Mediul înconjurător a suferit o serie de transformări cauzate de activitatea antropică: agricultură, industrie, transporturi. În felul acesta mediul și-a modificat caracteristicile inițiale (aer, apă, aer, sol).
Faptul că mediul este un sistem structurat, face ca orice modificare a unui element al său să aibă urmări asupra mediului în ansamblu:
naturale: erupțiile vulcanice elimină în atmosferă cantități uriașe de cenușă vulcanică și gaze
antropice: economia
naturale influențate antropic: alunecările de teren.
Problema mediului a devenit una globală și a fost abordată în cadrul unor conferințe internaționale:
- Stockholm, 1972 s-a lansat ideea unui singur Pământ
- Rio de Janeiro, 1992 s-a lansat conceptul de dezvoltare durabilă
Conservarea și ocrotirea mediului
- se realizează în cadrul monumentelor, rezervațiilor și parcurilor naturale
- sunt protejate specii de plante și animale (rare sau amenințate cu dispariția), dar și peisaje, elemente geologice etc.
Se acordă importanță protejării reliefului, ca suport al tuturor componentelor mediului. Aici problematică este eroziunea accelerată a solului/terenului. Se impun plantări forestiere și reducerea exploatărilor intensive a terenurilor agricole.
De asemenea, pădurea prin funcțiile sale reprezintă un element natural esențial al mediului:
- funcția climatică - manifestată prin caracterul reglator asupra climatului; microclimat
- funcția antipoluantă - degajă cantități mari de oxigen
- funcție antierozională - prin rădăcinile și tulpinile arborilor
- funcție antiaridizantă - prin apa reținută în sol și în coronamentul arborilor
- funcție recreativă, estetică etc.
În fine, atenție trebuie acordată și exploatării și utilizării resurselor neregenerabile care astăzi reprezintă principala sursă de poluare. Soluția: utilizarea rațională a acestora.
Limite
- la nord – Subcarpații Getici
- la sud – Câmpia Română
- la est – valea Dâmboviței
- la vest - Dunărea
Geologia
- pietrișuri, gresii, marne
Relieful
- are aspect de piemont
- este înclinat de la nord la sud
- are altitudini de 600-700m în nord și de 300 în sud
- interfluviile sunt netede și largi în sud și înguste în nord
- străbătut de văi adânci
- diviziuni : Platformele Argeșului, Jiului, Oltului, Cândești, Cotmeana,
Strehaia
Hidrografia
- râurile : Olt, Argeș, Jiu, Olteț
Resursele naturale : petrol, gaze naturale, cărbuni, roci de construcție
alte hărți găsiți aici, aici iar pentru Pod. Mehedinți aici.
Podișul Mehedinți
Limite
- între Motru (E) și Dunăre (SV)
- La V, Mț Mehedinți
- La SE, Pod Getic
Geologia
- șisturi cristaline și calcare
Relieful
- are structură de munte (cutată; șisturi cristaline) și aspect de podiș
- altitudini de 500-700 m
- relief carstic : peștera Topolnița, podul natural Ponoare
Hidrografia
- râurile : Motru, Dunărea, Topolnița
- lacul Porțile de Fier
Resursele naturale
Roci de construcție, lemnul
Limite - la nord și vest, Dunărea - la est, Marea Neagră - la sud, Bulgaria Geologia - șisturi verzi în Pod. Casimcei - granit în Mț. Măcinului - calcare, marne, loess Relieful Cuprinde două diviziuni: a) Masivul Dobrogei de Nord - cu altitudinea maximă de 467 m Vf. Greci - cu un relief ruiniform - înclinat pe direcția V-E - subdiviziuni : Mt. Măcinului, Dealurile Tulcei, Pod. Babadagului, Pod. Casimcei, Depresiunea Nalbant (strabatută de râurile Taița și Telița) b) Podisul Dobrogei de Sud - cu altitudini ce nu depășesc 200 m - înclinare E-V - relief litoral cu faleză și plajă - subdiviziuni : Pod. Negru Vodă, Pod. Dorobanțului, Pod. Oltinei - acoperit cu loess Hidrografia - râurile : Taița, Telița, Slava, Casimcea - lacurile : Babadag, Tașaul, Techirghiol Resursele naturale - roci de construcție (granit, calcare), solurile, minereuri de fier, minereuri de cupru.
1. Agricultura - este sectorul economic care se ocupă cu cultura plantelor și creșterea animalelor (zootehnia). Principalele zone agricole de pe Glob sunt:
Marea Câmpie Chineză, Câmpia Indo-Gangetică (Asia)
Câmpia Europei de Est, Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Română (Europa)
Câmpia Golfului Mexic, Câmpia Parana-Paraguay.
2. Industria - este o ramură a economiei care transformă materiile prime în produse finite. Odată cu progresul tehnicii, ramurile industriale s-au tot diversificat:
industria siderurgică - utilizează cărbuni și fier (materii prime) și produce fontă și oțel
industria lemnului - utilizează lemnul și produce mobilă, cherestea
industria chimică - utilizează petrolul, gazele naturale, sarea etc și produce detergenți, mase plastice, vopsele
industria electronică - produce PC-uri, TV, telefoane, tablete
industria constructoare de mașini produce nave, automobile, locomotive, avioane.
În evoluția industriei se disting mai multe etape sau revoluții:
Prima revoluție industrială – Industry 1.0
A avut loc pe la sfârșitul secolului 18, începutul secolului 19 (în anul 1765 James Watt a inventat primul motor cu aburi) și a avut ca principal impact tehnic mecanizarea proceselor de producție.
A doua revoluție industrială – Industry 2.0
A avut loc la sfârșitul secolului 19 odată cu descoperirea electricității. De asemenea, mijloacele de comunicație au fost revoluționate ca urmare a apariției telegrafului și a telefonului. Au apărut apoi primele automobile și primele avioane, către începutul secolului 20.
A treia revoluție industrială – Industry 3.0
Începe practic, în cea de-a doua jumătate a secolului 20. Acest al treilea val revoluționar are ca punct culminant apariția unei noi surse de energie: energia nucleară. Tot acum se dezvoltă industria de telecomunicații și industria de computere.
A patra revoluție industrială – Industry 4.0
Își are originea la începuturile mileniului 3, odată cu apariția internetului.
3. Serviciile - se referă la transporturi, comerț, turism. 4. Sectorul cuaternar - cuprinde cercetarea, robotizarea, inteligența artificială.
După suprafață se disting câteva țări foarte întinse:
Rusia, cu 17 mil kmp (din care 13 mil kmp în partea asiatică)
China, cu 9,6 mil kmp
India, cu 3,3 mil kmp
După numărul de locuitori se remarcă:
China cu 1,4 miliarde loc
India cu 1,3 miliarde loc
Indonezia 260 milioane loc
După configurația teritoriului/așezarea geografică:
țări continentale, fără litoral: Mongolia
țări insulare: Japonia, Filipine
țări peninsulare: India, Turcia, Thailanda
După forma de guvernare:
republici: Turcia
monarhii: Japonia, Brunei
Marile aglomerări urbane
Asia are o populație de peste 4,6 mild locuitori, concentrată, în mare parte în Asia de S, SE, E: Câmpia Indo-Gangetică, Indochina, Marea Câmpie Chineză, Arh. Japonez și Indonezian.
Cele mai mari aglomerări urbane sunt: Tokyo, Jakarta, Beijing, Calcutta, Manila, Shanghai.
Despăduririle, deșertificarea și poluarea duc la degradarea mediului.
Despăduririle
Dacă o perioadă lungă de timp defrișarea a fost un proces echilibrat, astăzi despăduririle au depășit puterea de regenerare a pădurilor. Lemnul este valorificat industrial: hârtie, mobilă, celuloză.
Suprafața inițială cu pădure (62 mil. kmp) s-a diminuat în ultimele două secole cu 1/3. Această distrugere a pădurii a condus la apariția unor fenomene negative:
- diminuarea biomasei
- distrugerea unui mediu complex
- reducerea cantității de oxigen cedat atmosferei
- reducerea diversității lumii vii
-eroziunea solului.
Cele mai mari suprafețe forestiere sunt ocupate cu taiga (12 mil kmp), pădurea ecuatorială (8 mil kmp), pădurile de foioase din zona temperată (6 mil kmp).
Deșertificarea
Deșertificarea este un proces de extindere a deșerturilor în arealele limitrofe. Cele mai mari suprafețe deșertice sunt în Africa (Sahara, Kalahari), Asia (Peninsula Arabia, Asia Centrală), Australia, America.
Poluarea
a. Poluarea aerului - presupune modificarea caracteristicilor aerului prin introducerea în atmosferă de către om a unor substanțe nocive asupra lumii vii. Surse de poluare: industria energetică, siderurgică, chimică, transporturile. Efectele poluării sunt accentuate în așezările situate în depresiuni (calm atmosferic, ca în Los Angeles, Ciudad de Mexico, Tokyo).
c. poluarea oceanelor - se petrece direct (deversări de substanțe poluante, chimice) sau indirect (prin aportul apelor poluate care se varsă în oceane). Cele mai poluate mări/oceane/țărmuri: Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Nordului, Golful Mexic, Marea Japoniei, litoralul pacific al Americii.
Hazardul este un fenomen întâmplător cu efecte negative.
Cutremurele produc vibrații puternice ale scoarței terestre, măsurabile după efecte (scara Mercalli, cu 12 grade) și după magnitudine (scara Richter, cu 9 grade).
Ca număr total, anual au loc circa 1 milion de cutremure pe Terra. Încep să fie periculoase de la circa 5 grade Richter în sus sau foarte periculoase de la 6–7 grade Richter în sus (în funcție de adâncimea focarului), când produc dezastre. Cutremurele suboceanice cu magnitudine mare provoacă tsunami, cu număr mare de victime.
În România, focarul principal al cutremurelor este în Vrancea.
Erupțiile vulcanice reprezintă fenomene de venire la zi a unor magme însoțite de gaze, vapori fierbinți de apă, explozii care împrăștie cenușă, lapili și bombe vulcanice. Devin dezastre prin afectarea unor localități, infectarea aerului, a plantelor sau a apei, a motoarelor, firelor electrice cu cenușă și elemente toxice sau acoperirea totală a unor așezări (Pompei, anul 79 d.Hr.).
Date despre cele mai devastatoare erupții vulcanice găsiți aici și aici.
Alunecările de teren -reprezintă deplasarea pe pante a unor mase de roci argiloase, umede și plastice, care pot antrena deasupra lor și alte tipuri de roci. Există o serie de factori care favorizează pregătirea și declanșarea alunecărilor, ca de exemplu: ajungerea apei la roca argiloasă, gradul de înclinare al pantei, ploile abundente. Pot fi luate mãsuri de prevenire sau de frânare a fenomenului: împãduriri, eliminarea rapidã a excesului de umiditate prin canalizãri subterane și de suprafațã, pãșunat rațional. România este una dintre țãrile europene cele mai afectate de alunecãri.
Prãbușirile de roci reprezintã cãderi sau rostogoliri bruște de stâncã și bolovani desprinși dintr-un versant abrupt, de obicei stâncos și fãrã vegetație. Cauza desprinderii acestora din roca rãmasã în loc se face prin dezagregãri provocate de îngheț–dezghețul repetat al apei pãtrunsã prin crãpãturile rocilor sau în urma unor ploi torențiale.
Curgerile de noroi, se produc în mod deosebit pe versanții estici ai Anzilor, în zonele calde, în urma unor ploi torențiale. Mase mari de apã și mâl coboarã și inundã regiunile joase de la poala munților.
Avalanșele sunt deplasãri rapide și masive de zãpadã, desprinse din acumulãrile importante de pe pãrțile înalte ale unui versant montan. Se produc pe versanții despãduriți, pe abrupturile alpine. Sunt declanșate de vânturi, trepidații, zgomote, o încãlzire bruscã a aerului etc. Apar frecvent în Alpi, unde produc victime multe, în Himalaya, Anzi, chiar în Carpați.
Hazardurile climatice
Secetele se considerã instalate când mai mult de 10 zile din varã și peste 14 zile în sezonul rece nu cad precipitații, concomitent cu secãtuirea umezelii din sol. În România, regiunile cele mai afectate de secetã sunt: Bãrãganul, Dobrogea, Podișul Moldovei și alte areale din Câmpia Românã sau de Vest.
Ciclonii tropicali, numiți și uragane pentru efectele lor, iau naștere deasupra oceanelor la latitudini de 5–20º. Se deplaseazã apoi latitudinal, est-vest și afecteazã insule și fâșii continentale, sub formã de furtuni violente, cu ploi puternice și viteze cuprinse între 100–350 km/h. Anual pot apãrea pânã la 70 de cicloni tropicali.
Tornadele se manifestã ca un nor-vârtej sub formã de pâlnie sau coloanã, ce absoarbe și rupe totul pe unde trece. Se formeazã mai ales pe continent, între latitudinile de 20–60º și au caracter local. Tornadele apar mai ales în SUA (pânã la 160 de zile cu tornade), China, Europa, estul Rusiei etc. Pe ocean sunt rare și poartã numele de trombe marine.
Hazardele hidrologice scot în prim-plan inundațiile, cu enorm de multe victime și pagube. Dacã luncile sunt îndiguite necorespunzãtor, la viituri foarte mari digurile pot fi rupte și tot ce existã în lunca amenajatã de om este inundat și distrus. Exemple din România: inundațiile Timișului în Banat (2005), ale Siretului (debitul a atins 4 630 m/s în 14 iulie 2005) sau ale Dunãrii (aprilie–mai 2006).Inundații puternice și frecvente au loc datoritã musonilor, în sud-estul Asiei, în China, dar și în America de Sud, SUA, Canada, Japonia, vestul Europei.
Hazardele oceanice, în afara unor accidente tehnice ale vapoarelor sau deteriorãri și scufundãri la furtuni, mai includ:
Valurile tsunami, care ating înãlțimi pânã la 30 m și pot izbi cu mare putere amenajãrile și așezãrile de la litoralele mai joase. Sunt provocate de cutremure suboceanice sau erupții vulcanice.
Aisbergurile, periculoase în trecut, de ele putându-se lovi vapoarele (cazul Titanicului).
El Niño, un fenomen complex (climato-oceanic) care inverseazã și încãlzește curentul de lângã coastele Perului și Ecuadorului, provocând pagube pescarilor și ploi puternice, dar, concomitent, și secetã în Australia, Indonezia și Filipine.
Hazardurile biologice declanșeazã diferite boli, epidemii mortale, distrugerea culturilor sau moartea în masã a animalelor. Se cunosc, mai ales în trecut, invazia lãcustelor, epidemiile de ciumã (25 milioane de morți în Europa medievalã), holerã, leprã (la Tichilești, Tulcea, mai sunt încã 23 de bolnavi de leprã), mai recent SIDA, iar în 2006, gripa aviarã, pandemia SARS CoV-2.
Hazardurile antropice reprezintă evenimente accidentale datorate activităților omului: poluarea radioactivă, poluarea chimică, explozii, atentate, incendii etc. toate acestea au efecte asupra omului și asupra mediului.
