin dulce
 Bălți, construcție modernă
Bălți, tanc
Abia am mai găsit deschis la Bucurie, faimosul magazin de dulciuri moldovenesc. Este un brand cunoscut și recunoscut în toată țara. În Chișinău n-am dat peste nicio Bucurie așa că aici efectiv am năvălit în micuțul magazin. Săracele femei de la tejghea au făcut vânzare în 15-20 de minute cât n-au făcut în toată săptămâna. Eu nu sunt amator de dulciuri, dar am gustat mai mult așa din curiozitate. Pot spune că am devenit fan Bucurie! Ce-i bun e bun! Noroc cu bomboanele și ciocolatele astea că nu știu cum le-aș fi putut împăca pe colegele mele supărate foc pe mine că am ratat Orheiul...Bălți este un oraș măricel, curat, frumos cu multe însemne ale unei perioade trecute dar care nu poate fi uitată așa de ușor. Pe multe clădiri am văzut secera și ciocanul, steaua roșie, un tanc etc. Dar și aici, deși suntem mult în nord, am văzut un mall, un Jisk, blocuri cu 10 etaje, o clădire înaltă din sticlă etc. Am văzut și Teatrul Vasile Alecsandri. Aici, avea să aflăm, vin colegele noastre din Cernoleuca odată pe an la teatru. Dacă am fi mers pe la Orhei am fi întârziat cel puțin două ore, dar am fi trecut direct prin Sângerei și am fi văzut Consulado...
Pe la 21 am pornit în căutarea cazării: la Sângerei. Până la Sângereii Noi am mers ok după gps here, de pe telefonul meu. Apoi ne-am abătut de la șosea la stânga pentru a ieși mai repede la destinație. N-a fost deloc așa. Am intrat în sat, pe un drum neasfaltat, îngust, ne-am învârtit pe acolo cred că vreo oră și tot ieșeam într-un cimitir! A trebuit să ieșim din nou la asfalt și să ne continuăm drumul încă vreo 5-6 km! Afară se întunecase și noi orbecăiam pe drumuri. La un moment dat am dat și de acest orășel scufundat în întuneric la orele 22. La un peco ni s-a confirmat că la vreo 100 de metri se află hotelul Consulado. Greu am dat de el căci era și acesta „părăsit” cu toate luminile stinse. Am intrat singur în hotel căutând recepția. Am dat de ea dar era închisă. Două numere de telefon lângă un program încurajator: 24/24. Formez și sun. Imposibil de format acest număr. Altă rețea. Noroc cu telefonul șoferului care și-a cumpărat cartelă. Îl sun pe patron care mă asigură că totul este ok. Sosește el și recepționera și chiar este ok. Aproape ok, căci eu făcusem rezervare pentru 3 duble și 3 triple, iar el avea altă configurație a camerelor. Dar ce mai contează detaliile astea? Hotelul s-a dovedit peste aștepările noastre, patronul a mai lăsat 50 de lei/ cameră pentru disconfortul pe care ni l-a creat. Camerele foarte curate, paturile comode și mai late ca la noi, apă caldă, televozor în cameră. Cu toată oboseala am mai zăbovit pe hol pe niște canapele faine la un pește și la glume legate de gps și de Sângerei. Ciprian ar fi vrut să bem ceva dar legea aici interzice vânzarea băuturilor alcoolice după ora 10 seara. Asta afost prima zi.
Dimineața la 7,30 eram deja cu bagajele făcute și puțin mai încolo coboram din nou din microbuz pentru o cafea de nota 10 într-un Lukoil primitor. Acum puteam să pornim spre Edineț și mai departe spre Cernoleuca, destinația noastră finală. Afară începuse să plouă bine în reprize. Drumul nesperat de bun, circulația la fel de răzleață. Când și când câte o mașină. Cele mai multe vechi: moskvici, lada, mercedes model 2000 sau bmw tot de pe acolo. Puține microbuze, rare autocarele. Multe daciile logan, mcv, rar câte un duster. Facem stânga de la drumul principal și la 10,30 ajungem la Cernoleuca. Mai întâi am văzut la marginea satului, departe pe dreapta, Moara, despre care se tot vorbește când vine vorba de Cernoleuca. Este în paragină. Avea să aflăm că ei n-au voie să o repare pentru că este în patrimoniu, iar autoritățile n-au bani...De aia Ciprian a propus s-o dărâmăm! În felul ăsta o vor construi din nou.
Dăm și de Gimnaziul „Igor Vieru”, o construcție cu etaj situată la distanță față de drum. O curte mare verde, îngrijită, cu multe flori și mulți copaci. O clădire veche ne atrage atenția în partea dreaptă situată în incinta colegiului. Un fost orfelinat...



 fostul orfelinat
cu prietenii noștri din Gimnaziul Igor Vieru 

Gimnaziul este destul de impunător pentru o instituție cu doar 130 de elevi. Suntem primiți calduros de doamna directoare și cele două adjuncte și restul personalului. Se fac prezentările, se asistă la un spectacol drăguț într-o sală de festivități, se vizitează școala, sala de sport după care ne așezăm la masă.






Când am mâncat ciorba de pasăre m-am întors în timp 30 de ani. Mi-am amintit gustul ciorbei din copilărie. Credeam că am uitat acel gust magic. M-am înșelat, era acolo în memoria mea...La un moment dat i-am cântat La mulți ani! doamnei bibliotecare care împlinea chiar atunci o vârstă onorabilă. am văzut mai multe cărți pe un raft cu Marx și Lenin sau ceva asemănător. Se plâng și ele, căci ele erau dominante, că le pleacă copiii peste hotare și nu mai vin acasă.
Apoi plecăm la Muzeu. Un fel de muzeu despre care citisem înainte de plecare. Este o casă particulară a fiului marelui pictor Igor Vieru. Fiul său, Roland, sculptor, a amenajat casa părintească într-un muzeu cu 5000 $ câștigați din vânzarea unor tablouri în Italia. Practic un hol cu vase ceramice atârnate de grinzi, și două camere tapisate cu tablouri, cărți, ziare și reviste cu articole despre opera lui Igor Vieru.
 poarta casei lui Igor vieru


























Spectacolul este completat de explicațiile spumoase date de cei doi soți care la un moment dat se acoperă unul pe altul. Seamănă mult cu Muzeul „Nicolae Popa” din Târpești. Aceeași poartă din lemn masiv sculptată frumos, sculpturi în curtea de la Târpești, fântâni sculptate la Cernoleuca etc. L-am invitat la noi și pe dl Roland să vadă muzeul de la Târpești. A auzit doar de Popas, nu de Nicolae Popa. La ora 16, după o cafea, ceai, apă minerală, fursecuri și plăcinte am pornit spre casă. Intrăm în țară pe la Stânca-Costești. Trecem practic peste barajul marelui lac. Chiar este mare! La 23.30 eram la ușa apartamentului!

Asia de V și de SV