Ebook Pregătire pentru BAC- Geografie poate fi achiziționat de aici. Cuprinde sinteze, teste rezolvate, sfaturi utile și un dicționar de termeni geografici.
Europa
1. Spațiul european
suprafața - 10,17 mil kmppopulația - peste 700 mil loc
poziția geografică, limitele și țărmurile
- situată în emisfera nordică- formează cu Asia un supercontinent, Eurasia
- limite:
- la N - Oc. Arctic,
- la E - Mț Ural, fluviul Ural,
- la SE - Mț Caucaz,
- La S - Marea Mediterană și Marea Neagră
- la V - Oc. Atlantic
punctele extreme:
- N - Capul Nord (71 08 lat N),
- S - Capul Marroqui (36 lat N)
- V - Capul Roca
- E - Mț Ural
țărmurile sunt variate și prezintă:
- mări mărginașe: Marea Barents, M. Norvegiei, M. Nordului, M. Mânecii,
M. Baltică, M. Mediterană (M. Ligurică, M. Tireniană, M. Ionică, M.
Adriatică, M. Egee), M. Neagră, M. Azov, M. Marmara,
- peninsule: Scandinavia, Kola, Iutlanda, Bretagne, Iberică, Italică, Balcanică, Crimeea,
- insule: Britanice, Islanda, (Azore, Madeira, Canare - în Atlantic), Baleare, Sardinia, Sicilia, Malta, Creta, Cipru,
- golfuri: Biscaya, Lion, Genova, Botnic, Finic, Riga, Odessa,
- strâmtori: Gibraltar, Bosfor, Dardanele, Kerci,
- fiorduri - în N, pe țărmurile Norvegiei
- țărmuri cu riass - în NV Spaniei, Pen. Bretagne
- țărmuri cu canale (de tip dalmatin) - la Marea Adriatică
- lagune - Marea Neagră, Marea Baltică
- limanuri - România și Ucraina - la M. Neagră
- delte - Dunărea, Volga, Rhon, Rhin, Tibru
- estuare - Sena, Tamisa, Elba.
2. Relieful
- altitudini cuprinse între 0-4.807 m (Vf. Mont Blanc, Mț. Alpi),
- dacă luăm în calcul Marea Caspică și Mț Caucaz, atunci, altitudinile
sunt cuprinse între -28 m (în apropierea M. Caspice) și 5.642 m (Vf.
Elbrus, Mț Caucaz)
Principalele unități morfo-structurale sunt:
Principalele unități morfo-structurale sunt:
- unități de platformă precambriene: Scutul Baltic și Platforma Est-Europeană
- unități de orogen:
- caledonice: Mț Scandinaviei, Mț Scoției, Mț Grampiani
- hercinice: Masivul Central Francez, Mas. Renan, Mț Vosgi, Mț Pădurea Neagră, Mț Hartz, Mț Penini, Mț Cambrieni, Mț Rodopi, Mț Rila, Mț Pirin, Podișul Meseta, Pod. Boemiei, Pod. Ardeni,
- alpine: Mț Alpi, Pirinei, Sierra Nevada, Carpați, Balcani, Pindului, Dinarici, Caucaz
- activitate vulcanică din neogen apare individualizată în V Carpaților Orientali, în Masivul Central Francez
- vulcanismul actual este prezent în S continentului (Etna, Vezuviu, Stromboli) și în Islanda (Heckla)
hărți utile:
Alpii - aici si aici, provincii în Europa,Tipuri de relief
1. relief glaciar montan cuaternar -
- se dezvoltă la peste 1.800 m, în Pirinei, Alpi, Caucaz
- s-a format sub acțiunea de eroziune a gheții,
- cuprinde: circuri și văi glaciare, custuri, praguri, morene
2. relief glaciar montan actual (ghețari actuali)
- apare la peste 3.000 m, în Alpi și Caucaz,
- s-a format prin acumularea și eroziunea gheții,
- cuprinde: circuri și văi glaciare, praguri, morene
3. relief de modelare policiclică
- prezent în masivele vechi, în munții sistemului alpin
- s-a format sub acțiunea agenților modelatori externi într-un interval foarte lung de timp
- cuprinde: platforme de eroziune / suprafețe de nivelare, peneplene, pediplene
4. relieful vulcanic
- se întâlnește în Islanda (Heckla),Italia (Vezuviu, Etna, Stromboli), Grecia (Santorini)
- se formează sub acțiunea erupțiilor vulcanice și sub acțiunea eroziunii subaeriene asupra rocilor vulcanice
- forme de relief: conuri și cratere vulcanice
5. relieful petrografic
relieful carstic - se formează în rocile calcaroase sub acțiunea apei încărcate cu CO2 care dizolvă aceste roci; apare în Pod. Karst (Slovenia), Mț. Alpi, Meseta, Mț Apuseni; forme carstice:
la suprafață (exocarst): platouri calcaroase, lapiezuri, doline, chei
la interior (endocarst): peșteri, avene
relieful pe conglomerate - se formează din cauza modului diferit de a reacționa la eroziune a rocilor care formează conglomeratele; este prezent în Alpi, Pirinei, Carpați; forme de relief: stânci cu forme deosebite (babe, sfincși, coloane)
relieful dezvoltat pe șisturi cristaline, granite - se formează sub acțiunea de eroziune a agenților externi; se întâlnește în Alpi, Pirinei, Carpații Meridionali; forme de relief greoaie, masive, abrupturi, coloane verticale,
relief dezvoltat pe nisipuri - se formează sub acțiunea de eroziune și de acumulare eoliană; apare în SV Franței, în Câmpia Mării Caspice; forme: dune de nisip, depresiuni eoliene
relief dezvoltat pe loess - se formează prin tasare și sufoziune; la suprafață apar crovuri și găvane, iar în interior: hrube, tunele de sufoziune. 6. relieful structural - se referă la influența structurii asupra proceselor morfogenetice
- relief cutat - cuprinde: culme de anticlinal, văi de sinclinal, sinclinale suspendate, văi de anticlinal
- relief în structură faliată - cuprinde: horsturi, grabene, cueste
- relief monoclinal, cu văi structurale (consecvente, subsecvente, obsecvente)
8. glacisuri și pedimente - se formează prin retragerea versanților datorită pluviodenudării; forme de relief: glacis, pedimente, câmpii de glacis; răspândire: europa Sudică
9. piemonturile - se formează prin eroziunea și acumularea torențială la baza unor forme de relief mai înalte; forme: platouri, cîmpii piemontane, interfluvii piemontane
10. relief fluvial - prin acțiunea de eroziune, transport, acumulare a râurilor și fluviilor; forme de relief: lunci, terase, văi, câmpii de acumulare, limane
11. relief fluvio-maritim - sub acțiunea comună a acumulării marine și fluviale; forme: delte, grinduri, limane fluvio-maritime
12. relief litoral (maritim) - prin eroziune și acumulare marină; forme: faleze, plaje, lagune, limane; răspândire: țărmurile cu fiorduri din Norvegia, cu riass din NV Franței, țărmul dalmatic din Croația
13. relief submarin - creat prin eroziune și acumulare submarină; forme: platforma continentală.
Unitățile majore de relief
Munții Scandinaviei (Alpii Scandinaviei)
- situați în Pen. Scandinaviei (Norvegia/Suedia)
- formați în orogeneza caledoniană și apoi ridicați în orogeneza alpină
- altitudini maxime de peste 2.000 m
- ghețari montani actuali
- relief glaciar
- aspect de platouri create de calota glaciară
- prezintă văi cu versanți abrupți spre ocean, formând fiorduri.
Munții Grampiani
- în N Marii Britanii
- orogeneza caledoniană
- formați din roci dure
- altitudini maxime peste 1.300 m (1.343 m Vf. Ben Nevis)
Munții Penini
- în Marea Britanie
- mț vechi cu structuri caledoniene și hercinice
- alt. max sub 900 m
- mț joși cu aspect de podiș în partea centrală
Munții Cambrieni
- în SV Marii Britanii
- mț. vechi, cu structuri caledoniene și hercinice
Munții Pirinei
- situați în NE Spaniei, la granița cu Franța
- orogeneza alpină
- altit. de peste 3.000 m
- masivi, relief glaciar (circuri, văi și creste glaciare)
Munții Sierra Nevada
- S Spaniei
- orogeneza alpină
- altitudini peste 3.000 m
Munții Alpi
- lanț montan cu o lungime de peste 1.200 km
- se întind din apropierea litoralului Mării Ligurice până în Depresiunea Panonică
- orogeneza alpină
- altitudini de peste 4.000 m (4.807 m Vf. Mont Blanc)
- alcătuiți din șisturi cristaline și pe alocuri apar calcare și dolomite
- masivitate ridicată
- ghețari montani actuali, de tip alpin
- relief glaciar bine dezvoltat
- relief carstic în partea E
- importantă regiune turistică (Chamonix, Davos, Innsbruck)
Munții Apenini
- în Peninsula Italică
- orogeneza alpină
- altitudinea maximă 2.914 m (Vf. Gran Sasso)
- alunecări de teren în N
- cu vulcani activi (Etna, Vezuviu) și stinși
- relief vulcanic (conuri și cratere)
Munții (Alpii) Dinarici
- în NV Pen. Balcanice (Croația, Bosnia-Herțegovina)
- orogeneza alpină
- altitudini maxime peste 2.500 m
- alcătuiți din șisturi cristaline, calcare, fliș,
- relief carstic
- pe litoralul Adriatic au format un țărm de tip dalmatin
Munții Carpați
- se dezvoltă din Bazinul Vienei până la Valea Timokului (Slovacia, Polonia, Ucraina, România, Serbia)
- orogeneza alpină
- altitudinea max. 2.655 m (Vf. Gerlakovka - Mț Tatra)
- alcătuiți din șisturi cristaline, calcare, fliș
- fragmentați (depresiuni, culoare de vale)
- relief glaciar, relief carstic, relief vulcanic
Munții Balcani (Stara Planina)
- situați în Pen. Balcanică (Bulgaria), în prelungirea arcului Carpatic
- orogeneza alpină
- altitudini peste 2.300 m
- alcătuiți din șisturi, calcare, fliș
Munții Rodopi
- în S Bulgariei
- orogeneza hercinică, înălțați ulterior în orogeneza alpină
- altitudinea maximă peste 2.000 m
Munții Rila
- SV Bulgariei
- orogeneza hercinică, înălțați ulterior în orogeneza alpină
- cei mai înalți mț din Pen. Balcanică: peste 2.900 m
Munții Pindului
- Pen. Balcanică (Grecia)
- în prelungirea Alpilor Dinarici
- orogeneza alpină
- altitudinea max. 2.917 (Mt. Olimp)
- alcătuiți din calcare, roci cristaline, fliș
- relief ruiniform
- relief carstic
Munții Caucaz
- SE Europei
- orogeneza alpină
- 5.642 m Vf. Elbrus
- roci: granite, roci vulcanice, calcare, conglomerate
- relief glaciar pleitocen actual
Masivul Central Francez
- C Franței
- orogeneza hercinică
- 1.886 m Vf. Mt. Dore
- relief vulcanic puternic erodat în C și N
- relief carstic cu doline și chei în S și SV
- relief pe structură faliată cu grabene
Munții Jura
- Franța, Elveția, Germania
- orogeneza hercinică
- peste 2.000 m
- relief de tip jurasian
- alcătuiți din calcare
- relief carstic
Munții Vosgi
- V Franței
- orogeneza hercinică
- h sub 1.500 m
- erodați
Munții Pădurea Neagră
- SV Germaniei
- orogeneza hercinică
- h sub 1.500 m
- erodați
Masivul Șistos Renan
- V Germaniei
- orogeneza hercinică
- h 600-800 m
- relief vulcanic
Munții Pădurea Thuringiei
- Germania
- orogeneza hercinică
- h sub 1.000 m
Munții Hartz
- Germania
- orogeneza hercinică
- h sub 1.200 m
- erodați, cu aspect de platou
Munții Ural
- formează limita dintre Europa - Asia
- lungime peste 2.000 km
- orogeneza hercinică
- orientare N-S
- 1.894 m Vf. Narodnaia
- erodați, cu aspect de dealuri
Messeta Spaniolă
- Spania
- orogeneza hercinică
- relief alc. din podișuri (600-1.000 m), platouri pietroase și culmi (sierre)
- relief glaciar în sierre
Podișul Suediei (Norrland)
- dezoltvat pe formațiuni precambriene, aparținând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar datorită acumulărilor morenaice
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Finlandei
- dezv pe formațiuni precambriene, aparținând celui mai vechi nucleu continental
- aspect colinar, datorită acumulărilor morenaice
- alt. max sub 1.500 m
- modelat de calota glaciară cuaternară
Podișul Volîno-Podolic
- în Ucraina
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 350-450 m
Podișul Valdai
- în Rusia
- format pe structuri precambriene ale Platformei Est-Europene
- altit. 250 m
Podișul Ardeni
- în Belgia, Franța, Luxemburg
- format în orogeneza hercinică
- reprezintă vechi mț erodați puternic
- altit. 600-700 m
Podișul Boemiei
- în Cehia
- format în orogeneza hercinică
- altit. 340 m
Podișul Karst
- în Slovenia
- relief carstic foarte dezvoltat
Hărți
Clima Europei
1. Factorii care influenteaza clima Europei
- poziția geografică
- rezultă clima temperată
- doar în N clima este rece
- factorii radiativi
- au rol în distribuția regimului termic
- factorii dinamici
- centrii barici de deasupra continentului AC Azorelor, AC Siberian, C Islandez, C Mediteraneni; acești centri bari determină manifestarea unor mase de aer diferite:
- polare - foarte reci și uscate
- atlantice - răcoroase și umede
- continentale - calde sau reci și uscate
- mediteraneene - calde și umede
- factorii fizico-geografici
- mișcările Pământului și prezența celor 2 tipuri de suprafețe active (oceane/mări și suprafețe continentale) influențează evoluția regimului termic:
- deschiderea spre Oc Atlantic facilitează pătrunderea maselor de aer oceanice până în C Europei și atenuează amplitudinile termice
- Marea Mediterană influențează clima în S continentului
- Marea Baltică influențează clima regiunilor învecinate detrminând ușoare creșteri termice
- masa continetală a Asiei, din E, determină creșterea amplitudinilor termice în E
- relieful prin altitudine, desfășurare, expoziție și înclinarea versanților determină varietatea elementelor climatice:
- valoarea radiației solare scade cu altitudinea (datorită opacității atmosferice)
- temperatura scade cu altitudinea
- precipitațiile cresc cu altitudinea
- factorii antropici contribuie la modificarea elementelor meteorologice, la modificarea directă/indirectă a compoziției atmosferice.
a) Temperatura
- pp scad de la V la E
- pp cresc cu altitudinea
- predomină cantitățile de 500-1.000 mm/an
- cantități mai mici, de 300-500 mm/an, cad în N Mării Caspice și a Mării Negre, în N Pen. Scandinavia
- cantități mai mari, de 1.000-1.200 mm/an,cad pe versanții cu expunere vestică și pe vârfurile cele mai înalte
- cele mai mici pp, sub 250 mm/an, se înregistrează în N Mării Caspice
- pp variază de-a lungul anului: în V cad tot anul, în E și C cad mai ales vara, în S mai mult iarna.
c) Vânturile
- vânturile de vest
- crivățul - din E și NE, rece, uscat, iarna iar vara este cald
- austrul - vânt uscat, bate mai ales vara; coboară de pe Mț Dinarici și Balcani
- bora - coboară din Dinarici spre Marea Adriatică
- mistralul - bate iarna și primăvara dinspre Masivul Central Francez spre Marea Mediterană
- foehnul - vânt neperiodic, cald și uscat ce bate pe versantul munților
- brizele marine - se resimt în zonele litorale (30-40 km), generează topoclimate specifice de litoral.
3. Regionarea climatică
În Europa se identifică următoarele tipuri climatice:
climatul mediteranean
localizat în S continentului
verile calde și secetoase, iernile blânde și ploioase
temp. medii anuale 14-18 C
precipitații 600-900 mm/an
bat: mistralul (pe Valea Rhonului), bora (în Dalmația), sirocco (S Spania,S Italia, Sicilia)
climatul temperat oceanic
în V, între 40-70 lat N, din Portugalia până în Norvegia
veri răcoroase și ierni blânde
amplitudine termică redusă
temp medii anuale 8-16 C
precipitații 1.000-2.000 mm/an
vânturile de V
nebulozitate și umiditate ridicate
climatul temperat continental
situat între 40-60 lat N, în interiorul continentului
amplitudini termice mari
veri calde și ierni geroase
precipitații între 500-800 mm/an
predomină vânturile din E
climatul de tranziție
din E Franței până în România
scad influențele oceanice
îmbinarea maselor de aer polar cu cele tropicale
climatul semiarid
la N de Marea Neagră până la Marea Caspică
climatul subpolar
situat dincolo de Cercul polar de N, în N Islandei, Scandinavia, Rusia
veri scurte și ierni lungi (9 luni)
temp medii anuale 0-4C
precipitații reduse 200 mm/an
vânturile polare, reci și uscate
climatul cu nuanțe polare
I-le Svalbard și I-le Franz Josef
climatul montan
de la 800 de m începe etajarea elementelor climatice
temp scad cu altitudinea
precipitații cresc cu altitudinea
Hidrografia -Europa
Câteva caracteristici:
- rețeaua hidrografică este bogată, dar neuniform repartizată
- alimentarea acestei rețele se face din precipitații (pluvială), ape subterane, ghețari (glaciară), topirea zăpezilor (nivală)
- rețeaua hidrografică are caracter exoreic (ape care se varsă direct în mare) și endoreic (lipsite de scurgere)
- rețeaua hidro este influențată de relief și climă.
Fluviile
Volga cel mai lung fluviu al Europei cu cel mai mare bazin hidrografic; izvoarăște din Podișul Valdai și se varsă printr-o deltă în Marea Caspică. Dunărea - al 2 lea fluviu din Europa ca lungime, cu 2.860 km; izvorăște din Mț. Pădurea Neagră și se varsă printr-o deltă în Marea Neagră; este considerat cel mai important fluviu european datorită lungimii, a numărului de țări străbătute (10) și a legăturii pe care o realizează între E și V continentului, între Marea Neagră și Marea Nordului. Cursul său inferior, cel care străbate România, este împărțit în 3 sectoare:
1. Baziaș - Porțile de Fier – aici Dunărea formează cel mai lung defileu din Europa (144 km); tot aici s-a construit sistemul hidroenergetic și de navigație – Porțile de Fier
2. Porțile de Fier – Călărași – este cel mai lung sectorȘ dunărea se scurge printr-o singură albie și formează ostroave (insulițe). dunărea este traversată de 2 poduri: Calafat-Vidin și Giurgiu Ruse
3. Călărași – Brăila. Este cel mai lat sector, cu cca 20 km. Aici Dunărea se desprinde de două ori în două brațe formând Balta Ialomiței și Insula Mare a Brăilei. Și aici sunt 2 poduri: Giurgeni-Vadu Oii și Fetești-Cernavodă
4. Brăila – Marea Neagră (Nunărea Maritimă) – se numește așa pentru că pe acest sector pot circula nave maritime. Principalele fluvii pe bazine maritime:
a) lacurile naturale
SISTEMUL DE ORAŞE AL ROMÂNIEI
Cele mai vechi centre urbane din România sunt oraşele colonii întemeiate de greci pe litoralul Mării Negre: Tomis, Callatis, Histria.
O altă generaţie de oraşe antice sunt cele romane: Drobeta, Dierna, Napoca, Potaisa, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Oraşele întemeiate în Evul Mediu: Braşov, Bistriţa, Suceava, Târgovişte, Craiova, Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Oradea.
Oraşele moderne au apărut fie prin dezvoltarea oraşelor preexistente, fie prin apariţia de oraşe noi: Hunedoara, Reşiţa.
Sistemul actual de oraşe din România cuprinde următoarele categorii după mărimea demografică:
Municipiul Bucureşti
este centru urban de nivel european cu caracteristici de metropolă regională pentru
sud-estul Europei.
Orașele Europei
SISTEMUL DE ORAŞE AL EUROPEI
Sistemul de oraşe al Europei este rezultatul unor transformări succesive. În diferite perioade istorice oraşele europene au fost cele mai mari din lume: Roma în Antichitate, Constantinopolul în Evul Mediu şi Londra în epoca modernă.
Sistemul de oraşe al Europei este alcătuit din totalitatea aşezărilor urbane din spaţiul european aflate în relaţii complexe de interdependenţă şi definite prin localizare, ierarhie, centralitate şi mărime teritorială.
Localizare oraşelor europene este condiţionată de configuraţia terenului, de resursele de apă şi de căile de comunicaţii.a
Localizarea grupată a oraşelor europene se referă la ariile cu grad sporit de concentrare a acestora sub formă de aglomeraţii urbane, conurbaţii şi chiar megalopolisuri. Cele mai reprezentative aglomeraţii urbane din Europa sunt metropolele: Moscova (12,2 mil. loc.), Paris (11,3 mil. loc.), Londra (11,2 mil. loc.), Berlin (4,1 mil. loc.), Milano, Madrid, Roma, Atena.
Aglomeraţiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:
Middland, megalopolisul englez, cuprinde marea Londră şi oraşele Birmingham, Manchester, Liverpool, Schefield, Nottingham, Leeds, şi înglobează cam jumătate din populaţia Marii Britanii (cca. 33 mil. loc.)
Ruhr-Rhin, megalopolisul german, dezvoltat în jurul conurbaţiei Ruhr-Rhin, cu o populaţie de peste 25 mil. loc. care înglobează oraşele Stuttgart, Frankfurt am Main, Kőln, Dűsseldorf şi Essen
Randstad-Holland, megalopolisul olandez, care ocupă jumătatea vestică a ţării şi concentrează 60% din populaţia Olandei (cca. 10 mil. loc.), include cele două capitale Amsterdam şi Haga precum şi oraşele Rotterdam şi Utrecht.
Alte zone cu grad sporit de concentrare a oraşelor sunt: Bazinul Parisului, sud-estul Ucrainei, valea fluviului Volga, nord-estul Franţei, litoralul mediteranean al Spaniei, sudul Poloniei.
Cele mai vechi centre urbane ale Europei au apărut în jurul Mării Mediterane în perioada antică (în Grecia, Italia, sudul Franţei) şi pe ţărmul Mării Negre:
oraşele greceşti au apărut atât în bazinul Mării Mediterane (Atena, Corint, Byzantion, Marsala) şi la Marea Neagră (Tomis, Histria, Callatis)
oraşele romane: Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Viena (Vindobona), Kőln (Colonia)
În Evul Mediu s-au dezvoltat oraşele hanseatice (Anvers, Bruges, Hamburg şi Bremen), cele din bazinul mediteranean (Bizantium-Constantinopol, Genova, Veneţia), dar şi multe oraşe din Europa Centrală (Paris, Londra, Cracovia, Praga, Viena, Milano, Braşov, Târgovişte, Iaşi, Budapesta), şi Europa de Est (Kiev, Moscova, St. Petersburg).
În Epoca Modernă au apărut oraşe noi care sunt un produs al Revoluţiei Industriale al activităţilor de producţie şi comerţ: Manchester, Liverpool (Marea Britanie), Rotterdam (Olanda), Sankt Petersburg (Rusia), Odessa (Ucraina), Essen (Germania), Reşiţa şi Hunedoara (România).
După al Doilea Război Mondial a apărut o explozie de centre urbane înfiinţate fie prin acordare de statut urban unor comune, fie prin înfiinţarea de oraşe noi în jurul unor obiective industriale nou construite: Nowa Huta (Polonia), Dunaujváros (Ungaria), Eisenhüttenstadt (Germania), Victoria (România).
Clasificarea oraşelor după criterii geografice
-după poziţia geografică
Oraşe situate pe litoral, oraşe-port: Londra, Sankt Petersburg, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Barcelona.
Oraşe situate în interiorul continentului: Paris, Viena, Berlin, Moscova, Kiev, Bucureşti.
-după mărimea demografică
În Europa există peste 60 de oraşe cu populaţie ce depăşeşte 1 mil. loc.
În prezent, aglomeraţia urbană Moscova este considerată cea mai mare entitate urbană a Europei (cu o populaţie de 12,1 mil. loc.).
În viitorul apropiat este de aşteptat ca oraşul Istanbul să devină cel mai mare oraş al Europei sub aspect demografic.
-după funcţia urbană
Oraşe cu funcţie comercială: Genova, Leipzig, Veneţia, Anvers, Lyon, Cracovia, Narwik, Cardiff, Arhanghelsk, Odessa.
Oraşe cu funcţie industrială: Manchester, Birmingham, Essen, Katowice, Doneţk, Torino, Braşov
Oraşe cu funcţie culturală: Viena, Florenţa, Sankt Petersburg, Cannes, San Remo, Davos, Versailles, Oxford, Cambridge, Heidelberg
Oraşe cu funcţii de servicii: Băile Herculane, Vichy, Karlovy-Vary, Nisa
Oraşe cu funcţie financiară: Londra, Paris, Zűrich, Frankfurt
Oraşe cu funcţie portuară: Rotterdam, Hamburg, Liverpool, Gdansk, Constanţa
Nivelul de urbanizare al Europei este evidenţiat şi de ponderea de 77 % a populaţiei urbane.
Aluminiul – se extrage din bauxită, care
este exploatată din Munţii Pădurea Craiului
- temp medie anuală scade din SV spre NE: 18 C în S, 0C în Scandinavia N, -4C în NE Europei
- temp medie a verii (luna iulie) scade din S spre N: 25C (Pen Iberică, Arh. Grecesc), la 15C (în Arh. Britanic)
- temp medie a iernii (luna ianuarie) scade pe direcția SV-NE: 10C (Baleare, Sicilia), -20C (I-le. Franz Josef)
- pp scad de la V la E
- pp cresc cu altitudinea
- predomină cantitățile de 500-1.000 mm/an
- cantități mai mici, de 300-500 mm/an, cad în N Mării Caspice și a Mării Negre, în N Pen. Scandinavia
- cantități mai mari, de 1.000-1.200 mm/an,cad pe versanții cu expunere vestică și pe vârfurile cele mai înalte
- cele mai mici pp, sub 250 mm/an, se înregistrează în N Mării Caspice
- pp variază de-a lungul anului: în V cad tot anul, în E și C cad mai ales vara, în S mai mult iarna.
c) Vânturile
- vânturile de vest
- crivățul - din E și NE, rece, uscat, iarna iar vara este cald
- austrul - vânt uscat, bate mai ales vara; coboară de pe Mț Dinarici și Balcani
- bora - coboară din Dinarici spre Marea Adriatică
- mistralul - bate iarna și primăvara dinspre Masivul Central Francez spre Marea Mediterană
- foehnul - vânt neperiodic, cald și uscat ce bate pe versantul munților
- brizele marine - se resimt în zonele litorale (30-40 km), generează topoclimate specifice de litoral.
3. Regionarea climatică
În Europa se identifică următoarele tipuri climatice:
climatul mediteranean
localizat în S continentului
verile calde și secetoase, iernile blânde și ploioase
temp. medii anuale 14-18 C
precipitații 600-900 mm/an
bat: mistralul (pe Valea Rhonului), bora (în Dalmația), sirocco (S Spania,S Italia, Sicilia)
climatul temperat oceanic
în V, între 40-70 lat N, din Portugalia până în Norvegia
veri răcoroase și ierni blânde
amplitudine termică redusă
temp medii anuale 8-16 C
precipitații 1.000-2.000 mm/an
vânturile de V
nebulozitate și umiditate ridicate
climatul temperat continental
situat între 40-60 lat N, în interiorul continentului
amplitudini termice mari
veri calde și ierni geroase
precipitații între 500-800 mm/an
predomină vânturile din E
climatul de tranziție
din E Franței până în România
scad influențele oceanice
îmbinarea maselor de aer polar cu cele tropicale
climatul semiarid
la N de Marea Neagră până la Marea Caspică
climatul subpolar
situat dincolo de Cercul polar de N, în N Islandei, Scandinavia, Rusia
veri scurte și ierni lungi (9 luni)
temp medii anuale 0-4C
precipitații reduse 200 mm/an
vânturile polare, reci și uscate
climatul cu nuanțe polare
I-le Svalbard și I-le Franz Josef
climatul montan
de la 800 de m începe etajarea elementelor climatice
temp scad cu altitudinea
precipitații cresc cu altitudinea
Hidrografia -Europa
Câteva caracteristici:
- rețeaua hidrografică este bogată, dar neuniform repartizată
- alimentarea acestei rețele se face din precipitații (pluvială), ape subterane, ghețari (glaciară), topirea zăpezilor (nivală)
- rețeaua hidrografică are caracter exoreic (ape care se varsă direct în mare) și endoreic (lipsite de scurgere)
- rețeaua hidro este influențată de relief și climă.
Fluviile
Volga cel mai lung fluviu al Europei cu cel mai mare bazin hidrografic; izvoarăște din Podișul Valdai și se varsă printr-o deltă în Marea Caspică. Dunărea - al 2 lea fluviu din Europa ca lungime, cu 2.860 km; izvorăște din Mț. Pădurea Neagră și se varsă printr-o deltă în Marea Neagră; este considerat cel mai important fluviu european datorită lungimii, a numărului de țări străbătute (10) și a legăturii pe care o realizează între E și V continentului, între Marea Neagră și Marea Nordului. Cursul său inferior, cel care străbate România, este împărțit în 3 sectoare:
1. Baziaș - Porțile de Fier – aici Dunărea formează cel mai lung defileu din Europa (144 km); tot aici s-a construit sistemul hidroenergetic și de navigație – Porțile de Fier
2. Porțile de Fier – Călărași – este cel mai lung sectorȘ dunărea se scurge printr-o singură albie și formează ostroave (insulițe). dunărea este traversată de 2 poduri: Calafat-Vidin și Giurgiu Ruse
3. Călărași – Brăila. Este cel mai lat sector, cu cca 20 km. Aici Dunărea se desprinde de două ori în două brațe formând Balta Ialomiței și Insula Mare a Brăilei. Și aici sunt 2 poduri: Giurgeni-Vadu Oii și Fetești-Cernavodă
4. Brăila – Marea Neagră (Nunărea Maritimă) – se numește așa pentru că pe acest sector pot circula nave maritime. Principalele fluvii pe bazine maritime:
spre Marea Baltică, se scurg: Vistula,Oder/Odra
spre Marea Nordului, se scurg:Elba, Wesser, Rhin,Meuse ,Tamisa
spre Marea Mânecii: Sena
spre Oceanul Atlantic: lLoara / Loire, Garonne,Duero ,Tajo, Guadarqivir, Guadiana
spre Marea Mediterană:Ebro,Rhon ,Tibru, Pad, Marița,
spre Marea Neagră: Dunărea, Nistru,Bugul de Sud,Nipru, Don (Marea Azov)
spre Marea Caspică: Volga, Ural.
lacurile
Clasificarea lacurilor
a) lacurile naturale
- lacurile glaciare
- formate în regiunile acoperite de calota cuaternară: Ladoga, Onega (Rusia), Mazuriene (Polonia), Varern, Vattern, Malaren (Suedia), Saimaa (Finlanda)
- formate în zonele montane înalte acoperite de ghețarii cuaternari/actuali: Geneva / Leman (Elveția), Zurich (Elveția), Constantza/Bodensee (Germania/Elveția/Austria), Como, Garda, Maggiore (Italia), Bucura, Zănoaga, Lala, Buhăescu (România)
- lacuri tectonice: Marea Caspică (S=371.000 km, nivelul apei sub cel al Oceanului Planetar, la -28 m), L. Balaton (Ungaria), L. Ohrid, L. Prespa (Macedonia/Albania)
- lacuri vulcanice: L. Nemi (Masivul Central Francez), L. Sf. Ana (România), L. Albano și L. Bolsena (Italia), în Masivul Șistos Renan etc
- lacuri carstice - în Apuseni (Vărășoaia), în Alpii Dinarici
- lagune și limanuri - la Marea Neagră (Razim, Sinoe, respectiv limanul Nistrului), la Marea Baltică (laguna Vistula), la Marea Nordului
- hidroenergetice: L. Volgograd, L. Samara, L. Novgorod (pe Volga), Porțile de Fier (pe Dunăre), L. Țimleansk (pe Don), L. Dnepropetrovk (pe Nistru)
Hidrografia - ghețarii
Clasificarea ghețarilor
ghețari de calotă / continentali -
în Islanda, Insula Novaia Zemlea, Insula Svalbard, Arh. Franz Josefghețari montani -
în Alpi, Pirinei, Mț Scandinaviei (la peste 3.000 m), Mț Ural, Mț Sierra Nevada, Mț Apenini, Scoţia, Islanda, Faeroe şi I-le Shetland.
Orașele României
SISTEMUL DE ORAŞE AL ROMÂNIEI
Cele mai vechi centre urbane din România sunt oraşele colonii întemeiate de greci pe litoralul Mării Negre: Tomis, Callatis, Histria.
O altă generaţie de oraşe antice sunt cele romane: Drobeta, Dierna, Napoca, Potaisa, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Oraşele întemeiate în Evul Mediu: Braşov, Bistriţa, Suceava, Târgovişte, Craiova, Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Oradea.
Oraşele moderne au apărut fie prin dezvoltarea oraşelor preexistente, fie prin apariţia de oraşe noi: Hunedoara, Reşiţa.
Sistemul actual de oraşe din România cuprinde următoarele categorii după mărimea demografică:
- municipiul Bucureşti cu aproximativ 2 mil. loc. este oraş capitală cu funcţii complexe;
- oraşe cu populaţie cuprinsă între 200.000 şi 350.000 locuitori: Iaşi, Galaţi, Braşov, Constanţa, Ploieşti, Brăila, Craiova, Timişoara, Oradea, Cluj – unele dintre acestea au pentru România şi funcţie de metropolă regională;
- oraşe cu populaţie cuprinsă între 100.000 şi 200.000 locuitori: Suceava, Botoşani, Piatra Neamţ, Bacău, Focşani, Buzău, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Drobeta-Turnu Severin, Arad, Satu Mare, Sibiu, Târgu Mureş;
- oraşe cu populaţie între 50.000 şi 100.000: Tulcea, Târgovişte, Bârlad, Vaslui, Reşiţa, Deva, Bistriţa Slobozia, Călăraşi – sunt oraşe de echilibru cu influenţă judeţeană şi interjudeţeană;
- cele mai multe oraşe sunt oraşele mici şi foarte mici cu influenţă locală în teritoriu
Orașele Europei
SISTEMUL DE ORAŞE AL EUROPEI
Sistemul de oraşe al Europei este rezultatul unor transformări succesive. În diferite perioade istorice oraşele europene au fost cele mai mari din lume: Roma în Antichitate, Constantinopolul în Evul Mediu şi Londra în epoca modernă.
Sistemul de oraşe al Europei este alcătuit din totalitatea aşezărilor urbane din spaţiul european aflate în relaţii complexe de interdependenţă şi definite prin localizare, ierarhie, centralitate şi mărime teritorială.
Localizare oraşelor europene este condiţionată de configuraţia terenului, de resursele de apă şi de căile de comunicaţii.a
Localizarea grupată a oraşelor europene se referă la ariile cu grad sporit de concentrare a acestora sub formă de aglomeraţii urbane, conurbaţii şi chiar megalopolisuri. Cele mai reprezentative aglomeraţii urbane din Europa sunt metropolele: Moscova (12,2 mil. loc.), Paris (11,3 mil. loc.), Londra (11,2 mil. loc.), Berlin (4,1 mil. loc.), Milano, Madrid, Roma, Atena.
Aglomeraţiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:
Middland, megalopolisul englez, cuprinde marea Londră şi oraşele Birmingham, Manchester, Liverpool, Schefield, Nottingham, Leeds, şi înglobează cam jumătate din populaţia Marii Britanii (cca. 33 mil. loc.)
Ruhr-Rhin, megalopolisul german, dezvoltat în jurul conurbaţiei Ruhr-Rhin, cu o populaţie de peste 25 mil. loc. care înglobează oraşele Stuttgart, Frankfurt am Main, Kőln, Dűsseldorf şi Essen
Randstad-Holland, megalopolisul olandez, care ocupă jumătatea vestică a ţării şi concentrează 60% din populaţia Olandei (cca. 10 mil. loc.), include cele două capitale Amsterdam şi Haga precum şi oraşele Rotterdam şi Utrecht.
Alte zone cu grad sporit de concentrare a oraşelor sunt: Bazinul Parisului, sud-estul Ucrainei, valea fluviului Volga, nord-estul Franţei, litoralul mediteranean al Spaniei, sudul Poloniei.
Cele mai vechi centre urbane ale Europei au apărut în jurul Mării Mediterane în perioada antică (în Grecia, Italia, sudul Franţei) şi pe ţărmul Mării Negre:
oraşele greceşti au apărut atât în bazinul Mării Mediterane (Atena, Corint, Byzantion, Marsala) şi la Marea Neagră (Tomis, Histria, Callatis)
oraşele romane: Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Viena (Vindobona), Kőln (Colonia)
În Evul Mediu s-au dezvoltat oraşele hanseatice (Anvers, Bruges, Hamburg şi Bremen), cele din bazinul mediteranean (Bizantium-Constantinopol, Genova, Veneţia), dar şi multe oraşe din Europa Centrală (Paris, Londra, Cracovia, Praga, Viena, Milano, Braşov, Târgovişte, Iaşi, Budapesta), şi Europa de Est (Kiev, Moscova, St. Petersburg).
În Epoca Modernă au apărut oraşe noi care sunt un produs al Revoluţiei Industriale al activităţilor de producţie şi comerţ: Manchester, Liverpool (Marea Britanie), Rotterdam (Olanda), Sankt Petersburg (Rusia), Odessa (Ucraina), Essen (Germania), Reşiţa şi Hunedoara (România).
După al Doilea Război Mondial a apărut o explozie de centre urbane înfiinţate fie prin acordare de statut urban unor comune, fie prin înfiinţarea de oraşe noi în jurul unor obiective industriale nou construite: Nowa Huta (Polonia), Dunaujváros (Ungaria), Eisenhüttenstadt (Germania), Victoria (România).
Clasificarea oraşelor după criterii geografice
-după poziţia geografică
Oraşe situate pe litoral, oraşe-port: Londra, Sankt Petersburg, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Barcelona.
Oraşe situate în interiorul continentului: Paris, Viena, Berlin, Moscova, Kiev, Bucureşti.
-după mărimea demografică
În Europa există peste 60 de oraşe cu populaţie ce depăşeşte 1 mil. loc.
În prezent, aglomeraţia urbană Moscova este considerată cea mai mare entitate urbană a Europei (cu o populaţie de 12,1 mil. loc.).
În viitorul apropiat este de aşteptat ca oraşul Istanbul să devină cel mai mare oraş al Europei sub aspect demografic.
-după funcţia urbană
Oraşe cu funcţie comercială: Genova, Leipzig, Veneţia, Anvers, Lyon, Cracovia, Narwik, Cardiff, Arhanghelsk, Odessa.
Oraşe cu funcţie industrială: Manchester, Birmingham, Essen, Katowice, Doneţk, Torino, Braşov
Oraşe cu funcţie culturală: Viena, Florenţa, Sankt Petersburg, Cannes, San Remo, Davos, Versailles, Oxford, Cambridge, Heidelberg
Oraşe cu funcţii de servicii: Băile Herculane, Vichy, Karlovy-Vary, Nisa
Oraşe cu funcţie financiară: Londra, Paris, Zűrich, Frankfurt
Oraşe cu funcţie portuară: Rotterdam, Hamburg, Liverpool, Gdansk, Constanţa
Nivelul de urbanizare al Europei este evidenţiat şi de ponderea de 77 % a populaţiei urbane.
Resursele României
Petrolul
- se extrage din următoarele areale:
- Subcarpaţi: Moldovei (Depresiunea Tazlău-Caşin), de Curbură (Depresiunea Berca-Sărata Monteoru, Urlaţi-Câmpina-Moreni), Getici (între Olt şi Jiu);
- Câmpia Română: Călmăţui, Brăilei, Ploieşti-Târgovişte, Piteştiului, Găvanu-Burdea, Boianului, Romanaţilor;
- Podişul Getic: Hulubeşti, Bogaţi, Moşoaia, Zătreni, Brăteşti;
- Câmpia de Vest: S-E Aradului, N-E Timişoarei, Vingăi, Nădlac, Jimbolia;
- Platforma continentală a Mării Negre.
Gaze naturale – se găsesc în pământ sub două
forme: gaz de sondă şi gaz metan.
- Gazul metan – se extrage din structuri geologice numite domuri, în Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor);
- Gazele asociate - localizate în structurile ce conţin petrol din: Subcarpaţii de Curbură, Podişul Getic, Câmpia Brăilei, Câmpia Ploieşti-Târgovişte, Câmpia Ialomiţei).
- Centre de extracţie a gazelor naturale: Mediaş, Copşa Mică, Luduş, Glodeni, Slănic Moldova, Dărmăneşti, Băicoi, Urlaţi, Plopeni, Videle, ş.a.
Cărbunii – folosiţi la fabricarea coxului
(la obţinerea fontei, combustibililor, în centrale termoelectrice). Sunt
împărţiţi în două categorii:
- Cărbuni superiori: huilă: bazinul Petroşani, Munţii Banatului (Anina şi Cozla); antracit – Schela.
- Cărbuni inferiori: lignit: Podişul Getic (bazinul Motru-Rovinari, Platforma Olteţ), Munţii Banatului (Anina), Subcarpaţii de Curbură, Munţii Baraolt (din Carpaţii Orientali), Depresiunea Vad-Borod (Munţii Apuseni); cărbune brun – depresiunile: Comăneşti (din C. Orientali), Brad (Munţii Apuseni), Almaş (Pod. Transilvaniei); turbă – în Depresiunea Dornelor.
Uraniul
– în Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Orientali (Crucea).
Minereuri de fier
Harghita - Lueta, Băişoara-Cluj, Munţii Poiana Ruscă
Minereuri auro-argentifere
(aur şi argint): în Munţii Metaliferi (Săcărâmb, Bucium, Baia de Arieş, Roşia
Montană, ş.a.), Munţii Gutâi (Cavnic).
Minereuri complexe (Cu,
Pb, Zn, Al): Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei şi în Munţii Apuseni.
Industria României
1. Industria extractivă şi a
energiei electrice – foloseşte
resurse minerale (petrol, gaze naturale, cărbuni, uraniu) şi naturale (apă,
vânt, soare, valurile mării, ape termale).
Petrolul şi gazele naturale reprezintă o sursă de energie şi materie primă
pentru industria chimică.
a) Petrolul - se extrage din următoarele areale:
- Subcarpaţi: Moldovei (Depresiunea Tazlău-Caşin), de Curbură (Depresiunea Berca-Sărata Monteoru, Urlaţi-Câmpina-Moreni), Getici (între Olt şi Jiu);
- Câmpia Română: Călmăţui, Brăilei, Ploieşti-Târgovişte, Piteştiului, Găvanu-Burdea, Boianului, Romanaţilor;
- Podişul Getic: Hulubeşti, Bogaţi, Moşoaia, Zătreni, Brăteşti;
- Câmpia de Vest: S-E Aradului, N-E Timişoarei, Vingăi, Nădlac, Jimbolia;
- Platforma continentală a Mării Negre.
Rafinării: Brazi,
Ploieşti, Midia-Năvodari, Teleajen, Borzeşti, Piteşti, Câmpina, Dărmăneşti.
b) Gaze naturale – se găsesc în
pământ sub două forme: gaz de sondă şi gaz metan.
Gazul metan – se
extrage din structuri geologice numite domuri, în Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Câmpia Transilvaniei şi
Podişul Târnavelor);
Gazele
asociate - localizate în structurile ce conţin petrol din: Subcarpaţii de Curbură,
Podişul Getic, Câmpia Brăilei, Câmpia Ploieşti-Târgovişte, Câmpia Ialomiţei).
Centre de
extracţie a gazelor naturale: Mediaş, Copşa Mică, Luduş, Glodeni, Slănic Moldova,
Dărmăneşti, Băicoi, Urlaţi, Plopeni, Videle,
c) Cărbunii – folosiţi la
fabricarea cocsului (la obţinerea fontei, combustibililor, în centrale
termoelectrice). Sunt împărţiţi în două categorii:
Cărbuni superiori: huilă: bazinul
Petroşani, Munţii Banatului (Anina şi Cozla); antracit – Schela.
Cărbuni inferiori:
lignit: Podişul Getic (bazinul Motru-Rovinari, Platforma Olteţ), Munţii Banatului
(Anina), Subcarpaţii de Curbură, Munţii Baraolt (din Carpaţii Orientali),
Depresiunea Vad-Borod (Munţii Apuseni); cărbune brun – depresiunile:
Comăneşti (din C. Orientali), Brad (Munţii Apuseni), Almaş (Pod.
Transilvaniei); turbă – în Depresiunea Dornelor.
d) Uraniul – în Carpaţii
Occidentali şi Carpaţii Orientali (Crucea)
2. Industria
energetică şi a energiei electrice.
- se produce în baza următoarelor resurse: gaz metan, cărbuni,hidroenergie,
produse petroliere, energie atomică; se produce în:
termocentrale: Mintia-Deva, Luduş-Iernut, Paroşeni,
Rogojelu, Turceni, Işalniţa, Bucureşti, Borzeşti, Brazi, Chişcani, Galaţi,
Sângeorgiu de Pădure, ş.a.;
atomocentrale:
Cernavodă;
hidrocentrale:
pe Dunăre (Porţile de Fier I şi II – Ostrovu Mare), pe Lotru (Lotru-Ciunget),
pe Argeş (Vidraru), pe Prut (Stânca- Costeşti), pe Bistriţa (Stejaru), pe Olt,
Argeş, Bistriţa, Sebeş, Someşul Mic, Buzău, Sadu, Strei, Bârzava, ş.a.
- resurse geotermale: Câmpia de Vest, judeţele - Vâlcea, Ilfov, Brăila.
- energia solară: Câmpia Română şi pe litoral.
- energia eoliană: pe crestele Carpaţilor, în Dobrogea, estul Câmpiei Române.
3. Industria
metalurgică - cuprinde: ind. siderurgică, metalurgia
neferoasă şi ind. construcţiilor de maşini.
a) Industria siderurgică – foloseşte ca materii
prime: minereuri de fier (Harghita-Lueta, Băişoara-Cluj, Munţii Poiana Ruscă),
cocs (provenit din huilă: în bazinul Petroşani şi Reşiţa), mangan (Depresiunea
Dornelor).
Centre siderurgice: Galaţi
(cel mai important din ţară), Hunedoara, Reşiţa, Călan, Călăraşi, Câmpia
Turzii, Brăila (cabluri şi sârmă groasă), Roman (ţevi), Iaşi (ţevi sudate de
oţel), Târgovişte (oţeluri speciale), Bucureşti (sârmă, tablă şi cuie), Oţelu
Roşu (oţeluri şi laminate), Buzău (sârmă şi produse din sârmă), Zalău.
b) Metalurgia neferoasă. Principalele metale neferoase ce se
găsesc pe teritoriul ţării noastre sunt:
- minereuri auro-argentifere (aur şi argint): în Munţii
Metaliferi (Săcărâmb, Bucium, Baia de Arieş, Roşia Montană, ş.a.), Munţii Gutâi
(Cavnic). Se prelucrează la Baia Mare şi Zlatna.
- minereuri complexe (Cu, Pb, Zn, Al): Carpaţii Maramureşului şi
Bucovinei şi în Munţii Apuseni. Cupru se prelucrează la Zlatna şi Baia Mare;
Plumb şi Zinc – aceleaşi zone de extracţie (Igniş şi Poiana Ruscă)şi se
prelucrează la Baia Mare şi Copşa Mică; Aluminiul – se extrage din bauxită,
care este exploatată din Munţii Pădurea Craiului. La Oradea se fabrică alumina, iar la Slatina aluminiul.
Bauxita din import se fabrică la Tulcea.
-
metale colorate (mercur, molibden, wolfram, uraniu).
4. Industria constructoare de maşini – este cea mai importantă ramură a metalurgiei şi
cuprinde următoarele subramuri:
-
Utilaj
petrolier: Ploieşti, Câmpina, Bucureşti, Târgovişte, Bacău;
-
Utilaj
minier: Petroşani, Baia Mare, Târgu Jiu, Satu Mare;
-
Utilaj
energetic (turbine, motoare, cazane): Reşiţa, Bucureşti;
-
Maşini-unelte
(freze, strunguri, raboteze): Bucureşti, Arad, Oradea, Ploieşti, Sibiu,
Bârlad, ş.a.;
-
Rulmenţi: Braşov,
Bârlad, Alexandria;
-
Mecanică fină,
aparatură de precizie şi obiecte de uz casnic: Bucureşti,
Sibiu, Sinaia, Cugir, Satu Mare, Găeşti;
-
Mijloace de
transport: auto:
autoturisme (Piteşti, Craiova), ARO (Câmpulung Muscel), camioane (Braşov),
tractoare şi maşini agricole (Braşov, Miercurea Ciuc, Craiova, Timişoara,
Bucureşti), autobuze, troleibuze şi autocamioane (Bucureşti, Braşov); avioane:
Braşov (I.A.R. Ghimbav), Bucureşti, Bacău, Craiova; locomotive
electrice: Craiova, Bucureşti, Reşiţa; vagoane: Arad, Bucureşti;
nave:
fluviale (Drobeta Turnu Severin, Giurgiu, Galaţi, Brăila, Olteniţa), maritime – (Constanţa, Mangalia);
-
Produse
electronice şi electrotehnice ( mijloace de automatizare, tehnică de calcul, echipament
de electronică, televizoare, casetofoane, aparate radio): Bucureşti, Craiova,
Timişoara, Iaşi, Botoşani, Cluj-Napoca, Săcele, Iaşi, Târgu Mureş.
5. Industria chimică – foloseşte o gamă variată de materii prime: sare, pirite
cuprifere, petrol, gaze naturale, sulf, potasiu, lemn, stuf, produse vegetale
(paie), produse animaliere, cărbuni.
Subramuri:
Industria petrochimică – lucrează pe bază de petrol şi gaze
naturale si produce: cauciuc sintetic (Borzeşti, Brazi), anvelope
(Popeşti-Leordeni, Floreşti), articole tehnice (Jilava, Braşov), talpă şi piele
sintetică (Drăgăşani), mase plastice (Brazi, Piteşti, Borzeşti, Bucureşti,
Buzău, etc.), fire şi fibre sintetice (Săvineşti, Iaşi).
Industria produselor clorosodice - produce
sodă caustică, sodă calcinată, acid clorhidric (Govora, Oneşti, Turda,
Târnăveni) pe baza exploatării sării
din: Subcarpaţi (Borzeşti, Govora, Ocnele Mari, Slănic Prahova), Depresiunea
Transilvaniei (Ocna Mureş, Ocna Sibiu, Praid), Carpaţi (Târgu Ocna, Cacica).
Industria acidului sulfuric - are la
bază pirite cuprifere, sulf. H2SO4
se fabrică la: Zlatna, Copşa Mică, Baia Mare, Câmpina.
Industria îngrăşămintelor chimice (lucrează pe
bază de gaz metan, azot atmosferic, potasiu, apatite, fosforite). Se fabrică
îngrăşăminte azotoase, fosforice, potasice la: Târgu Mureş, Turnu Măgurele,
Bacău, Craiova, Roznov, Victoria, Slobozia.
Produse farmaceutice şi cosmetice: Bucureşti,
Iaşi, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Timişoara, Braşov.
Industria celulozei şi hârtiei (lemn, stuf,
paie): Bacău (Letea), Buşteni, Bucureşti, Brăila, Zărneşti, Călăraşi, Suceava,
Dej, Piatra Neamţ.
Industria coloranţilor, vopselelor, lacurilor: Bucureşti,
Oradea, Codlea.
6. Industria lemnului Fond
forestier: 28% din suprafaţa României, bine reprezentat în regiuni montane şi
dealuri înalte.
Se produce: cherestea la – Gheorgheni, Nehoiu, Vama, Piatra Neamţ, Vatra
Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Topliţa, Comăneşti, Covasna, Vişeu de Sus,
Brezoi; placaje, furnire, plăci aglomerate (PAL), plăci fibrolemnoase (PFL)
la: Suceava, Sighetul Marmaţiei, Târgu Jiu, Bucureşti (Pipera), Brăila,
Constanţa, Caransebeş, Arad, Blaj, Gălăuţaş (în Depr. Gheorgheni), Oradea; mobilă
la: Iaşi, Braşov, Cluj-Napoca, Suceava, Arad, Oradea, Constanţa; instrumente
muzicale, sportive şi ambarcaţiuni la: Bucureşti, Reghin; rechizite
şcolare – Sibiu, Timişoara; chibrituri Bucureşti, Timişoara,
Brăila.
7. Industria materialelor de
construcţii – foloseşte
ca materii prime:
Roci eruptive : granit (din Munţii Măcinului, Munţii Apuseni), bazalt,
andezit (Carpaţi – Negreşti-Oaş, Racoş, Brănişca);
Roci cristaline: şisturi cristaline (Carpaţi), marmură (Munţii Poiana
Ruscă), şisturi verzi (Dobrogea), calcare policrome;
Roci sedimentare: calcare (Podişul Dobrogei Centrale şi de
Nord, Carpaţii Orientali – Bicaz, Carpaţii Occidentali – Munţii Apuseni,
Carpaţii Meridionali – Munţii Vâlcan); gresii (Carpaţii Orientali şi de
Curbură); argilă – pentru ciment şi ceramică (argila albă sau caolinul);
balast, pietriş, nisipuri cuarţoase – pentru geamuri.
Se produce:
- ciment la: Câmpulung Muscel, Bicaz, Bârseşti – Târgu Jiu,
Chişcădaga – Munţii Metaliferi);
- var: Braşov, Târnăveni, Turda, Câmpulung Muscel;
- ceramică - pentru construcţii (cărămizi, ţiglă,
teracotă): Bucureşti, Ploieşti, Jimbolia, Iaşi;
Ceramică- fină (faianţă, porţelan,
plăci de pardoseală, bibelouri): Bucureşti, Curtea de Argeş, Alba Iulia, Sighişoara, Cluj-Napoca, Arad;
- sticlă : Turda, Mediaş,
Boldeşti-Scăieni, Buzău, Dorohoi;
- prefabricate din beton: Bucureşti,
Craiova, Constanţa, Braşov, ş.a.
Europa dispune de cel mai
diversificat, dens şi complementar sistem de transport de pe Glob;
România are un sistem de transport similar celui continental, incluzând toate tipurile de căi de comunicaţie şi mijloace de transport;
ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ALE EUROPEI ŞI ROMÂNIEI
Europa
Este un continent de locuire străveche.
Succesiunea unor civilizaţii: cretană, minoică, elenistică, etruscă, celtică, romană, bizantină, medievală, modernă şi contemporană au influenţat aspectul actual al culturilor europene, dar şi al civilizaţiilor mondiale actuale.
Populaţia Europei este în prezent de 726 mil. loc., ceea ce reprezintă 11 % din populaţia totală a Terrei.
Continentul Europa cuprinde un total de 46 de state din care 44 de state sunt integral în Europa şi 2 state se extind atât în Europa cât şi în Asia (Federaţia Rusă şi Turcia).
Există mai multe accepţiuni cu privire la numărul de locuitori ai Europei în funcţie de raportarea la teritoriu pe care îl luăm în considerare:
Europa (inclusiv Federaţia Rusă şi Turcia europeană) cu 736 mil. loc.;
Europa (inclusiv Federaţia Rusă fără Turcia) cu 726 mil. loc.;
Europa (fără Federaţia Rusă şi Turcia europeană) cu 582 mil. loc.;
Europa (cu partea europeană a Federaţiei Ruse, fără Turcia) cu 686 mil. loc.;
Europa (fără Federaţia Rusă şi cu Turcia europeană) cu 592 mil. loc.;
Uniunea Europeană (cu 27 ţări) cu o populaţie de 492 mil. loc.
România
Din punct de vedere al geografiei umane, România se caracterizează prin anumite particularităţi ale populaţiei, aşezărilor şi organizării administrativ-teritoriale:
Populaţia României este o populaţie neo-latină situată în extremitatea estică a ariei de extensiune a acesteia.
Teritorial şi ca populaţie, România este încadrată în romanitatea orientală.
Cele mai importante momente din istoria României sunt: Unirea Munteniei cu Moldova în 1859 sub numele de România, urmată de integrarea Dobrogei în 1878 şi Unirea din 1918 cu formarea României Moderne.
Din punct de vedere administrativ, România este organizată în 41 de judeţe şi Municipiul Bucureşti.
2.1. HARTA POLITICĂ A EUROPEI. ROMÂNIA CA STAT AL EUROPEI
Europa a fost leagănul unor vechi civilizaţii, fiind continentul care a găzduit metropole coloniale, care şi-a împărţit lumea şi pe care s-a declanşat Revoluţia Industrială care a dat naştere puterilor moderne, dar şi continentul pe care a luat naştere nazismul şi comunismul.
În secolul XX, după Primul Război Mondial, numărul statelor Europei a crescut de la 19 la 27; după Al doilea Război Mondial Europa avea 35 de state, iar în prezent are 46 de state.
Harta politică a Europei s-a modificat sensibil în perioada 1989-1993 când, după destrămarea Uniunii Sovietice, au apărut 15 state naţionale dintre care 7 în Europa (Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina şi Moldova).
După destrămarea Iugoslaviei au apărut 6 state naţionale (Serbia, Croaţia, Slovenia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Muntenegru), iar după divizarea paşnică a Cehoslovaciei au apărut 2 state noi (Cehia şi Slovacia).
Se poate observa că Federaţia Rusă, deşi ca întindere are o proporţie mare a teritoriului său în Asia, cea mai mare parte a populaţiei este concentrată în partea europeană.
Turcia este mai mult un stat asiatic, partea sa europeană, deşi mică, a jucat un rol activ în istoria Europei (Imperiul Bizantin şi capitala acestuia Bizanţ, apoi Constantinopol); la aceasta trebuie subliniate şi aspiraţiile Turciei de a deveni membră a UE.
Există şi state de dimensiuni foarte mici (Andora, San Marino, Vatican, Malta şi Liechtenstein).
Unele state europene au şi în prezent teritorii extraeuropene care sunt dependente de acestea (cazul Franţei, Olandei, Regatului Unit şi Danemarcei).
În ultimii ani se observă tendinţa de a include printre ţările europene şi ţările din zona Caucazului (Azerbaidjan, Georgia, Armenia).
Cipru este un stat asiatic, dar poate fi considerat stat european (bazându-ne pe relaţiile sale cu Grecia şi pe apartenenţa la U.E.).
Pe continentul nostru există atât state unitare (Franţa, România) cât şi state federale (Germania, Austria, Rusia).
Ca formă de stat cele mai multe ţări europene sunt republici, având ca şef de stat un preşedinte, dar există şi 10 monarhii (Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia, Marea Britanie, Monaco, Liechtenstein, Luxemburg).
Capitalele statelor europene sunt, de regulă, cele mai importante oraşe ale ţărilor respective, din punct de vedere demografic, economic şi cultural. Există şi excepţii, ca în cazul Elveţiei, unde Berna nu este cel mai mare oraş al acestei confederaţii, sau cazul Olandei unde Amsterdam şi Haga îşi împart funcţia de capitală.
După mărimea suprafeţei, cel mai întins stat este Federaţia Rusă care are suprafaţa de 17 075 400 km2, iar cel mai redus este Vatican cu suprafaţa de 0,44 km2.
După criteriu geografic, statele europene sunt cuprinse în 5 regiuni geografice: Europa de Vest, Europa de Nord, Europa Centrală, Europa Meridională şi Europa de Est.
România, stat al Europei
România este stat european prin poziţie şi caracteristici. Componentele naturale ale teritoriului românesc sunt: Munţii Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră.
Prin Carpaţi şi fluviul Dunărea, România poate fi considerată ţară central-europeană.
România are populaţia de 21,7 mil. locuitori, ocupând locul al nouălea între statele europene.
Din punct de vedere politic, statul român este o republică parlamentară conform Constituţiei din 1991.
România este membră NATO din anul 2004 şi membră a UE din 1 ianuarie 2007.
Ţările vecine României
Ucraina
Suprafaţă: 603.700 km2
Limite N – Belarus, Rusia
E – Rusia
S – M. Neagră; Rep. Moldova, România
V – Ungaria, Slovacia
Caracteristicile reliefului: Cuprinde 3 trepte de relief ; Mţii sunt marginali în NV şi S în Pen. Crimeea
Unităţile majore de relief: Munţi: Carpaţii Păduroşi ; Mţii. Crimeii (Iaila);
Pod. Podolic, Colinele Doneţului; C. Mării Negre; C. Niprului
Clima Climat temperat continental ; continenalismul se accentuează pe direcţia V – E ; În Pen. Crimeea, climat subtropical (to med a lunii ian = 2o – 4oC)
Hidrografia: Don, Nipru, Nistru, Dunărea, Bugul de Sud ;Ieşire la M. Neagră şi M. Azov
Elemente de biogeografie: Păduri de foioase, silvosepa şi stepa.
Populaţia: 46,7 mil. loc. (ucraineni 65%, ruşi 33%)
Densitatea: 77 loc/km2
Principalele oraşe: Kiev, Harkov, Odessa, Lvov, Krivoi Rog
Resurse: Cărbuni (baz. Donbass), minereuri de fier, uraniu, petrol şi gaze naturale (resurse modeste)
Industria: siderurgia (locul 6 pe Glob)
ind. constructoare de maşini (tractoare şi maşini agricole, locomotive, nave maritime şi fluviale)
ind. chimică şi petrochimică
concentrări industriale: Kiev şi Donbass
Agricultura: cereale, floarea soarelui (locul 2), cartof, sfeclă de zahăr, tutun;
Transporturi:
1800 km de autostrăzi,
22 000 km de căi ferate
2250 km de cai fluviale
porturi: Odessa, Sevastopol
Republica Moldova
Suprafaţa: 33.843 km2
Limite: N şi E – Ucraina
V – România
Caracteristicile reliefului: Relief predominant de podiş cu altitudini reduse (200 – 300 m)
Unităţile majore de relief: Pod Nord Moldovenesc (parte a Pod. Moldovei), Pod. Codru, Pod Nistrului, Pod. Central Moldovenesc
Clima: Climat de tip temperat continental umed (precipitaţii medii de 550 – 580 mm/an); expusă circulaţiei vânturilor aride şi reci din E
Hidrografia: Prut, Nistru, Râbniţa; L. Stânca-Costeşti
Elemente de biogeografie: Vegeraţia caracteristică este cea de stepă
Populaţia: 4 mil. loc. (moldoveni 78,2%)
Densitatea: 118 loc/km2
Principalele oraşe: Chişinău, Tighina, Soroca, Ungheni
Economia: specializată in producţia de vinuri, fructe şi tutun; important producător de floarea soarelui şi plante aromatice
Industria este slab dezvoltată: băuturi alcoolice, conserve din fructe şi legume, vinuri.
Bulgaria
Suprafaţa: 110.970 km2
Limite: N- România
E – M. Neagră
S – Turcia, Grecia
V – Macedonia, Muntenegru, Serbia
Caracteristicile reliefului: Relief variat : muntos în centru şi SV ; deluros în NE ; câmpie – N şi SE
Unităţile majore de relief: - Câmpia Înaltă a Dunării, C. Traciei Superioare
- Mţii. Balcani, Mţii Rila (alt max = 2925 m) ; Mţii Stara Planina, Mtii Sredna Gora, Mii Rodopi;
Clima: Climat temperat continental la N de Mţii Balcani ;
Climat mediteranean la S de de Mţii Balcani ; precipitaţii medii - 640 mm/an
Hidrografia: Dunărea, Iskur, Mariţa cele mai fierbinţi ape termale din Europa (104oC )
Elemente de biogeografie: Stepa din N trece spre pădure de amestec din S.
Populaţia: 7,8 mil. loc (805 bulgari, 10% turci, 5% rromi)
Densitatea: 70 loc/km2
Principalele oraşe: Sofia, Varna, Burgas, Ruse, Plovdiv, Vidin
Resurse:
resurse nat: bauxită, Pb, Zn, cărbune, teren arabil
Industria:
siderurgia, construcţii de maşini (autovehicule, nave maritime, electronice)
ind. textilă şi ind. alimentară
Agricultură: trandafiri (locul 1 pe Glob la ulei de trandafir)
viţa de vie, tutun
Transporturi: reţea de cale ferată
porturi maritime (Burgas)
Serbia
Suprafaţa: 88.361 km2 (77.474 km2 fara Kosovo)
Limite: N – Ungaria, România
E – Bulgaria
S – Macedonia, Albania
V – Muntenegru, Bosnia-Herţegovina; Croaţia
Caracteristicile reliefului: Treptele reliefului urcă de la S la N ;Alt max. vf. Daravica = 2656m
Unităţile majore de relief: - C. Voievodinei (parte a C. Panonice) ; C. Moraviei ;
- Alpii Dinarici ; Carpaţii Serbiei ;
Clima: Climat mediteranean cont. În N, iernile sunt reci şi umede, iar verile sunt fierbinţi şi umede- precipitaţii medii anuale = 560 şi 1900 mm
Hidrografia: Dunărea ; Tisa ; Morava, Drava, Sava
Elemente de biogeografie: Păduri de foiase şi conifere ; întinse pajişti naturale
Populaţia: 10 mil. loc (sârbi 62,6%, albanezi 16,5%, maghiari 3,3% români 1,4%)
Densitatea: 114 loc/ km2
Principalele oraşe: Belgrad, Priştina, , Novi Sad
Resurse: Ø resurse naturale : Fe, Cu, Zn, Pb, Ni, Au, Ag, marmură, pirită, calcar, sare, teren arabil
Industria: Ø siderurgia
Ø metalurgia neferoasă (aluminiu, cupru)
Ø construcţii de maşini (autoturisme, tractoare)
Ø industria chimică şi petrochimică
Agricultura: Ø pomicultura (locul 1 mere)
Ø cereale, floarea soarelui, sfecla de zahăr
Transporturi: Ø 540 km de autostrăzi, 1/3 din căi ferate sunt electrificate
Ungaria
Suprafaţa: 93 030 km2
Limite: N – Slovacia,
E – Ucraina, România
S – Serbia, Croaţia
V – Slovenia, Austria
Caracteristicile reliefului: Câmpia ocupă 2/3 din suprafaţa ţării;alt. medie 150-200 m; 98% din terit. are alt < 400 m
Unităţile majore de relief: - Mţii Bakony (NV) şi mţii. Alfold (ESE), Mţii. Matra (NE) – ramificare a Carpaţilor; C. Dunării Mijlocii(C. Panonică); C. Tisei
Clima: Întâlnirea a 3 zone climatice: ocea-nică, mediteraneană, continentală; t°¬med= 10-11°C; precipitaţii medii anuale = 630 mm; scad de la V la E; vara – secete severe
Hidrografia: Dunărea; Tisa; l.Balaton de origine tectonică
Elemente de biogeografie: Vegetaţia caracteristică stepa ; păduri dominante cele de stejar
Populaţia: 10 mil. loc. (maghiari 84,4%, ruteni, germani, români, rromi)
Densitatea: 107 loc/km2
Principalele oraşe: Budapesta, Debrecen, Szeged, Pecs, Gyor
Resurse naturale : Ø bauxită, cărbuni, gaze naturale – în cantităţi mici ; fier Industria:
ind. constructoare de maşini (autovehicule, echipamente electronice)
ind. chimică şi petrochimică
ind. textilă şi alimentară
Agricultura:
Ø cereale
Ø plante tehnice (sfecla de zahăr, floarea soarelui, rapiţă)
Ø legume
Ø viticultura şi pomicultura
Transporturile:
7950 km căi ferate (1/3 electrificate)
468 km autostrăzi
1440 km căi navigabile
aeroporturi
STATELE UNIUNII EUROPENE
Franţa
Suprafaţa: 543 965 km
Populaţia: 60,8 milioane locuitori
Densitate: 112 loc/kmp
Forma de stat: republică prezidenţială
Capitala: Paris
Oraşe: Marsilia, Lyon, Bordeaux, Toulouse, Nisa, Strasbourg, Toulouse, Nantes;
Unităţi de relief: Munţii Alpi, Pirinei, Masivul Central Francez, Masivul Armorican, Podişul Ardeni, Bazinul Parizian;
Climă: temperat oceanică în nord şi vest, mediteraneană în sud;
Ape curgătoare: Rhin, Rhon, Sena, Loira, Moselle;
Economia este dezvoltată şi diversificată:
industria se remarcă prin nivelul tehnologic ridicat;
agricultura este eficientă (concentrează doar 4% din populaţia activă); Franţa excelează în producţia de struguri, vinuri (locul I pe Glob), carne (locul I în Europa), cereale (locul I în Europa, locul 4 pe Glob);
serviciile concentrează 70% din populaţia activă;Franţa obţine venituri deosebite din turism;
Sistemul de transport este modern şi diversificat:
– 900.000 km de căi rutiere din care 10.400 km de autostrăzi
- 30.000 km căi ferate, TGV
- o flota comercială mare; 5.400 km reţea navigabilă internă
- reţele aeriene sunt performante
Franţa a jucat un rol deosebit în crearea Uniunii Europene, fiind interesată de reglementarea situaţiei politice încordate care exista după cel de-al doilea război mondial între Franţa şi Germania;a insistat pentru o politică agricolă comună (PAC) şi militează pentru constituirea unui sistem de apărare propriu,independent de NATO.
Germania
Suprafaţa: 357 046kmp
Populaţia: 82,5 milioane locuitori
Densitate: 231 locuitori / kmp
Forma de stat: republica parlamentară
Capitala: Berlin
Oraşe: Munchen, Hamburg, Koln, Frankfurt am Main, Stuttgart, Dortmund , Bremen,Dresda;
Relieful: este dispus în trepte crescând în altitudine de la N spre S: Câmpia Europei de Nord, Masivul Şistos Renan,Munţii Pădurea Neagră,Munţii Harz,Munţii Alpii Bavariei,Podişul Bavariei,Câmpia Germaniei de Nord;
Clima: temperată cu nuanţe ocenice în nord şi vest,continentale în est,de tip alpin în sud;
Ape curgătoare: Dunăre, Rhin, Elba, Oder;
Economia
Germania este ţara cu cea mai performantă economie din Europa (locul III pe Glob);
industria este dominată de sectorul chimic şi cel al construcţiilor de maşini (locul I în Europa, locul II pe Glob la producţia de autoturisme);
agricultura este performantă,se disting culturile de cereale,cartofi,sfeclă de
zahăr,plante furajere; creşterea porcinelor(locul I în Europa, locul IV pe Glob);
transporturile sunt modernizate şi eficiente(cea mai întinsă reţea feroviară,cea mai lungă reţea de autostrăzi din Europa);
Germania se situează pe primul loc pe Glob în domeniul exporturilor.
Regatul Unit (Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord)
Suprafaţa: 242 514 kmp
Populaţia: 60 milioane locuitori (englezi, scoţieni, galezi, irlandezi)
Forma de stat: monarhie constituţională
Densitatea: 248 locuitori /kmp
Capitala: Londra
Oraşe: Birmingham, Leeds, Glasgow, Sheffield, Manchester, Liverpool, Edinburgh;
Relief: Munţii Grampian, Munţii Penini, Câmpia Londrei;
Clima: temperat oceanică, influenţată de Gulf Stream;
Ape curgătoare: Shanon, Severn, Tamisa;
Economia
este dezvoltată; cea mai mare pondere în realizarea PIB-ului o deţin serviciile;
industria este diversificată (siderurgie, construcţii de maşini, petrochimie, textilă);
în agricultură se remarcă creşterea ovinelor (locul I în Europa şi locul VI pe Glob), bovinelor.
transporturile sunt modernizate şi diversificate: Londra este deservită de 21 de aeroporturi (Heathrow este cel mai mare aeroport european); căile ferate şi autostrăzile sunt extinse,în schimb flota comercială maritimă este modestă în comparaţie cu secolele trecute, când era cea mai puternică la nivel mondial.
Italia
Suprafaţa: 301 388 kmp
Populaţia: 58,8 milioane locuitori
Densitatea: 195 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Roma
Oraşe: Milano, Napoli, Florenţa, Torino, Genova, Veneţia, Palermo
Relieful: Munţii Alpi în Nord, Munţii Apenini, Câmpia Padului
Clima: mediteraneană în sectorul peninsular şi insular, temperată în nord, cu nuanţe alpine în Munţii Alpi
Apele curgătoare: Pad (Po), Tibru, Arno
Lacuri glaciare: Garda, Como, Maggiore
Economia
a cunoscut o dinamică accentuată în ultimele decenii. Industria este concentrată cu precădere în zona de nord (triunghiul Milano, Torino, Genova) fiind foarte diversificată: hidroenergie, siderurgie, petrochimie, construcţii de maşini (autoturisme Fiat la Torino) sau mărci de lux (Lamborghini, Ferrari, Maserati), textilă etc.
agricultura se remarcă mai ales în regiunile sudice, Italia fiind o importantă producătoare de struguri (locul I pe Glob), mere, pere, citrice, măsline;
transporturile sunt diversificate şi modernizate(11 000 km căi ferate din care două treimi sunt electrificate,6500km de autostrăzi); patrimoniul turistic bogat şi peisajele naturale atrag anual un număr mare de turişti (50-60 de milioane).
Spania
Suprafaţa: 504 614 kmp
Populaţia: 43,96 milioane locuitori
Densitatea: 87 locuitori/ kmp
Forma de stat: monarhie constituţională
Capitala: Madrid
Oraşe: Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Malaga, Las Palmas
Relief: Munţii Pirinei (în nord) la graniţa cu Franţa, Munţii Cantabrici, Cordiliera Betică, Meseta Spaniolă (o regiune de podiş situată în partea centrală), Câmpia Aragonului, Câmpia Andaluziei
Clima: mediteraneană în sud şi est, temperat oceanic în nord-vest, cu nuanţe de ariditate accentuată în partea centrală
Ape curgătoare: Ebro, Tejo, Duero, Guadalquivir
Economia:
s-a dezvoltat constant după aderarea la U.E. Industria a devenit treptat motorul economiei (siderurgie, metalurgie neferoasă, construcţii de maşini),
agricultura prin producţia de măsline (ulei de măsline-locul I pe Glob), struguri (vinuri-locul IV pe Glob), citrice, legume.
Potenţialul turistic cultural – istoric şi balneo-maritim este valorificat pe deplin.
Acţiunile separatiştilor basci (gruparea ETA), constituie o problemă pentru Spania şi în acelaşi timp pentru U.E.
Portugalia
Suprafaţa: 92 389 kmp
Populaţia: 10,6 milioane locuitori
Densitatea: 114 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică prezidenţială
Capitala: Lisabona
Oraşe: Porto, Setubal, Braga
Relieful: Munţii Serra da Estrela, Câmpia Portugaliei
Ape curgătoare:Tejo,Douro,Guadiana
Economia prin fondurile primite după aderare Portugalia a reuşit să se redreseze din punct de vedere economic(PIB-ul a crescut de peste 4 ori). Industria s-a diversificat, iar agricultura s-a modernizat. Portugalia este cea mai mare producătoare şi exportatoare de plută de pe Glob.
Activitatea turistică este intensă remarcându-se Lisabona, Porto, Riviera Portugheză.
În decembrie 2007 s-a semnat Tratatul de la Lisabona, care a înlocuit fosta Constituţie Europeană. Tratatul prevede înfiinţarea unui post de Preşedinte al U.E. cu un mandat de doi ani şi jumătate(care înlocuieşte sistemul rotativ de atribuire a preşedinţiei cu o durată de şase luni) şi un post de şef al diplomaţiei europene. Comisia Europeană va avea mai puţini membri ,va fi modificat sistemul de vot, va fi restrâns numărul domeniilor în care statele pot opune veto.
Grecia (Republica Elenă)
Suprafaţa: 131 957 kmp
Populaţia. 10 milioane locuitori
Densitatea: 80,7 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Atena
Oraşe: Salonic, Pireu, Patras, Iraklion
Relieful: Muntele Olimp (2917m), Munţii Pindului, Câmpia Thessaliei, Câmpia Macedoniei
Clima: predominant mediteraneană
Ape curgătoare: Axios, Strimon, Nestos
Economia s-a stabilizat şi a cunoscut o creştere aproape miraculoasă după aderarea la U.E. ca şi în Portugalia. Este ţara balcanică cu cele mai importante investiţii. Activităţile tradiţionale (comerţul şi navigaţia - locul I în Europa, locul III pe Glob) sunt în continuare domenii economice de bază. Vestigiile antice şi potenţialul natural marin, clima blândă atrag anual un număr foarte mare de turişti.
Austria
Suprafaţa:83 859 kmp
Populaţia: 20,2 milioane locuitori
Densitatea: 97,5 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Viena
Oraşe: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck, Klagenfurt, Steyr
Relieful:predominant muntos (Munţii Alpi), Câmpia (Bazinul )Vienei
Clima: temperat continentală
Apele curgătoare: Dunăre, Drava, Enns, Inn
Lacuri glaciare: Bodensee
Economia este dezvoltată şi se bazează în mare parte pe resurse naturale proprii. Activităţile economice de bază se desfăşoară în domeniile turismului şi financiar bancar. O dinamică deosebită au cunoscut unele ramuri industriale (hidroenergie, ind.electronică, sticlăriei, textilă); din punct de vedere turistic se remarcă Viena (oraşul valsului), Salzburg (oraşul în care s-a nascut W.A.Mozart) şi regiunea Tirol (pentru sporturi de iarnă).
POPULAŢIA ŞI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE
EUROPA
a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade distincte:
- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III, 80 mil. locuitori în anul 1500 şi 140 mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii, invaziile popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de revoluţia industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900 populaţia Europei a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în 2004 să înregistreze 706 mil. de locuitori (cu includerea populaţiei Federaţiei Ruse, dar fără includerea părţii europene a Turciei).
b. Distribuţia spaţială a populaţiei
Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali, factorii tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul doi după Asia.
Pe state există densităţi medii diferite: state cu densităţi medii de peste 200 loc./km2 (Germania, Belgia, Olanda, Regatul Unit); state cu densităţi între 150-200 loc/km2 (Italia, Elveţia, Danemarca), state cu densităţi cuprinse între 100-150 loc/km2 (Portugalia, Franţa, Polonia, etc.), state cu densităţi cuprinse între50-100 loc/km2 (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia etc.) şi state cu densităţi sub 50 loc/km2 (Islanda, Norvegia, Finlanda, F. Rusă).
Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km2), iar cea mai mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul şi sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200 loc./km2 (Europa de Vest şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică, Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică).
c. Mişcarea naturală a populaţiei
Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalităţii între 15 şi 20‰ în Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse ale natalităţii sub 10 ‰ în Austria, Germania, Ungaria, România, Rusia, şi chiar de 8-9‰ în Bulgaria, Ucraina.
Bilanţul natural al populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1‰), Ucraina (-6,2‰), Rusia (-4,8‰), Belarus (-4,7‰), România (-2‰).
d. Speranţa de viaţă
În Europa speranţa de viaţă este de 70 de ani.
Pe state apar diferenţieri mari: în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la femei; în Elveţia 84 de ani la femei.
În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranţei medii de viaţă ca urmare a degradării nivelului de trai.
e. Mobilitatea teritorială a populaţiei
După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la colonizarea „lumii noi”.
Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o tendinţă inversă (locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii către Marea Britanie, Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa Occidentală.
Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind racolate spre ţările dezvoltate vest europene).
f. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei în vârstă de peste 60 de ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18 %), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda, Irlanda, Cipru (20 %).
g. Structura profesională a populaţiei
Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate în sfera serviciilor.
h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.
i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul, protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman prezent în Albania.
ROMÂNIA
a. Evoluţia numărului de locuitori
In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în 1912 la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 21,7 mil. de locuitori.
b. Mişcarea naturală a populaţiei
După 1989 s-a produs o scădere a natalităţii de la 16 ‰ la10 ‰ în 2004 ca urmare a reducerii ratei fertilităţii.
În aceeaşi perioadă mortalitatea a crescut de la 10,6 ‰ la 12,7 ‰ (în 1996) şi 11,9 ‰ (în 2004), pe fondul ponderii ridicate a populaţiei de vârsta a treia şi a scăderii nivelului de trai.
Bilanţul natural (sporul natural) a scăzut de la 5,3 ‰ în 1989 la -2,7 ‰ în 2002 şi -1,9 ‰ în 2004, -1,9 în 2006.
c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
Exodul rural-urban din perioada 1960-1989 a favorizat migraţiile definitive de la sate spre capitală şi oraşele mari (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi, Cluj).
După 1989 centrele de atracţie au rămas marile oraşe şi municipiul Bucureşti, dar în limite mai reduse.
S-a înregistrat o migraţie dinspre oraşele mici şi mijlocii spre mediul rural.
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate din Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia, Spania, Germania, Marea Britanie.
d. Densitatea populaţiei
În anul 2004 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 90,9 loc/km2, iar în 2006 de 89,2 loc/km2.
Densitatea medie a populaţiei pe judeţe evidenţiază următoarele categorii: între 30-40 loc/km2 (judeţele Tulcea şi Caraş Severin), valorile cele mai mari înregistrându-se în oraşele mari (Bucureşti, 8093 loc/km2 în 2004).
e. Structura pe grupe de vârstă
Între 1970 şi 2005 s-a înregistrat un declin al populaţiei tinere (scăderea ponderii populaţiei tinere de la 26 % în 1970 la 16 % în 2005) şi o creştere a ponderii populaţiei de vârsta a treia de la 7 % în1970 la 14 % în 2005.
f. Structura profesională a populaţiei
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în structura profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este de 38 %, în agricultură de 32 % şi în industrie 25 %.
Aproximativ 5,1 % din populaţia de peste 65 de ani este ocupată în muncă.
g. Structura etnică
Din totalul populaţiei României, în anul 2002 ponderea populaţiei pe naţionalităţi era următoarea: 89,5 % români, 6,6 % maghiari, 2,5 % rromi, 0,3 % germani şi 1,1 % alte naţionalităţi.
h. Structura pe medii (rural/urban)
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală de 45 % din populaţia totală a României.
i. Alte aspecte
Asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziţiei demografice.
Cea mai numeroasă generaţie din istoria României a fost cea născută în perioada 1967-1968, când s-au născut 550.000 de persoane.
Economia Europei - caracteristici
- se caracterizează printr-o economie dezvoltată;
- spre deosebire de celelalte continente, serviciile sunt dominante, atât în ponderea populaţiei ocupate, cât şi în realizarea PIB-ului, urmate de industrie, pe ultimul loc situându-se activităţile primare (în principal agricultura);
- cele mai multe state europene sunt dependente de importul de materii prime, în principal din afara continentului (excepţie Rusia şi, parţial, Marea Britanie, Norvegia, Ucraina);
- gradul de industrializare, deşi variat, este ridicat în majoritatea ţărilor continentului;
- industria, foarte dinamică, se reorientează, în ultimul timp, spre ramurile de vârf, renunţând treptat la subramurile demodate sau poluante, de regulă mari consumatoare de resurse;
- agricultura este, într-o mare măsură, intensivă şi performantă, mai ales în ţările Europei de Vest, de Nord-vest şi Centrale;
- căile de comunicaţie se includ într-o reţea complexă, modernă şi diversificată, cu o mare densitate;
- activităţile comerciale şi turistice plasează Europa pe primul loc între continentele lumii, au o dinamică amplă, iar eficienţa acestora variază în limite foarte largi, de la o ţară la alta, ţările vest-europene realizând mari venituri naţionale din aceste activităţi;
- în Europa se diferenţiază două categorii de state:
- state dezvoltate, cu populaţie predominant urbană şi nivel de instrucţie foarte înalt;
- state aflate într-o situaţie de tranziţie, cu caracteristici comune ţărilor dezvoltate (nivel de instrucţie ridicat şi unele ramuri de vârf) şi elemente ale subdezvoltării (asistenţă socială deficitară, proporţie importantă a populaţiei rurale şi eficienţă economică parţial redusă, situaţie specifică şi României;
Transporturile
SISTEME DE TRANSPORT
- reţeaua feroviară depăşeşte 360.000 km şi este electrificată în proporţie de 45 % (locul 2 pe Glob, după America de Nord);
- prin Europa circulă cel mai rapid tren din lume, TGV (350 km/h) şi cel mai luxos (Orient Expres);
- reţeaua rutieră depăşeşte 6,6 mil. km, fiind modernizată diferenţiat, de la vestul spre estul continentului;
- parcul de autoturisme depăşeşte 230 de milioane (locul al 2-lea după America) şi peste 40 mil. autovehicule comerciale (locul al 3-lea după America şi Asia)
- magistralele feroviare şi rutiere se întretaie în mari noduri de transport reprezentate de marile metropole;
- pentru eficientizarea fluxurilor de transport de mărfuri şi persoane au fost stabilite la nivelul continentului (mai puţin Rusia) nouă coridoare de transport paneuropene;
- în transportul maritim predomină mărfurile debarcate (2/3 din total), iar ca porturi mari sunt Rotterdam (locul al 2-lea pe Glob), Anvers/Antwerpen, Hamburg, Londra, Le Havre, Marsilia, Barcelona, Constanţa;
- transporturile fluviale se realizează îndeosebi pe Rin (locul întâi ca trafic şi Duisburg, locul întâi în lume ca port fluvial, cu peste 100 mil. tone/an), Dunăre, Volga, Tamisa, Elba etc.;
- reţeaua de canale, de peste 14.000 km (1/3 din reţeaua navigabilă internă, fără Rusia), completează traficul fluvial;
- în Europa se află printre cele mai mari aeroporturi de pe Glob: Heathrow (Londra), Frankfurt/Main, Charles de Gaulle (Paris), Schipool (Amsterdam), Şeremetievo (Moscova) ş.a.;\
România are un sistem de transport similar celui continental, incluzând toate tipurile de căi de comunicaţie şi mijloace de transport;
- deosebirile faţă de sistemul european de transport în ansamblu se referă la absenţă unor secvenţe semnificative de autostrăzi, caracterul învechit al infrastructurii feroviare etc.;
- dominante, ca pondere, în sistemul de transport de mărfuri şi călători, rămân transportul feroviar şi rutier;
- principalul nod feroviar, rutier şi aerian este Bucureştiul, din care pornesc radiar spre graniţe, 9 magistrale feroviare şi 10 rutiere;
- prin România trec trei coridoare de transport paneuropene (IV, VII şi IX), 5 magistrale feroviare de importanţă europeană şi patru magistrale rutiere (TEM, E 60, E 70 şi E 85);
- transportul fluvial se face pe Dunăre, pe Bega şi pe Prut (în aval de Albiţa);
- transportul maritim este deservit de patru porturi: Constanţa (cel mai mare port la Marea Neagră, cu un volum de peste 30 mil. tone/an), Mangalia, Năvodari şi Sulina;
- transporturile aeriene sunt deservite de 17 aeroporturi, cel mai mare fiind aeroportul internaţional „Henri Coandă” (Bucureşti-Otopeni), cu peste 3 mil. pasageri pe an, care face legătura cu peste 50 de mari oraşe ale lumii;
- aeroporturi mixte (interne şi internaţionale) sunt „Aurel Vlaicu”(Bucureşti-Băneasa), „Mihail Kogălniceanu” (Constanţa), Timişoara, Cluj-Napoca, Arad,
GEOGRAFIE UMANĂ - EUROPA ŞI ROMÂNIA
ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ALE EUROPEI ŞI ROMÂNIEI
Europa
Este un continent de locuire străveche.
Succesiunea unor civilizaţii: cretană, minoică, elenistică, etruscă, celtică, romană, bizantină, medievală, modernă şi contemporană au influenţat aspectul actual al culturilor europene, dar şi al civilizaţiilor mondiale actuale.
Populaţia Europei este în prezent de 726 mil. loc., ceea ce reprezintă 11 % din populaţia totală a Terrei.
Continentul Europa cuprinde un total de 46 de state din care 44 de state sunt integral în Europa şi 2 state se extind atât în Europa cât şi în Asia (Federaţia Rusă şi Turcia).
Există mai multe accepţiuni cu privire la numărul de locuitori ai Europei în funcţie de raportarea la teritoriu pe care îl luăm în considerare:
Europa (inclusiv Federaţia Rusă şi Turcia europeană) cu 736 mil. loc.;
Europa (inclusiv Federaţia Rusă fără Turcia) cu 726 mil. loc.;
Europa (fără Federaţia Rusă şi Turcia europeană) cu 582 mil. loc.;
Europa (cu partea europeană a Federaţiei Ruse, fără Turcia) cu 686 mil. loc.;
Europa (fără Federaţia Rusă şi cu Turcia europeană) cu 592 mil. loc.;
Uniunea Europeană (cu 27 ţări) cu o populaţie de 492 mil. loc.
România
Din punct de vedere al geografiei umane, România se caracterizează prin anumite particularităţi ale populaţiei, aşezărilor şi organizării administrativ-teritoriale:
Populaţia României este o populaţie neo-latină situată în extremitatea estică a ariei de extensiune a acesteia.
Teritorial şi ca populaţie, România este încadrată în romanitatea orientală.
Cele mai importante momente din istoria României sunt: Unirea Munteniei cu Moldova în 1859 sub numele de România, urmată de integrarea Dobrogei în 1878 şi Unirea din 1918 cu formarea României Moderne.
Din punct de vedere administrativ, România este organizată în 41 de judeţe şi Municipiul Bucureşti.
2.1. HARTA POLITICĂ A EUROPEI. ROMÂNIA CA STAT AL EUROPEI
Europa a fost leagănul unor vechi civilizaţii, fiind continentul care a găzduit metropole coloniale, care şi-a împărţit lumea şi pe care s-a declanşat Revoluţia Industrială care a dat naştere puterilor moderne, dar şi continentul pe care a luat naştere nazismul şi comunismul.
În secolul XX, după Primul Război Mondial, numărul statelor Europei a crescut de la 19 la 27; după Al doilea Război Mondial Europa avea 35 de state, iar în prezent are 46 de state.
Harta politică a Europei s-a modificat sensibil în perioada 1989-1993 când, după destrămarea Uniunii Sovietice, au apărut 15 state naţionale dintre care 7 în Europa (Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina şi Moldova).
După destrămarea Iugoslaviei au apărut 6 state naţionale (Serbia, Croaţia, Slovenia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Muntenegru), iar după divizarea paşnică a Cehoslovaciei au apărut 2 state noi (Cehia şi Slovacia).
Se poate observa că Federaţia Rusă, deşi ca întindere are o proporţie mare a teritoriului său în Asia, cea mai mare parte a populaţiei este concentrată în partea europeană.
Turcia este mai mult un stat asiatic, partea sa europeană, deşi mică, a jucat un rol activ în istoria Europei (Imperiul Bizantin şi capitala acestuia Bizanţ, apoi Constantinopol); la aceasta trebuie subliniate şi aspiraţiile Turciei de a deveni membră a UE.
Există şi state de dimensiuni foarte mici (Andora, San Marino, Vatican, Malta şi Liechtenstein).
Unele state europene au şi în prezent teritorii extraeuropene care sunt dependente de acestea (cazul Franţei, Olandei, Regatului Unit şi Danemarcei).
În ultimii ani se observă tendinţa de a include printre ţările europene şi ţările din zona Caucazului (Azerbaidjan, Georgia, Armenia).
Cipru este un stat asiatic, dar poate fi considerat stat european (bazându-ne pe relaţiile sale cu Grecia şi pe apartenenţa la U.E.).
Pe continentul nostru există atât state unitare (Franţa, România) cât şi state federale (Germania, Austria, Rusia).
Ca formă de stat cele mai multe ţări europene sunt republici, având ca şef de stat un preşedinte, dar există şi 10 monarhii (Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Spania, Suedia, Marea Britanie, Monaco, Liechtenstein, Luxemburg).
Capitalele statelor europene sunt, de regulă, cele mai importante oraşe ale ţărilor respective, din punct de vedere demografic, economic şi cultural. Există şi excepţii, ca în cazul Elveţiei, unde Berna nu este cel mai mare oraş al acestei confederaţii, sau cazul Olandei unde Amsterdam şi Haga îşi împart funcţia de capitală.
După mărimea suprafeţei, cel mai întins stat este Federaţia Rusă care are suprafaţa de 17 075 400 km2, iar cel mai redus este Vatican cu suprafaţa de 0,44 km2.
După criteriu geografic, statele europene sunt cuprinse în 5 regiuni geografice: Europa de Vest, Europa de Nord, Europa Centrală, Europa Meridională şi Europa de Est.
România, stat al Europei
România este stat european prin poziţie şi caracteristici. Componentele naturale ale teritoriului românesc sunt: Munţii Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră.
Prin Carpaţi şi fluviul Dunărea, România poate fi considerată ţară central-europeană.
România are populaţia de 21,7 mil. locuitori, ocupând locul al nouălea între statele europene.
Din punct de vedere politic, statul român este o republică parlamentară conform Constituţiei din 1991.
România este membră NATO din anul 2004 şi membră a UE din 1 ianuarie 2007.
Ţările vecine României
Ucraina
Suprafaţă: 603.700 km2
Limite N – Belarus, Rusia
E – Rusia
S – M. Neagră; Rep. Moldova, România
V – Ungaria, Slovacia
Caracteristicile reliefului: Cuprinde 3 trepte de relief ; Mţii sunt marginali în NV şi S în Pen. Crimeea
Unităţile majore de relief: Munţi: Carpaţii Păduroşi ; Mţii. Crimeii (Iaila);
Pod. Podolic, Colinele Doneţului; C. Mării Negre; C. Niprului
Clima Climat temperat continental ; continenalismul se accentuează pe direcţia V – E ; În Pen. Crimeea, climat subtropical (to med a lunii ian = 2o – 4oC)
Hidrografia: Don, Nipru, Nistru, Dunărea, Bugul de Sud ;Ieşire la M. Neagră şi M. Azov
Elemente de biogeografie: Păduri de foioase, silvosepa şi stepa.
Populaţia: 46,7 mil. loc. (ucraineni 65%, ruşi 33%)
Densitatea: 77 loc/km2
Principalele oraşe: Kiev, Harkov, Odessa, Lvov, Krivoi Rog
Resurse: Cărbuni (baz. Donbass), minereuri de fier, uraniu, petrol şi gaze naturale (resurse modeste)
Industria: siderurgia (locul 6 pe Glob)
ind. constructoare de maşini (tractoare şi maşini agricole, locomotive, nave maritime şi fluviale)
ind. chimică şi petrochimică
concentrări industriale: Kiev şi Donbass
Agricultura: cereale, floarea soarelui (locul 2), cartof, sfeclă de zahăr, tutun;
Transporturi:
1800 km de autostrăzi,
22 000 km de căi ferate
2250 km de cai fluviale
porturi: Odessa, Sevastopol
Suprafaţa: 33.843 km2
Limite: N şi E – Ucraina
V – România
Caracteristicile reliefului: Relief predominant de podiş cu altitudini reduse (200 – 300 m)
Unităţile majore de relief: Pod Nord Moldovenesc (parte a Pod. Moldovei), Pod. Codru, Pod Nistrului, Pod. Central Moldovenesc
Clima: Climat de tip temperat continental umed (precipitaţii medii de 550 – 580 mm/an); expusă circulaţiei vânturilor aride şi reci din E
Hidrografia: Prut, Nistru, Râbniţa; L. Stânca-Costeşti
Elemente de biogeografie: Vegeraţia caracteristică este cea de stepă
Populaţia: 4 mil. loc. (moldoveni 78,2%)
Densitatea: 118 loc/km2
Principalele oraşe: Chişinău, Tighina, Soroca, Ungheni
Economia: specializată in producţia de vinuri, fructe şi tutun; important producător de floarea soarelui şi plante aromatice
Industria este slab dezvoltată: băuturi alcoolice, conserve din fructe şi legume, vinuri.
Bulgaria
Suprafaţa: 110.970 km2
Limite: N- România
E – M. Neagră
S – Turcia, Grecia
V – Macedonia, Muntenegru, Serbia
Caracteristicile reliefului: Relief variat : muntos în centru şi SV ; deluros în NE ; câmpie – N şi SE
Unităţile majore de relief: - Câmpia Înaltă a Dunării, C. Traciei Superioare
- Mţii. Balcani, Mţii Rila (alt max = 2925 m) ; Mţii Stara Planina, Mtii Sredna Gora, Mii Rodopi;
Clima: Climat temperat continental la N de Mţii Balcani ;
Climat mediteranean la S de de Mţii Balcani ; precipitaţii medii - 640 mm/an
Hidrografia: Dunărea, Iskur, Mariţa cele mai fierbinţi ape termale din Europa (104oC )
Elemente de biogeografie: Stepa din N trece spre pădure de amestec din S.
Populaţia: 7,8 mil. loc (805 bulgari, 10% turci, 5% rromi)
Densitatea: 70 loc/km2
Principalele oraşe: Sofia, Varna, Burgas, Ruse, Plovdiv, Vidin
Resurse:
resurse nat: bauxită, Pb, Zn, cărbune, teren arabil
Industria:
siderurgia, construcţii de maşini (autovehicule, nave maritime, electronice)
ind. textilă şi ind. alimentară
Agricultură: trandafiri (locul 1 pe Glob la ulei de trandafir)
viţa de vie, tutun
Transporturi: reţea de cale ferată
porturi maritime (Burgas)
Serbia
Suprafaţa: 88.361 km2 (77.474 km2 fara Kosovo)
Limite: N – Ungaria, România
E – Bulgaria
S – Macedonia, Albania
V – Muntenegru, Bosnia-Herţegovina; Croaţia
Caracteristicile reliefului: Treptele reliefului urcă de la S la N ;Alt max. vf. Daravica = 2656m
Unităţile majore de relief: - C. Voievodinei (parte a C. Panonice) ; C. Moraviei ;
- Alpii Dinarici ; Carpaţii Serbiei ;
Clima: Climat mediteranean cont. În N, iernile sunt reci şi umede, iar verile sunt fierbinţi şi umede- precipitaţii medii anuale = 560 şi 1900 mm
Hidrografia: Dunărea ; Tisa ; Morava, Drava, Sava
Elemente de biogeografie: Păduri de foiase şi conifere ; întinse pajişti naturale
Populaţia: 10 mil. loc (sârbi 62,6%, albanezi 16,5%, maghiari 3,3% români 1,4%)
Densitatea: 114 loc/ km2
Principalele oraşe: Belgrad, Priştina, , Novi Sad
Resurse: Ø resurse naturale : Fe, Cu, Zn, Pb, Ni, Au, Ag, marmură, pirită, calcar, sare, teren arabil
Industria: Ø siderurgia
Ø metalurgia neferoasă (aluminiu, cupru)
Ø construcţii de maşini (autoturisme, tractoare)
Ø industria chimică şi petrochimică
Agricultura: Ø pomicultura (locul 1 mere)
Ø cereale, floarea soarelui, sfecla de zahăr
Transporturi: Ø 540 km de autostrăzi, 1/3 din căi ferate sunt electrificate
Ungaria
Suprafaţa: 93 030 km2
Limite: N – Slovacia,
E – Ucraina, România
S – Serbia, Croaţia
V – Slovenia, Austria
Caracteristicile reliefului: Câmpia ocupă 2/3 din suprafaţa ţării;alt. medie 150-200 m; 98% din terit. are alt < 400 m
Unităţile majore de relief: - Mţii Bakony (NV) şi mţii. Alfold (ESE), Mţii. Matra (NE) – ramificare a Carpaţilor; C. Dunării Mijlocii(C. Panonică); C. Tisei
Clima: Întâlnirea a 3 zone climatice: ocea-nică, mediteraneană, continentală; t°¬med= 10-11°C; precipitaţii medii anuale = 630 mm; scad de la V la E; vara – secete severe
Hidrografia: Dunărea; Tisa; l.Balaton de origine tectonică
Elemente de biogeografie: Vegetaţia caracteristică stepa ; păduri dominante cele de stejar
Populaţia: 10 mil. loc. (maghiari 84,4%, ruteni, germani, români, rromi)
Densitatea: 107 loc/km2
Principalele oraşe: Budapesta, Debrecen, Szeged, Pecs, Gyor
Resurse naturale : Ø bauxită, cărbuni, gaze naturale – în cantităţi mici ; fier Industria:
ind. constructoare de maşini (autovehicule, echipamente electronice)
ind. chimică şi petrochimică
ind. textilă şi alimentară
Agricultura:
Ø cereale
Ø plante tehnice (sfecla de zahăr, floarea soarelui, rapiţă)
Ø legume
Ø viticultura şi pomicultura
Transporturile:
7950 km căi ferate (1/3 electrificate)
468 km autostrăzi
1440 km căi navigabile
aeroporturi
STATELE UNIUNII EUROPENE
Franţa
Suprafaţa: 543 965 km
Populaţia: 60,8 milioane locuitori
Densitate: 112 loc/kmp
Forma de stat: republică prezidenţială
Capitala: Paris
Oraşe: Marsilia, Lyon, Bordeaux, Toulouse, Nisa, Strasbourg, Toulouse, Nantes;
Unităţi de relief: Munţii Alpi, Pirinei, Masivul Central Francez, Masivul Armorican, Podişul Ardeni, Bazinul Parizian;
Climă: temperat oceanică în nord şi vest, mediteraneană în sud;
Ape curgătoare: Rhin, Rhon, Sena, Loira, Moselle;
Economia este dezvoltată şi diversificată:
industria se remarcă prin nivelul tehnologic ridicat;
agricultura este eficientă (concentrează doar 4% din populaţia activă); Franţa excelează în producţia de struguri, vinuri (locul I pe Glob), carne (locul I în Europa), cereale (locul I în Europa, locul 4 pe Glob);
serviciile concentrează 70% din populaţia activă;Franţa obţine venituri deosebite din turism;
Sistemul de transport este modern şi diversificat:
– 900.000 km de căi rutiere din care 10.400 km de autostrăzi
- 30.000 km căi ferate, TGV
- o flota comercială mare; 5.400 km reţea navigabilă internă
- reţele aeriene sunt performante
Franţa a jucat un rol deosebit în crearea Uniunii Europene, fiind interesată de reglementarea situaţiei politice încordate care exista după cel de-al doilea război mondial între Franţa şi Germania;a insistat pentru o politică agricolă comună (PAC) şi militează pentru constituirea unui sistem de apărare propriu,independent de NATO.
Germania
Suprafaţa: 357 046kmp
Populaţia: 82,5 milioane locuitori
Densitate: 231 locuitori / kmp
Forma de stat: republica parlamentară
Capitala: Berlin
Oraşe: Munchen, Hamburg, Koln, Frankfurt am Main, Stuttgart, Dortmund , Bremen,Dresda;
Relieful: este dispus în trepte crescând în altitudine de la N spre S: Câmpia Europei de Nord, Masivul Şistos Renan,Munţii Pădurea Neagră,Munţii Harz,Munţii Alpii Bavariei,Podişul Bavariei,Câmpia Germaniei de Nord;
Clima: temperată cu nuanţe ocenice în nord şi vest,continentale în est,de tip alpin în sud;
Ape curgătoare: Dunăre, Rhin, Elba, Oder;
Economia
Germania este ţara cu cea mai performantă economie din Europa (locul III pe Glob);
industria este dominată de sectorul chimic şi cel al construcţiilor de maşini (locul I în Europa, locul II pe Glob la producţia de autoturisme);
agricultura este performantă,se disting culturile de cereale,cartofi,sfeclă de
zahăr,plante furajere; creşterea porcinelor(locul I în Europa, locul IV pe Glob);
transporturile sunt modernizate şi eficiente(cea mai întinsă reţea feroviară,cea mai lungă reţea de autostrăzi din Europa);
Germania se situează pe primul loc pe Glob în domeniul exporturilor.
Regatul Unit (Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord)
Suprafaţa: 242 514 kmp
Populaţia: 60 milioane locuitori (englezi, scoţieni, galezi, irlandezi)
Forma de stat: monarhie constituţională
Densitatea: 248 locuitori /kmp
Capitala: Londra
Oraşe: Birmingham, Leeds, Glasgow, Sheffield, Manchester, Liverpool, Edinburgh;
Relief: Munţii Grampian, Munţii Penini, Câmpia Londrei;
Clima: temperat oceanică, influenţată de Gulf Stream;
Ape curgătoare: Shanon, Severn, Tamisa;
Economia
este dezvoltată; cea mai mare pondere în realizarea PIB-ului o deţin serviciile;
industria este diversificată (siderurgie, construcţii de maşini, petrochimie, textilă);
în agricultură se remarcă creşterea ovinelor (locul I în Europa şi locul VI pe Glob), bovinelor.
transporturile sunt modernizate şi diversificate: Londra este deservită de 21 de aeroporturi (Heathrow este cel mai mare aeroport european); căile ferate şi autostrăzile sunt extinse,în schimb flota comercială maritimă este modestă în comparaţie cu secolele trecute, când era cea mai puternică la nivel mondial.
Italia
Suprafaţa: 301 388 kmp
Populaţia: 58,8 milioane locuitori
Densitatea: 195 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Roma
Oraşe: Milano, Napoli, Florenţa, Torino, Genova, Veneţia, Palermo
Relieful: Munţii Alpi în Nord, Munţii Apenini, Câmpia Padului
Clima: mediteraneană în sectorul peninsular şi insular, temperată în nord, cu nuanţe alpine în Munţii Alpi
Apele curgătoare: Pad (Po), Tibru, Arno
Lacuri glaciare: Garda, Como, Maggiore
Economia
a cunoscut o dinamică accentuată în ultimele decenii. Industria este concentrată cu precădere în zona de nord (triunghiul Milano, Torino, Genova) fiind foarte diversificată: hidroenergie, siderurgie, petrochimie, construcţii de maşini (autoturisme Fiat la Torino) sau mărci de lux (Lamborghini, Ferrari, Maserati), textilă etc.
agricultura se remarcă mai ales în regiunile sudice, Italia fiind o importantă producătoare de struguri (locul I pe Glob), mere, pere, citrice, măsline;
transporturile sunt diversificate şi modernizate(11 000 km căi ferate din care două treimi sunt electrificate,6500km de autostrăzi); patrimoniul turistic bogat şi peisajele naturale atrag anual un număr mare de turişti (50-60 de milioane).
Spania
Suprafaţa: 504 614 kmp
Populaţia: 43,96 milioane locuitori
Densitatea: 87 locuitori/ kmp
Forma de stat: monarhie constituţională
Capitala: Madrid
Oraşe: Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Malaga, Las Palmas
Relief: Munţii Pirinei (în nord) la graniţa cu Franţa, Munţii Cantabrici, Cordiliera Betică, Meseta Spaniolă (o regiune de podiş situată în partea centrală), Câmpia Aragonului, Câmpia Andaluziei
Clima: mediteraneană în sud şi est, temperat oceanic în nord-vest, cu nuanţe de ariditate accentuată în partea centrală
Ape curgătoare: Ebro, Tejo, Duero, Guadalquivir
Economia:
s-a dezvoltat constant după aderarea la U.E. Industria a devenit treptat motorul economiei (siderurgie, metalurgie neferoasă, construcţii de maşini),
agricultura prin producţia de măsline (ulei de măsline-locul I pe Glob), struguri (vinuri-locul IV pe Glob), citrice, legume.
Potenţialul turistic cultural – istoric şi balneo-maritim este valorificat pe deplin.
Acţiunile separatiştilor basci (gruparea ETA), constituie o problemă pentru Spania şi în acelaşi timp pentru U.E.
Portugalia
Suprafaţa: 92 389 kmp
Populaţia: 10,6 milioane locuitori
Densitatea: 114 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică prezidenţială
Capitala: Lisabona
Oraşe: Porto, Setubal, Braga
Relieful: Munţii Serra da Estrela, Câmpia Portugaliei
Ape curgătoare:Tejo,Douro,Guadiana
Economia prin fondurile primite după aderare Portugalia a reuşit să se redreseze din punct de vedere economic(PIB-ul a crescut de peste 4 ori). Industria s-a diversificat, iar agricultura s-a modernizat. Portugalia este cea mai mare producătoare şi exportatoare de plută de pe Glob.
Activitatea turistică este intensă remarcându-se Lisabona, Porto, Riviera Portugheză.
În decembrie 2007 s-a semnat Tratatul de la Lisabona, care a înlocuit fosta Constituţie Europeană. Tratatul prevede înfiinţarea unui post de Preşedinte al U.E. cu un mandat de doi ani şi jumătate(care înlocuieşte sistemul rotativ de atribuire a preşedinţiei cu o durată de şase luni) şi un post de şef al diplomaţiei europene. Comisia Europeană va avea mai puţini membri ,va fi modificat sistemul de vot, va fi restrâns numărul domeniilor în care statele pot opune veto.
Grecia (Republica Elenă)
Suprafaţa: 131 957 kmp
Populaţia. 10 milioane locuitori
Densitatea: 80,7 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Atena
Oraşe: Salonic, Pireu, Patras, Iraklion
Relieful: Muntele Olimp (2917m), Munţii Pindului, Câmpia Thessaliei, Câmpia Macedoniei
Clima: predominant mediteraneană
Ape curgătoare: Axios, Strimon, Nestos
Economia s-a stabilizat şi a cunoscut o creştere aproape miraculoasă după aderarea la U.E. ca şi în Portugalia. Este ţara balcanică cu cele mai importante investiţii. Activităţile tradiţionale (comerţul şi navigaţia - locul I în Europa, locul III pe Glob) sunt în continuare domenii economice de bază. Vestigiile antice şi potenţialul natural marin, clima blândă atrag anual un număr foarte mare de turişti.
Austria
Suprafaţa:83 859 kmp
Populaţia: 20,2 milioane locuitori
Densitatea: 97,5 locuitori/ kmp
Forma de stat: republică parlamentară
Capitala: Viena
Oraşe: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck, Klagenfurt, Steyr
Relieful:predominant muntos (Munţii Alpi), Câmpia (Bazinul )Vienei
Clima: temperat continentală
Apele curgătoare: Dunăre, Drava, Enns, Inn
Lacuri glaciare: Bodensee
Economia este dezvoltată şi se bazează în mare parte pe resurse naturale proprii. Activităţile economice de bază se desfăşoară în domeniile turismului şi financiar bancar. O dinamică deosebită au cunoscut unele ramuri industriale (hidroenergie, ind.electronică, sticlăriei, textilă); din punct de vedere turistic se remarcă Viena (oraşul valsului), Salzburg (oraşul în care s-a nascut W.A.Mozart) şi regiunea Tirol (pentru sporturi de iarnă).
POPULAŢIA ŞI CARACTERISTICILE EI GEODEMOGRAFICE
EUROPA
a. Evoluţia numerică a populaţiei Europei cuprinde două perioade distincte:
- creşterea lentă din sec. III până în 1759: Europa avea 40mil locuitori în sec. III, 80 mil. locuitori în anul 1500 şi 140 mil. locuitori în anul 1759. Creşterea lentă a fost cauzată de epidemii, invaziile popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare.
- creşterea evidentă a populaţiei în condiţiile exploziei demografice declanşată de revoluţia industrială din Anglia, Franţa, Germania, Ţările de Jos: între anii 1800 şi 1900 populaţia Europei a crescut de la 203 mil. de locuitori la 408 mil. de locuitori, pentru ca în 2004 să înregistreze 706 mil. de locuitori (cu includerea populaţiei Federaţiei Ruse, dar fără includerea părţii europene a Turciei).
b. Distribuţia spaţială a populaţiei
Populaţia este distribuită inegal în Europa, în funcţie de factorii naturali, factorii tehnologici şi economici, factorii demografici şi factorii sociali.
Densitatea medie a populaţiei este de 70 loc./km2, plasând Europa pe locul doi după Asia.
Pe state există densităţi medii diferite: state cu densităţi medii de peste 200 loc./km2 (Germania, Belgia, Olanda, Regatul Unit); state cu densităţi între 150-200 loc/km2 (Italia, Elveţia, Danemarca), state cu densităţi cuprinse între 100-150 loc/km2 (Portugalia, Franţa, Polonia, etc.), state cu densităţi cuprinse între50-100 loc/km2 (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia etc.) şi state cu densităţi sub 50 loc/km2 (Islanda, Norvegia, Finlanda, F. Rusă).
Cea mai mare densitate de populaţie o are Monaco (16.000 loc./km2), iar cea mai mică densitate o are Islanda (2,7 loc./km2)
Pe zone, densităţi mai mari de 300 loc./km2 apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul şi sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rinului; între 100-200 loc./km2 (Europa de Vest şi Europa Centrală); sub 50 loc./km2 (Europa nordică, Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică).
c. Mişcarea naturală a populaţiei
Europa este spaţiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12‰, iar mortalitatea a urcat la 11‰, rezultând un spor natural cuprins între 0 şi 1‰.
Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalităţii între 15 şi 20‰ în Albania, Turcia, Islanda şi Irlanda; rate reduse ale natalităţii sub 10 ‰ în Austria, Germania, Ungaria, România, Rusia, şi chiar de 8-9‰ în Bulgaria, Ucraina.
Bilanţul natural al populaţiei Europei este negativ în ţări ca: Letonia (-7,1‰), Ucraina (-6,2‰), Rusia (-4,8‰), Belarus (-4,7‰), România (-2‰).
d. Speranţa de viaţă
În Europa speranţa de viaţă este de 70 de ani.
Pe state apar diferenţieri mari: în Islanda 79 de ani la bărbaţi şi 83 de ani la femei; în Elveţia 84 de ani la femei.
În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranţei medii de viaţă ca urmare a degradării nivelului de trai.
e. Mobilitatea teritorială a populaţiei
După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul şi au contribuit decisiv la colonizarea „lumii noi”.
Începând cu a doua jumătate a secolului XX şi în prezent asistăm la o tendinţă inversă (locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forţă de muncă, cele mai multe sosiri sunt din fostele colonii către Marea Britanie, Franţa, Olanda, care au şi adoptat o legislaţie favorabilă).
După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranţi dinspre ţările est-europene spre Europa Occidentală.
Fenomenul “brain drain” a căpătat o extensiune mare (persoane super dotate fiind racolate spre ţările dezvoltate vest europene).
f. Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare a populaţiei în vârstă de peste 60 de ani: Italia este ţara cu cea mai îmbătrânită populaţie de pe glob (19,7 %); Germania şi Grecia (18 %), Belgia şi Suedia (17 %), etc.
Există şi ţări cu pondere mare a populaţiei tinere: Albania (27 %), Islanda, Irlanda, Cipru (20 %).
g. Structura profesională a populaţiei
Structura populaţiei pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferenţe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forţă de muncă ocupată în servicii (60 %), industrie (27%) şi agricultură (17%).
Partea centrală şi de vest a Europei are o pondere de peste 70 % a populaţiei ocupate în sfera serviciilor.
h. Structura populaţiei pe medii (urban/rural)
În Europa populaţia urbană are o pondere de 73 %, iar cea rurală de 27 %.
i. Structura confesională
În Europa religia dominantă este creştinismul cu trei culte principale: catolicismul, protestantismul şi ortodoxismul. Alte culte: cultul musulman prezent în Albania.
ROMÂNIA
a. Evoluţia numărului de locuitori
In secolul XX populaţia României s-a dublat numeric, de la 12,7 mil. locuitori în 1912 la 23,1 mil. locuitori în 1989.
În prezent populaţia României este de 21,7 mil. de locuitori.
b. Mişcarea naturală a populaţiei
După 1989 s-a produs o scădere a natalităţii de la 16 ‰ la10 ‰ în 2004 ca urmare a reducerii ratei fertilităţii.
În aceeaşi perioadă mortalitatea a crescut de la 10,6 ‰ la 12,7 ‰ (în 1996) şi 11,9 ‰ (în 2004), pe fondul ponderii ridicate a populaţiei de vârsta a treia şi a scăderii nivelului de trai.
Bilanţul natural (sporul natural) a scăzut de la 5,3 ‰ în 1989 la -2,7 ‰ în 2002 şi -1,9 ‰ în 2004, -1,9 în 2006.
c. Mobilitatea teritorială a populaţiei
Exodul rural-urban din perioada 1960-1989 a favorizat migraţiile definitive de la sate spre capitală şi oraşele mari (Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi, Cluj).
După 1989 centrele de atracţie au rămas marile oraşe şi municipiul Bucureşti, dar în limite mai reduse.
S-a înregistrat o migraţie dinspre oraşele mici şi mijlocii spre mediul rural.
După 1989 s-a înregistrat o creştere a migraţiilor definitive spre ţările bogate din Europa de Vest şi spre America de Nord.
O componentă importantă o reprezintă şi migraţiile pentru muncă spre Italia, Spania, Germania, Marea Britanie.
d. Densitatea populaţiei
În anul 2004 valoarea medie a densităţii populaţiei României a fost de 90,9 loc/km2, iar în 2006 de 89,2 loc/km2.
Densitatea medie a populaţiei pe judeţe evidenţiază următoarele categorii: între 30-40 loc/km2 (judeţele Tulcea şi Caraş Severin), valorile cele mai mari înregistrându-se în oraşele mari (Bucureşti, 8093 loc/km2 în 2004).
e. Structura pe grupe de vârstă
Între 1970 şi 2005 s-a înregistrat un declin al populaţiei tinere (scăderea ponderii populaţiei tinere de la 26 % în 1970 la 16 % în 2005) şi o creştere a ponderii populaţiei de vârsta a treia de la 7 % în1970 la 14 % în 2005.
f. Structura profesională a populaţiei
În prezent tendinţa de redresare a economiei României s-a resimţit şi în structura profesională a populaţiei: ponderea populaţiei în sectorul servicii este de 38 %, în agricultură de 32 % şi în industrie 25 %.
Aproximativ 5,1 % din populaţia de peste 65 de ani este ocupată în muncă.
g. Structura etnică
Din totalul populaţiei României, în anul 2002 ponderea populaţiei pe naţionalităţi era următoarea: 89,5 % români, 6,6 % maghiari, 2,5 % rromi, 0,3 % germani şi 1,1 % alte naţionalităţi.
h. Structura pe medii (rural/urban)
În prezent populaţia urbană a României are o pondere de 55 %, iar cea rurală de 45 % din populaţia totală a României.
i. Alte aspecte
Asemănător altor state europene, România se află în faza finală a tranziţiei demografice.
Cea mai numeroasă generaţie din istoria României a fost cea născută în perioada 1967-1968, când s-au născut 550.000 de persoane.
