luni, 11 ianuarie 2021

Clima, apele și biogeografia Africii

Clima Africii

-este influențată de așezarea geografică (Africa este dispusă simetric față de ecuator și este străbătută de cele 2 tropice)
-din centru spre cele 2 extremități se deosebesc următoarele tipuri climatice:
  • ecuatorial - cald și umed tot anul
  • suecuatorial - cald tot anul dar cu un sezon ploios și unul secetos (dependente de alizee)
  • tropical deșertic
  • mediteranean

Vegetația Africii

-zonele de vegetație, faună și sol sunt dispuse simetric față de ecuator:
  • pădurea ecuatorială
  • pădurea cu frunze căzătoare
  • savana
  • deșerturile tropicale (Sahara și Kalahari)
  • vegetația mediteraneană


Apele Africii

-1/2 din suprafața Africii are scurgere permanentă spre ocean; există suprafețe endoreice (care nu se scurg spre ocean, cum este Ciadul), dar și suprafețe însemnate areice (lipsite de scurgere).
-cele mai mari fluvii ale Africii sunt:


-lacurile după origine se împart în


joi, 17 decembrie 2020

Vârful Everest

Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării. Se află în Munții Himalaya, la coordonatele 27°59'20.62" N și 86°55'28.27" E, pe granița dintre Nepal și Tibet (China). 
Poziția geografică a vârfului Everest

În nepaleză numele muntelui este सगरमाथा, Sagarmāthā (Mama oceanului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului). Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.

George Everest, omul care a refuzat ca „acoperișul lumii” să îi poarte numele

Everest – iată nume recunoscut de aproape orice om de pe Pământ. Este scurt și ușor de reținut și pare să fi fost inventat special pentru a desemna cel mai înalt vârf muntos din lume.

Însă puțini știu că a existat o persoană care nu a fost de acord ca vârful din Himalaya să se numească așa. Este vorba chiar despre topograful Sir George Everest, al cărui nume a fost ales pentru „acoperișul lumii”.
George Everest. Foto: Wikimedia

Deși în trecut exploratorii obișnuiau să boteze cu propriile nume locurile pe care le descopereau, denumirea Everestului are o cu totul altă poveste. De fapt, George Everest nu a văzut niciodată cu ochii săi muntele care îi poartă astăzi numele.
Chiar dacă și-a lăsat amprenta asupra istoriei geografiei, Everest nu a avut parte de aventurile unui explorator, ci de viața mai liniștită și monotonă a unui topograf, potrivit Enciclopediei Britannica.

Marea operațiune de măsurare a Indiei

Măsurători topografice realizate la Calcutta în 1832. Schiță de James Prinsep. Foto: Wikimedia

Născut la 4 iulie 1790 într-o familie înstărită din Londra, George Everest a părăsit casa natală la vârsta de 16 ani, pentru a urma o carieră militară în India. Dar aplecarea sa spre științele exacte l-a făcut în scurt timp să se îndrepte spre topografie.

În 1818, Everest a devenit asistentul principal al lui William Lambton, coordonatorul Marii ridicări topografice din India. Lambton demarase proiectul în 1802, iar scopul său era măsurarea cu precizie științifică a întregului subcontinent indian.

De-a lungul anilor, specialiștii care au lucrat la proiect au reușit demarcarea exactă a teritoriilor britanice din India și măsurarea înălțimii giganților din Himalaya: Everest, K2 și Kanchenjunga.

Lui George Everest i s-a atribuit, însă, o sarcină plictisitoare: să continue măsurarea unui arc meridian de la vârful sudic al peninsulei până în Nepal, pe distanța de aproximativ 2.400 de kilometri.

O hartă realizată de topografi în 1870. Foto: Wikimedia

Abnegația lui Everest a fost răsplătită: în 1823, când Lambton a decedat, George Everest a fost numit coordonator al proiectului, iar în 1830 a primit funcția de topograf general al Indiei, pe care a ocupat-o până la momentul pensionării, în 1843.

George Everest consuma mercur în doze mari

Poate că cel mai cunoscut aspect cu privire la viața lui George Everest au fost numeroasele boli de care a suferit. Pe lângă malarie, topograful s-a îmbolnăvit și de febră tifoidă, hepatită, febra pădurii Kyasanur (o febră hemoragică virală transmisă de căpușe).

În același timp, suferea de neuropatie periferică și de tulburări de vedere, de sindromul Guillain-Barre (o tulburare autoimună a sistemului nervos) și de eretism, o boală neurologică provocată de ingestia de mercur, pe care topograful îl lua în doze mari pentru a-și trata afecțiunile, potrivit unui studiu realizat în 2013, după cum arată BBVA Open Mind.
Everest încerca să își trateze afecțiunile cu mercur, ceea ce i-a agravat bolile și mai tare. Foto: Pinterest

În pofida sănătății sale șubrede, George Everest a fost un muncitor neobosit și conștiincios. În 1843, Everest s-a pensionat și s-a întors în Anglia, iar postul din India a fost ocupat de învățăcelul său, Andrew Scott Waugh.

În 1841, Waugh finalizase măsurarea meridianului în partea de nord și pusese ochii pe un vârf uriaș din Munții Himalaya, denumit până atunci Vârful B sau Vârful XV.

Opoziția lui George Everest

Waugh nu a reușit să măsoare muntele. A făcut-o matematicianul indian Radhanath Sikdar în 1852. Acesta l-a informat pe Waugh că așa-numitul Vârf XV este cel mai înalt din lume, cu o altitudine de exact 29.000 de picioare (8.839.2 metri).

Grafică: Incredibilia. Sursa datelor

Lui Waugh i-a luat câțiva ani să confirme calculele, iar în 1856 și-a comunicat concluzia Societății Regale de Geografie, propunând ca vârful să fie botezat Everest, după predecesorul său.

Atât Waugh, cât și George Everest obișnuiau să adopte denumirile locale pentru elementele geografice pe care le studiau. Dar, în acest caz, muntele se afla în afara granițelor stăpânirii britanice, iar localnicii din sud, susținea Waugh, foloseau foarte multe nume pentru respectivul vârf.
În ciuda opoziției lui George Everest, cel mai înalt vârf din lume îi poartă astăzi numele. Foto: The Bangkok Post

Dar ideea a întâmpinat o opoziție neașteptată: cea a lui George Everest însuși, care susținea că numele său era imposibil de transliterat în limba hindi și că indienii nu l-ar fi putut pronunța.

Cu toată reticența lui Everest, după o lungă dezbatere, numele propus de Waugh a fost adoptat în mod oficial, iar de atunci cel mai înalt vârf din lume este cunoscut în întreaga lume drept Vârful Everest.

Munții Himalaya. sursa: pixabay

luni, 14 decembrie 2020

Relieful Africii

 Relieful Africii


-este masiv, format pe un fundament (soclu) vechi (500 mil ani)
- predomină podișurile (Etiopiei, Kordofan, Shaba) și depresiunile (Nigerului, Ciadului, Nilului, Congo, Kalahari)


-munții sunt prezenți în NV (Munții Atlas), în S (Scorpiei și Capului) și în partea CE unde s-a dezvoltat un sistem de grabene (șanț tectonic) cunoscut sub numele de Marele Rift African. În acest șanț tectonic se află o serie de lacuri (de origine tectonică): Tanganyka, Malawi), mărginite de munții vulcanici (Kilimandjaro cu 5895 m, Kenya, Ruwenzori, Virunga).
-câmpiile ocupă suprafețe reduse și sunt fie litorale (Câmpia Mozambicului, Câmpia Golfului Guineea), fie fluviale (Câmpia Nilului sau Câmpia Nigerului).
Tipuri de relief
  • relieful tectonic - situat în partea CE a continentului, cuprinde acel rift est-african
  • relieful deșertic - cuprinde marile deșerturi africane (Sahara, Kalahari, Namib) cu erguri (câmpuri de dune) și hamade (platouri stâncoase)
  • relieful vulcanic - cu conuri și cratere - prezent în zona riftului și în Sahara (Tibesti și Ahaggar)
  • relief glaciar - la peste 3000 m altitudine
  • relief litoral - cu delte, plaje, faleze.
Sahara, câmp de dune (erg)

Sahara, câmp de pietre (hamada)


Marele Rift African



sâmbătă, 12 decembrie 2020

Clima României - etajele climatice și influențele climatice

 Etajele climatice

La nivelul țării noastre se deosebesc următoarele etaje climatice:

  • etajul de câmpie, cu temp medii de 10-11°C și precipitații cuprinse între 400 - 600 mm/an
  • etajul de dealuri și podișuri, cu temp medii de 8-10°C, precipitații cuprinse între 600 - 800 mm/an
  • etajul montan, cu temp medii anuale de 0 - 6°C, precipitații de 1000 - 1200 mm/an
  • etajul alpin, la peste 2000 m altitudine, cu temp de -2 - 0°C și precipitații de peste 1200 mm/an.
Influențele climatice

În cadrul etajelor climatice, pe teritoriul României se pot individualiza șase nuanțe climatice diferite:

  1. sectorul vestic – climat moderat din punct de vedere termic, cu precipitații bogate;
  2. sectorul sud-vestic – influențat de aerul cald și umed de deasupra Mării Mediterane;
  3. sectorul de tranziție – caracterizat de scăderea precipitațiilor de la vest spre est;
  4. sectorul estic – climat cu nuanțe de ariditate, precipitații torențiale și ierni aspre cu viscol;
  5. sectorul nord-estic – este influențat de aerul rece scandinavo-baltic, mai rece și mai umed;
  6. sectorul pontic – iernile sunt blânde, verile sunt calde și uscate.


vineri, 11 decembrie 2020

Clima României - Elementele climatice

Elementele climatice

a. Temperatura aerului scade odată cu altitudinea. Astfel,
- în lunca si Delta Dunării, temperatrura medie anuala este de peste 11 C,
- în câmpii se înregistrează valori medii anuale de 10-11 C,
- în dealuri si podișuri: 8-9 C,
- în munți: 0-6 C,
- la peste 2000 m altitudine, temperatura medie anuală este cuprinsă între -2 - 0 C,




Temperaturile extreme, maximă și minimă, au avut următoarele valori:
  • maxima absolută, a fost de +44,5 C, la Ion Sion, lângă Brăila
  • minima absolută, a fost de -38,5 C, la Bod, în Depresiunea Brașovului
b. Precipitațiile, cresc odată cu altitudinea. Astfel,
- în deltă se înregistrează valori medii anuale de 350 mm/an
- în câmpii, 500-600 mm/an
- în dealuri și podișuri, 700-800 mm/an
- în munți, 1000-1200 mm/an





c. Vânturile 
- în partea de est bate crivățul
- în sudul țării bate austrul
- în partea de vest, vânturile de vest
- în lunca Dunării, băltărețul
- pe versanții munților, foehnul

Deșerturile Asiei