marți, 15 februarie 2011

pentru olimpici - faza judeteana - 3

Relieful

1. de notat și de învățat din manualul de geografie termenii noi de la fiecare lecție (de ex. la pag. 7, în stânga apar NOȚIUNI NOI câmpie de eroziune)
2. de analizat fiecare hartă din manual; notați și schițați grupele din Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Carpații Occidentali. Pe aceste schițe să apară toate diviziunile, rețeaua hidrografică de ordinul 1, pasurile, depresiunile și altitudinile (nu doar h max!)

pentru olimpici - faza judeteana - 2

România - coordonate europene
(completări)
- punctele extreme: N Horodiștea (48°15´06´´), E Sulina (29°41´24´´), S Zimnicea (43°37´07´´), V Beba Veche (20°15´44´´)
- vecinii României: Ucraina (639,4 km), R. Moldova (681,3 km), Marea Neagră (244 km), Bulgaria (631,3 km), Serbia (544,3 km), Ungaria (444,8 km)
- lungimea granițelor: 3.190 km

pentru olimpici - faza judeteana

Conținuturile pentru faza județeană (lecțiile/capitolele):
1. România - coordonate europene
2. Relieful
3. clima
4. Hidrografia
5. Vegetația, fauna, solurile
6. Mediul natural - protecția și conservarea acestuia
7. Populația și așezările omenești.

vineri, 17 septembrie 2010

clasa a VIII a - prima lectie

Asezarea Romaniei pe Glob, in Europa.
Asezarea geografica a Romaniei...

dupa predare

tema in clasa:

1. Care din cele 3 elemente naturale care definesc Romania, este cel mai important?
Mentionati 3 argumente in acest sens.

2. Ce importanta prezinta pentru Romaniei, faptul ca este situata in zona climei temperate?
3. Cautati pe atlase 5 tari care se afla pe aceeasi paralela cu tara noastra.
4. Notati pe caiete 4 tari care au iesire la Marea Neagra.

joi, 6 mai 2010

Ion Simionescu

Ion Simionescu (n.10 iulie 1873, Fîntînele, judeţul Bacău – 7 ianuarie 1944, Bucureşti) geolog prin specializare, naturalist de mare anvergură, cu preocupări ample în geografie și biologie, profesor universitar, academician, mare popularizator al frumuseţilor naturale ale tării şi culturalizator al mulţimii.

Datorită unor împrejurări nefericite, în fragedă pruncie, când părinții săi Maria și Toader Gheorghiu au trecut la cele veșnice, este nevoit să se mute la Botoşani, la bunica dinspre mamă, unde își petrece primii ani ai copilăriei. Aici urmează cursurile primare, la şcoala nr.1, “Marchian” (1879-1833), la care a învăţat şi Nicolae Iorga, acesta fiind cu doi ani mai mare, apoi Liceul “Laurian” (1883-1890). În toamna anului 1890 se înscrie la Universitatea din Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe, unde îi are, printre profesori, pe Grigore Cobălcescu şi Petru Poni. După absolvirea facultăţii (1894) funcţionează pentru scurt timp ca suplinitor la Liceul “Laurian” din Botoşani, deoarece a plecat la Viena (1895) ca bursier al Academiei Române, pentru a se specializa în Geologie, mai exact în domeniul Paleontologiei şi unde de altfel şi-a susţinut şi doctoratul, în Filozofie, specialitatea Geologie (1898). După finalizarea doctoratului a plecat la Grenoble, unde și-a desăvârșit pregătirea în paleontologie. Revine în ţară în anul 1899 și intră prin concurs în învăţământul superior, la Catedra de Mineralogie a Universității din Iași. Activitatea neobosită depusă pe multiple planuri îi permite să se afirme plenar: profesor titular (1905), decan al Facultăţii de Ştiinţe (1910), membru titular al Academiei Române (1911), după ce fusese primit ca membru corespondent în 1907, Rector al Universităţii din Iaşi (1912 şi 1923), deputat de Botoşani (1919), Profesor la Universitatea Bucureşti (1929), Preşedinte al Academiei Române (1940) și diferite funcţii de mare răspundere în cadrul Ministerului Instrucţiunii publice.

Prin pregătirea sa ştiinţifică de geolog s-a ocupat mai ales de probleme de paleontologie şi stratigrafie, lăsînd posterităţii o operă de peste 2000 de titluri, din care 112 lucrări strict științifice, prin care a descris 707 taxoni specifici, dintre care nu mai puțin de 98 sunt noi pentru știință. A elaborat de asemenea 17 monografii paleontologice de mare valoare, în care defineşte şi denumeşte după criterii toponimice o serie de termeni stratigrafici intrați în uzanță internațională – subetaje ale Sarmațianului (Volhinian, Basarabian, Chersonian), un tratat de geologie (1927) și numeroase sinteze din diverse zone ale ţării, dar în special din trei regiuni: Dâmbovicioara, Dobrogea şi Podişul Moldovei.

Slujind universitatea ieșeană vreme de trei decenii, la catedră, în senat sau ca Rector a avut și satisfacția de a conduce primul doctorat în Geologie susţinut în România (1909) de către Gh.Macovei, ulterior și el membru al Academiei.

Ca intelectual de înaltă ţinută, Ion Simionescu a îmbinat munca de cercetare atât din domeniul Geologiei, Biologiei sau Geografiei cu o intensă activitate culturală şi de popularizare a ştiinţei.

Numeroase scrieri sunt dedicate frumuseţilor patriei şi poporului român: “prinos smerit către prea scumpa ţară, cu frumuseţi atât de mândre, cu neam vrednic, dar aşa de greu şi de des încercat”. A călătorit mult prin ţară, a ţinut sute de conferinţe, pe teme foarte variate şi în locuri foarte diferite, de la Ateneul Român din București până la Şendriceni-Dorohoi,de fiecare dată transpunând auditoriul în mijlocul evenimentelor relatate.

Dacă ar fi să-i aşezăm pe frontispiciul operei sale un dicton care să-l cuprindă în totalitate şi să ne edifice asupra resurselor care au constituit suportul realizărilor sale demne de cei mai iluştri înaintaşi ai ştiinţei şi culturii româneşti şi poate chiar universale, atunci gândul ne duce spre ceea ce el singur admira: crezul care l-a înscris pe marele Pasteur în Pantheonul geniului uman, “în ziua în care nu lucrez nimic, îmi pare că săvârşesc un furt”.

sursa: situl Universitatii "AL. I. Cuza" Iași (http://www.uaic.ro)

duminică, 28 februarie 2010

Insula Sahalin

Stat:
Rusia

Regiune:
Orientul îndepărtat

Suprafaţa:
85.350 km²

Populaţie:
532.393 (1. ianuarie 2005)
Capitală:
Iuşno-Sahalinsk

Densitate:
6,2 locuitori pe km²
Nr. de circulaţie auto:65

Sahalin este o regiune din sud estul Rusiei (Oblast Sahalin) de care aparţine insula cu acelaşi nume (japoneză: Karafuto) fiind situată la nord de Japonia în Oceanul Pacific de nord. Regiunea (pe limba rusă: Сахалинская область) are o populaţie compusă în mare parte de ruşi (82 %), ucrainieini (6,5 %), coreeni (5 %), populaţia ainu (locuitorii vechi ai Japoniei) a fost în până în anii 1945 deportată în Japonia. Insulele aparţinătoare au fost anexate în secolul XIX Rusiei constituind un motiv de conflict cu Japonia. La sfârşitul secolului XIX lea aici se aflau lagăre de muncă forţată a deţinuţilor politici şi prinzionierilor de război. Până în anul 1945 sudul Sahalinului a aparţinut Japoniei la sfârşitul celui de al doilea război mondial Rusia ocupă şi Sahalinul de sud constituind regiunea Sahalin. In regiunea Sahalinului de nord se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale.O ramură economică importantă a regiunii o constituie industria pescuitului.
Din punct de vedere geografic se află în Marea Ohoţk având coordonatele long. 50° 17′ N. lat. 142° 58′ E.
Uzina de gaz natural lichefiat din Sahalin a fost inaugurată şi va produce efectiv din anul 2010. Capacitatea sa este de 9,8 milioane de tone de gaz, adică 4 la sută din producţia mondială. Circa 65 de procente din cantitate merg în Japonia, iar Statele Unite şi Coreea de Sud îşi împart restul.

Un cutremur puternic inregistrat pe 2 august 2007, in estul insulei Sahalin, a ridicat o portiune de 3 kilometri patrati din apele marii, a anuntat Boris Levin, seful Institutului de Geologie Marina si Geofizica al Academiei ruse de Stiinta, citat de Russia Today. Astfel, suprafaţa insulei a crescut cu 3 kmp.

Deșerturile Asiei