Relieful României

1. Modul de formare a reliefului

Cea mai veche unitate de relief este Podișul Dobrogei. Acesta s-a format in timpul orogenezelor caledoniană (Podisul Casimcei) și hercinică (Muntii Măcinului).
Carpații s-au format prin încrețirea scoarței, în timpul orogenezei alpine.

Subcarpații s-au format odată cu înălțarea Carpaților, prin încrețirea scoarței.

Dealurile si podișurile s-au format mai recent prin depunerea unor sedimente aduse de râurile carpatice.
Excepție fac Podișul Mehedinti, care s-a format prin încretirea scoarței si Podișul Transilvaniei, care s-a format prin scufundarea si umplerea treptata cu sedimente.

Câmpiile s-au format pe locul unor foste mări sau lacuri, prin depunere de sedimente.

Delta Dunării s-a format pe locul unui fost golf al Marii Negre, prin acțiunea a trei factori: Dunărea cu aluviunile sale, mareea mică si curenții marini.

2. Geologia unităților de relief

(Un aspect foarte important in invațarea si mai ales în înțelegerea reliefului României, îl reprezintă alcătuirea geologică sau geologia).

Carpații Orientali

- sunt alcătuiți din 3 șiruri de roci, orientate de la V-E: roci vulcanice, șisturi cristaline și fliș (=roci sedimentare cutate, încrețite). Excepție face Grupa Sudică; ea este alcătuită doar din fliș SGrupele de Nord si Centrala: roci vulcanice (andezit) in V ; șisturi cristaline in C ; flis (roci sedimentare cutate) in 

Carpații Meridionali

Alcătuiți din șisturi cristaline, doar la extremități apar calcare si conglomerate

Carpații Occidentali

Grupa Banatului - calcare (relief carstic), șisturi cristaline;

Poiana Rusca – șisturi cristaline si marmură;

Apusenii – varietate mare de roci (șisturi, calcare, granite) : « mozaic petrografic »

Subcarpații

Fliș : gresii, marne, conglomerate

Podișurile :

Moldovei, Transilvaniei, Getic,: roci sedimentare necutate (stratele sunt orizontale sau ușor înclinate) : gresii, marne, pietrișuri, argile;

Pod. Dobrogei : granit si bazalt in Mt. Măcinului; șisturi verzi in Pod Casimcei;

Pod. Mehedinți : șisturi cristaline, calcare;

Dealurile de Vest : roci sedimentare necutate (gresii, marne, argile);

Câmpiile:

Argile, nisipuri, pietrisuri, loess;

Delta Dunării

aliviuni : nisipuri, pietrișuri, mâluri.

Clima Asiei

 Întinderea mare a continentului, din zona ecuatorială până în zona polară, face ca aici să întâlnim toate tipurile climatice:

• polar și subpolar - se dezvoltă în N, dincolo de Cercul Polar de N; temperaturile sunt negative, iernile lungi și aspre; bat vânturile polare;
• temperat - cu o nuanță continentală (C Asiei) și una oceanică (pe litoralul Pacific); temperaturi medii anuale de 10 C; în C Asiei s-au format deșerturi temperate (Deșetul Gobi);
• subtropical - cu o nuanță mediteraneană (pe litoralul mediteranean, Turcia, Siria, Israel etc) și una pacifică (NE Chinei, Japonia) - iernile aici sunt blânde și umede, verile secetoase;
• tropical - cu 2 subtipuri - deșertic (SV Asiei cu deșerturile Arabiei, Afganistan etc) și umed sau musonic (SE, Indochina, determinat de muson). Musonul este un vânt periodic care bate vara dinspre Oc. Indian spre SE Asiei și aduce ploi foarte consistente, iar iarna bate în sens invers și este uscat.
• ecuatorial - cald și umed tot anul: 25 C, 2500-3000 mm/an. Se dezvoltă în lungul ecuatorului (Arhipelagul Indonezian).
• se adaugă tipul montan - specific munților înalți. Aici temperatura scade cu altitudinea iar precipitațiile cresc cu altitudinea. Pe cale mai mari vârfuri, la peste 3000 m, sunt ghețari.

ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE ALE EUROPEI ȘI ALE ROMÂNIEI

 1. Relieful major - trepte și unități morfostructurale

Trepte de relief

Europa

- predomină treapta de relief câmpia (peste 50%);

- h max. 4807 m Mț. Alpi (Vf. Mont Blanc) / 5642 m Mț. Caucaz (Vf. Elbrus);

- h min. -27 m M. Caspică.

România

 - se poate vorbi de o proporționalitate a treptelor de relief (aprox. 1/3 munți, 1/3 dealuri și podișuri, 1/3 câmpii).

Unități morfostructurale

în Europa se disting 4 unități morfostructurale: 

- primul nucleu continental (E Europei);

- caledoniană și hercinică (foarte vechi), în N cont,;

- alpină (cea mai nouă) în S;

- vulcanică recentă (Islanda și Pen. Italică).

Pentru România predomină treapta alpină, dar există și porțiuni cu alte caracteristici:

- NE (Pod. Moldovei) -  are un fundament ce aparține primului nucleu;

- Câmpia Română - are un fundament foarte vechi;

- Pod. Dobrogei - caledonian și hercinic.

Unități majore de relief

Europa

• unități montane: 
• alpine (Alpi, Apenini, Dinarici, Carpați, Balcani, Caucaz);
• caledoniene (Alpii Scandinaviei);
• hercinice (Munții Ural).
• unități de podiș:
• vechi (Podișul Rusiei Centrale. Donețk, Dobrogei);
• noi (Pod. Getic);
• unități de câmpie
• fluvio-glaciare (Cp. Nord Europeană);
• fluvio-lacustre (Cp. Română, Cp. Panonică);
• cu structură de podiș (Cp. Europei de Est);
• fluvio-litorale (Cp. Mării Negre, Cp. Mării Caspice).

România

• unități majore carpatice: Carpații și DCT (Depresiunea Colinară a Transilvaniei);
• unități de dealuri și podișuri (Subcarpații, Pod. Moldovei, Pod. Dobrogei, Pod. Getic, Pod. Mehedinți, Dle de Vest)
• unități de câmpie (Câmpia Română, Cp. de Vest, Delta Dunării și Câmpia lagunară Razim-Sinoe)

SPAȚIUL ROMÂNESC ȘI SPAȚIUL EUROPEAN

 Europa și România - caracteristici geografice de ansamblu

Europa

- are aspectul unei „peninsule” asiatice (de unde și denumirea de Eurasia dată de unii autori);

- limita cu Asia este dată de: Munții și fluviul Ural, Marea Caspică, Mț. Caucaz;

- țărmurile sunt dantelate și prezintă: insule, peninsule, golfuri, mări interioare și exterioare;

- organizarea naturală pe fâșii longitudinale.

România

- elementele naturale care definesc țara noastră:

• Carpații
• Dunărea
• Marea Neagră
• Câmpia Panonică.

Poziția geografică și limitele

Europa

- situată în emisfera nordică, între Oc. Artcic (N), M. Mediterană (S), Mț. și fluviul Ural, M. Caspică (E), Mț. Caucaz și M. Neagră (SE), Oc. Atlantic (V);

- între aceste limite Europa are o suprafață de 10 mil. kmp;

- punctele extreme: Capul Nord (N), Capul Tarifa (S), Capul Roca (V);

- dpdv climatic aparține climatului temperat (excepție N, cu climă subpolară și S, cu climă mediteraneană);

- tectonic aparține Plăcii Eurasia.    

România

- situată în partea CSE a continentului;

- la intersecția paralelei de 45 lat N cu meridianul de 25 long E;

- clima are un caracter temperat continental.

Organizarea spațiului mondial și raportul nord-sud

 Raportul nord-sud

Mult timp s-a discutat despre împărțirea lumii în 2 mari areale: nordul (mai dezvoltat) și sudul (în curs de dezvoltare și mai slab industrializat).

Astăzi, această împărțire a lumii nu mai reflectă realitatea: în primul rând China, care aparține „sudului” reprezintă astăzi motorul dezvoltării economice pe plan mondial; țări din spațiul ex-sovietic incluse în „nord” sunt de fapt slab dezvoltate; unele țări din emisfera sudică au fost incluse în „nord” (Australia, Noua Zeelandă) sau țări din zona Golfului Persic care au un nivel ridicat de dezvoltare.

Există o serie de caracteristici specifice celor 2 areale: nordul dispune de o civilizație de tip occidental, urbanizată și parcurge un regres în ceea ce privește dinamica populației; sudul are o dezvoltare demografică accelerată, o populație predominant rurală și o agricultură în mare parte de subzistență.

Organizarea spațiului mondial

- presupune atât elemente de nogociere cât și elemente supuse unor decizii personale, arbitrare.

- a devenit o problemă globală;

- se realizează în cadrul statelor.

Studiu de caz Brazilia.

Elementele naturale care influențează amenajarea teritorială sunt: întinderea mare a țării (8,5 mil kmp), resurse naturale diversificate (minereuri de fier, cupru, plumb, zinc, cărbuni), populația (cca 200 mil loc) concentrată în special pe litoralul SE, mare parte din suprafață este slab valorificată.

Amenajarea teritorială a pornit din SE, de pe litoral. Aici se află și cele 3 mari centre urbane/industriale (Sao Paulo, Rio de Janeiro și Belo Horizonte). A urmat partea din imediata vecinătate, suprapusă peste Podișul Braziliei unde a fost construită noua capitală Brasilia. Urmează a fi amenajate întinse suprafețe spre NE și spre NV (Nordul Amazoniei).

Rolul unor state în sistemul mondial actual

 Există diferențieri între state în ceea ce privește rolul pe care îl au în lumea contemporană. Diferențierile constau într-o serie de factori care se reflectă în:

- suprafața teritoriului;

- populație;

- resursele naturale;

- tradițiile istorice și culturale;

- resursele financiare;

- voința politică;

- existența unui proiect național ș.a.

SUA - este astăzi principala putere economică, politică, financiară și militară pe plan mondial. Controlează întinse teritorii prin calitatea de lider NATO (Europa și Canada), iar prin bazele militare își asigură prezența în Turcia, Arabia Saudită, Oceanul Indian, Japonia, Coreea de Sud, Oceanul Pacific.

Urmează 3 puteri regionale UE, Federația Rusă și China.

 U.E. - are o putere economică mare și un nivel de trai comparabil cu cel american. Este dominată de Franța (multiple calități militare) și Germania (valențe economice remarcabile).

Federația Rusă dispune de mari resurse naturale, de un potențial militar ridicat și de o suprafață (17 mil. kmp) care o face cea mai cea mai întinsă țară din lume.

China - a devenit o mare putere economică a lumii; se adaugă teritoriul cu peste 9 mil kmp și o populație de peste 1,3 miliarde loc. În ultimul timp a devenit și o mare putere militară și geopolitică regională.

Se disting apoi 3 puteri subregionale: India, Franța și Regatul Unit.

India - se distinge prin populație (peste 1,2 miliarde loc), întindere (3,2 mil kmp) și arsenal atomic. Are probleme geostrategice cu China și Pakistanul. 

Franța și Regatul Unit se remarcă prin „teritoriile de peste mări” și prin programul spațial ”Arianne” (Franța).

Sistemul geopolitic mondial actual

- până la finele Războiului Rece existau 2 superputeri: SUA și URSS (un sistem bipolar);

- după 1990, odată cu destrămarea URSS, SUA a devenit cea mai mare putere economică, politică și militară de pe planetă;

- urmează câteva țări cu potențial economic și militar: China, Rusia, UE, Brazilia, India;

- harta politică a lumii este foarte dinamică (apar țări independente - după destrămarea URSS și a Iugoslaviei, altele se reunesc - Germania, altele se despart - Cehoslovacia);

- astăzi tendința este spre o lume multipolară;

- există o legătură între caracteristicile interne ale unei țări și rolul lor exterior (Germania și Marea Britanie);

- importanță prezintă poziția geografică și stabilitatea internă (cadrul legislativ) a unui stat (Singapore);

- multe țări mici și foarte mici și-au păstrat individualitatea și au identificat elementele  care le asigură prosperitatea (ex. Elveția, insulele din Pacific, Monaco sau San Marino).