Contraste biogeografice

 Întinderea mare a continentului, din zona polară până în zona ecuatorială, face ca în Asia să găsim toate formațiunile vegetale. Astfel, de la N la S se deosebesc:

• tundra - dincolo de Cercul Polar de Nord; formată din salcia pitică, mesteacănul pitic, mușchi, licheni; ursul polar, vulpea polară;
• taigaua - (pădurea de conifere) - se întinde de la Mț. Ural până la Oc. Pacific; este formată din molid, brad, pin, tisa, zada; fauna: tigrul siberian, lupul, ursul;
• pădurea de foioase - ocupă o fâșie îngustă la sud de taiga; fagul, stejarul; mistrețul, vulpea, lupul; 
• stepa - C Asiei; ierburi și rozătoare;
• vegetația deșertică - se dezvoltă în C și SV Asiei; specii adaptate la uscăciune; dromaderul

Hidrografia Asiei

 Asia are o hidrografie bogată, variată cu mări, fluvii, lacuri, ghețari. O mare parte din suprafața continentului este endoreică (fără scurgere spre mările sau oceanele din jur, cum sunt zonele din C și SV Asiei).

Asia deține o serie de fluvii foarte mari care se evidențiază atât prin lungime, cât și prin debit:

• Chang Jiang (Yang Tze) cu peste 6.300 km;
• Enisei (5.500 km);
• Huang He (5.400 km); etc (pentru comparație, rețineți că Dunărea are doar 2.860 Km).

După bazinul de scurgere se remarcă următoarele fluvii:

- spre Oc. Arctic, se scurg: Obi, Enisei, Lena;

- spre Oc. Pacific: Amur, Huang He, Yangtze, Mekong;

- spre Oc. Indian: Gange + Brahmaputra, Indus, Tigru și Eufrat;

- spre Lacul Aral: Amudaria și Sîrdaria.

Lacurile Asiei se deosebesc după origine:

• glaciare - în N continentului ți pe munții înalți;
• tectonice: Marea Caspică (cel mai întins lac de pe planetă, 370.000 kmp), Lacul Baikal (cel mai adânc lac de pe Terra, 1620 m), Lacul Aral;
• lacuri vulcanice (arh. japonez, arh. indonezian);
• lacuri antropice (Rusia, China). 

Carpații Orientali - diviziuni

 1. Grupa de Nord (Grupa Maramureșului și a Bucovinei)

Limite
- la nord: granița cu Ucraina
- la sud : depresiunile Dornelor si Câmpulung
Geneza
Grupa de Nord s-a format prin încrețirea scoarței, în orogeneza alpină și prin erupții vulcanice.
Geologia
- in partea de vest sunt roci vulcanice;
- in partea centrală – șisturi cristaline;
- in partea de est – roci sedimentare cutate (fliș)
Relieful
- altitudinea maxima este de 2.3003 m in Mt. Rodnei;
- orientarea culmilor pe direcția NV-SE;
- tipuri de relief: vulcanic (în V), glaciar (la peste 2000 m)
Diviziuni :
- munții : Maramureșului, Rodnei, Obcinele Bucovinei;
- depresiuni : Maramureșului, Dornelor, Câmpulung (pe valea Moldovei).

2. Grupa Centrală (Grupa Moldo-Transilvană)

Limite
- la nord depresiunile Dornelor si Câmpulung
- la sud Depresiunea Brașovului si Valea Oituzului
Geologia
- in partea de vest sunt roci vulcanice
- in partea centrală – șisturi cristaline
- in partea de est – roci sedimentare cutate (fliș)
Relieful
- altitudinea maxima este de 2.100 m in Mt. Călimani;
- orientarea culmilor pe direcția NV-SE;
- tipuri de relief: vulcanic, glaciar, carstic (Cheile Bicazului);
Diviziuni :
- munții : Călimani, Ceahlău si Hășmașul Mare (alcătuiți din calcare si conglomerate), Stânișoarei, Bistriței;
- depresiuni : Giurgeului, Ciucului.

3. Grupa Sudica (Grupa Curburii)

Limite
- la nord – Valea Oituzului
- la sud – Subcarpații de Curbura
- la vest – Valea Prahovei
Geologia
Grupa Sudica este alcătuită din fliș (roci sedimentare cutate)
Relieful
Aspecte specifice
- aici lipsesc rocile vulcanice si șisturile cristaline
- h max 1.954 m in Mt. Ciucaș
- aici Carpații se curbează, culmile montane fiind orientate pe directia NE-SV
- relief dezvoltat pe calcare si conglomerate in Mt Ciucaș
Diviziuni :
- munții : Vrancei, Întorsurii,
- depresiunea Brașovului – de origine tectonica, are altitudini de cca 500 m, are un relief de dealuri, este străbătută de Olt și de afluentul său Râul Negru.

Hidrografia Europei și a României - aspecte generale

 Europa

Caracteristici ale hidrografiei

- hidrografia Europei este variată: mări, oceane, fluvii, lacuri, ghețari;

- hidrografia este influențată de relief (dispunerea rețelei hidrografice), climă (debitul fluviilor).

Oceanele și mările din jurul Europei constituie hidrografia apelor exterioare care înconjoară continentul nostru. Masa apelor oceanice / a mărilor influențează clima din jur și indirect scurgerea de suprafață.  

Fluviile și râurile sunt tributare oceanelor și mărilor de pe cuprinsul continentului.

a. spre Marea Caspică - se scurg Volga (cel mai lung fluviu european) și Ural;

b. spre Marea Neagră: Dunărea (al II-lea fluviu ca lungime), Nistru, Nipru;

c. spre Marea Mediterană: Elba, Rhon, Pad;

d. spre Oc. Atlantic: Garonne, Loara, Sena, Rhin, Elba;

e. Spre Marea Baltică: Vistula, Dvina de Vest;

f. spre Oc. Arctic: Dvina de Nord, Peciora.

Lacurile - după modul de formare se deosebesc:

• lacuri glaciare situate în N continentului (Ladoga și Onega) și în munții înalți (Alpi: Como, Garda, Maggiore);
• lacuri vulcanice (Sf. Ana, Vulcano);
• lacuri artificiale (Porțile de Fier);
• lagune și limanuri.

Ghețarii sunt prezenți în N și în munții înalți (peste 3000 m, Alpi, Pirinei, Scandinaviei); banchiza este prezentă în Oc. Înghețat.

România, caracteristici hidrografice

- rețeaua hidrografică este unitară (aproape toate râurile sunt colectate de Dunăre și se varsă în Marea Neagră);

- rețeaua hidrografică este variată: râuri, lacuri, fluviul Dunărea, Marea Neagră și apele subterane. 

Râurile sunt organizate pe bazine hidrografice.

Lacurile acoperă 1,1 % din suprafața țării. Se disting:

- lacuri glaciare: Lala și Bucura;

- lagune (Razim, Sinoe);

- artificiale (L. Izvorul Muntelui sau Stânca - Costești).

Apele subterane sunt prezente în zonele de câmpie. În Cp. de Vest au o componentă termală.

Dunărea

- 2860 km;

- izvorăște din Mț Pădurea Neagră și se varsă în M. Neagră;

- străbate continentul de la V la E, traversând 10 țări și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapeste și Belgrad);

- formează 3 sectoare:

• sectorul superior (de la izvoare până la Viena); debitul aici este de 450 mc/s;
• sectorul mijlociu (Viena - Baziaș); debitul 2350 mc/s;
• sectorul inferior (Baziaș - Marea Neagră), debitul 6480 mc/s.

În România se disting mai multe sectoare:

• Baziaș - Porțile de Fier - aici Dunărea formează cel mai lung defile din Europa (144 km);
• Porțile de Fier - Călărași - un sector cu pantă mică de scurgere;
• Călărași - Brăila - cel mai lat sector (20 km);
• Brăila -Marea Neagră - Dunărea maritimă.

Marea Neagră

- mare de tip continental;

- comunică cu Oceanul Planetar prin strâmtorile Bosfor și Dardanele;

- relieful este alcătuit din:

1. platforma continentală (de la 0 - 200 m adâncime);
2. abruptul continental (200 - 2000 m);
3. bazinul M. Negre (la peste 2000 m).

- salinitatea crește cu adâncimea (17-21‰);

- mareea este mică;

- apele sunt stratificate;

- curenții marini sunt de suprafață (provocați de vânt) și de transfer (schimb de ape cu Mediterana);

- litoralul românesc 244 km.

Carpații Orientali

 Carpații Orientali

caracteristici generale:

- limite: încep de la granița cu Ucraina în N și țin până la Valea Prahovei în S;

- sunt alcătuiți din 3 șiruri de roci: vulcanice (V), șisturi cristaline (C) și fliș (E și S);

- h max: 2303 m (Mț. Rodnei);

- sunt fragmentați, „castel de ape” și umanizați;

- tipuri de relief: vulcanic, glaciar și carstic (Cheile Bicazului);

- diviziuni:

1. Grupa de Nord

2. Grupa Centrală

3. Grupa Sudică

Carpații - caracteristici

- încep din Bazinul Vienei și țin până la Valea Timokului;

- străbat mai multe țări: Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Serbia;

- sunt munți tineri;

- altitudinea maximă: 2.655 m (Mț. Tatra) și 2.544 m (Mț. Făgăraș);

- s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină;

- sunt alcătuiți dintr-o varietate de roci;

- sunt fragmentați (au multe depresiuni);

- sunt „castel de ape” (de aici izvorăsc multe râuri);

- sunt umanizați (populați);

Diviziuni:

1. Carpații Orientali

2. Carpații Meridionali

3. Carpații Occidentali.

Unitățile majore de relief

 Unitățile majore de relief sunt suprafețe întinse care au caracteristici omogene ale reliefului (mod de formare, geologie, altitudini, tip de relief).

În România se deosebesc următoarele unități majore de relief, fiecare cu o serie de subunități:

• Carpații (Orientali, Meridionali, Occidentali);
• Subcarpații (Moldovei, de Curbură, Getici);
• Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
• Podișul Moldovei;
• Podișul Getic;
• Podișul Dobrogei;
• Podișul Mehedinți;
• Dealurile de Vest;
• Câmpia Română;
• Câmpia de Vest;
• Delta Dunării.