PROBLEMA
ENERGIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ÎN ROMÂNIA
În prezent Uniunea Europeană realizează
aproximativ 1/3 din energia electrică produsă pe Glob şi ½ din energia produsă
în centrale nucleare;
resursele primare de energie ale ţărilor membre U.E., inclusiv România, sunt limitate, ceea ce explică preocuparea pentru asigurarea unor mari cantităţi de hidrocarburi din zonele Orientului Apropiat şi Mijlociu, Asia Centrală, Marea Caspică; resursele U.E. se limitează la rezervele de petrol şi gaze naturale din Marea Nordului, Olanda, Polonia şi României şi cele de cărbune din Regatul Unit, Germania, Polonia, Cehia);
Ţările U.E. utilizează surse variate, cu pondere diferită de la ţară la ţară, în producerea energiei electrice; predomină: cărbunele (Bulgaria, România, Slovenia, Germania, Cehia, Polonia), petrolul (Austria, Belgia, Regatul Unit, Franţa, Ungaria), minereurile radioactive-energia nucleară (Bulgaria, Franţa, Lituania), apele curgătoare-hidroenergie(Suedia, România), alte surse – predominant energie eoliană (Austria);
Resursele neconvenţionale (energia mareelor, eoliană, termală) ocupă ponderi nesemnificative atât în Europa cât şi în România; în prezent România este dependentă de resurse energetice din exterior în proporţie de 40%;
În politica energetică a ţărilor U.E. se constată câteva tendinţe:
resursele primare de energie ale ţărilor membre U.E., inclusiv România, sunt limitate, ceea ce explică preocuparea pentru asigurarea unor mari cantităţi de hidrocarburi din zonele Orientului Apropiat şi Mijlociu, Asia Centrală, Marea Caspică; resursele U.E. se limitează la rezervele de petrol şi gaze naturale din Marea Nordului, Olanda, Polonia şi României şi cele de cărbune din Regatul Unit, Germania, Polonia, Cehia);
Ţările U.E. utilizează surse variate, cu pondere diferită de la ţară la ţară, în producerea energiei electrice; predomină: cărbunele (Bulgaria, România, Slovenia, Germania, Cehia, Polonia), petrolul (Austria, Belgia, Regatul Unit, Franţa, Ungaria), minereurile radioactive-energia nucleară (Bulgaria, Franţa, Lituania), apele curgătoare-hidroenergie(Suedia, România), alte surse – predominant energie eoliană (Austria);
Resursele neconvenţionale (energia mareelor, eoliană, termală) ocupă ponderi nesemnificative atât în Europa cât şi în România; în prezent România este dependentă de resurse energetice din exterior în proporţie de 40%;
În politica energetică a ţărilor U.E. se constată câteva tendinţe:
- diminuarea sau chiar eliminarea cărbunelui ca resursă utilizată în producţia energiei electrice (din cauza poluării accentuate),
- creşterea ponderii energiei nucleare (dar sub o strictă supraveghere), Ørealizarea unor sisteme complexe de transport a petrolului şi gazelor naturale (în condiţiile în care totuşi se are în vedere limitarea dependenţei U.E. faţă de importurile de gaz şi petrol);
Comisia
Europeană din 10 ianuarie 2007 a adoptat un Pachet de măsuri ce defineşte politica
energetică a U.E. pe viitor, remarcându-se:
- realizarea unui studiu de impact cu privire la realizarea unei pieţe comune a gazului şi electricităţii;
- interconectarea cu prioritate a conductelor (oleoducte, gazoducte) şi a liniilor de transport a energiei electrice din ţările U.E.;
- promovarea unei producţii de energie electrică durabilă (având în vedere reducerea poluării conform Protocolului de la Kyoto, respectiv reducerea emisiilor de gaze cu 8% faţă de nivelul anilor 1990 şi prevenirea schimbărilor climatice datorată încălzirii globale);
- promovarea surselor de energie regenerabilă şi a biocarburanţilor;
- monitorizarea producţiei de energie nucleară în spaţiul U.E.;
- elaborarea unui Plan strategic european, cu accent pe utilizarea în viitor a unor tehnologii cât mai performante;
Comisia Europeană a publicat
la 8 martie 2007 Cartea Verde (semnată o zi mai târziu de şefii statelor membre U.E.),
care impune liniile directoare ale unei politici energetice comune şi lansează
o dezbatere publică la nivelul U.E.;
Obiectivele U.E. prevăd paralel cu diversificarea surselor necesare
producerii energiei electrice şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
cu 20% până în anul 2020, cu 30 % până în anul 2030 şi cu 60-80 % până în anul
2050.
